Beauceron

Beauceron-ul este o rasa rar intalnita. Acesti caini sobri si mandri sunt la origine caini de cireada frantuzesti, dar, astazi, sunt cu predilectie caini de paza si animale de companie indragite. Rezervat cu strainii, Beauceron-ul este afectuos si credincios familiei sale.

Istoricul si originea

Beauceron-ul este originar din Franta, fiind considerat un caine de cireada. Este o rasa veche cu o istorie lunga, fiind utilizat de secole pentru a pazi si pastori turmele de oi. Cea mai veche consemnare a unui caine similar Beauceron-ului dateaza inca din vremea manuscrisului renascentist din 1578. La jumatatea anilor 1800 (1863), Pierre Megnin semnala diferenta intre doua tipuri principale de caini care erau utilizati pentru paza si pastorit. Acestia erau impartiti intr-o rasa cu blana mai lunga si una cu blana mai scurta. Cainele cu blana mai lunga a devenit Briard-ul (Berger de Brie), in timp ce cainele cu parul mai scurt a devenit cunoscut ca si Beauceron-ul (Berger de Beuce). Beauceron-ul a fost prezentat in prima expozitie canina din Paris in 1863, iar in 1897 era fondat primul club de caini ciobanesti, incluzand ambele varietati, respectiv, Beauceron-ul si Briard-ul. In 1889, Beauceron-ului i se recunoastea numele oficial si se finaliza un standard al rasei. In 1911, era fondat un club separat al crescatorilor si admiratorilor rasei Beauceron. Calmul sau si abilitatea sa de a urma comenzile fara a ezita au fost pe deplin exploatate in timpul ambelor razboaie mondiale. Militarii utilizau Beauceron-ii pentru expedierea mesajelor, detectarea minelor, sustinerea actiunilor commando, gasirea ranitilor si pentru transportarea hranei si munitiilor in liniile de front. Cainii isi efectuau indatoririle nelasandu-se influentati sau speriati de exploziile bombelor sau de focul artileriei.

Astazi, Beauceron-ul este inca utilizat ca si caine de paza si de cireada si in multe dintre activitatile politienesti in diferite regiuni ale Frantei, devenind din ce in ce mai popular in afara tarii sale natale, in special, in vestul Europei si nordul Americii ca si caine de paza si companion.

La 1 martie 2007, Beauceron-ul a fost acceptat pentru a fi inregistrat de catre American Kennel Club, putand concura in grupa cainilor de cireada in cadrul expozitiilor chinologice tinute incepand cu 27 iunie 2007.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: FCI, UKC, NKC, NABC (North American Beauceron Club), APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Atleticul Beauceron da impresia de forta, libertate a miscarilor si vioiciune, fara a parea supraponderal. Din punct de vedere structural conformational, Beauceron-ul este asemanator ciobanescului belgian Malinois, cu singura exceptie ca Beauceron-ul este de talie mai mare. Beauceron-ul este un caine de talie mare, musculos, cu o aparitie care emana forta si fermitate. Capul este lung cu un nas negru, iar ochii sunt mari, de forma ovala si caprui inchis. Urechile Beauceron-ului sunt adesea cupate, dar sunt acceptate si exemplarele cu urechile necupate, in forma si dimensiunile naturale. In mod natural, urechile Beauceron-ului sunt usor ridicate si nu stau blege pe langa cap. Pieptul este adanc si lat. Coada sa este lunga si purtata in jos printre membrele posterioare, formand un carlig in forma literei „J” in varf. Beauceron-ii trebuie sa aibe cate doi pinteni la nivelul fiecarui membru posterior. Pintenii nu trebuie amputati, daca exemplarul dumneavoastra participa in cadrul expozitiilor canine.

Blana Beauceron-ului este dreapta, relativ scurta si aspra, formand in anumite regiuni franjuri. Rasa are un puf profund protector des care-i confera o anumita rezistenta la conditiile meteorologice. Culorile principale ale blanii sunt negru, negru cu cafeniu roscat si gri cu cafeniu roscat.

Beauceron-ul adult atinge o greutate de circa 42-50 kg si o inaltime la nivelul greabanului de circa 32-70 cm.

Personalitatea

Beauceron-ul este un caine curajos si sufletist cu un instinct nativ gregar. Aceasta rasa este inteligenta si loiala, dar intr-oarecare masura rezervata cu strainii. Beauceron-ul poate avea o atitudine independenta si exceleaza ca si caine de paza. Unele exemplare pot fi chiar agresive cu strainii sau cu alte animale daca nu socializeaza inca din copilarie.

Neinfricat, vigilent si rabdator, Beauceron-ul are aptitudinile necesare pentru probele de ascultare si agilitate si este renumit pentru capacitatea sa de a intelege rapid si pe deplin cerintele stapanului sau. Calm, ascultator si foarte loial, Beauceron-ul este intotdeauna dispus sa-si multumeasca stapanul. Beauceron-ul poate fi exagerat de protector, astfel ca dresajul complet efectuat de catre un proprietar ferm si consecvent este absolut necesar. Beauceron-ul nu trebuie lasat singur pentru perioade lungi. Puii de Beauceron sunt foarte activi si se maturizeaza tardiv.

Relatiile cu familia si casa

Prietenos si loial familiei sale, Beauceron-ul este o buna alegere pentru familiile active cu adolescenti, mai ales daca creste alaturi de ei. Unele exemplare pot deveni excesiv de protectoare cu membrii familiei lor, nefiind foarte tolerante cu strainii. Se vor intelege bine cu alti caini, daca cresc alaturi de acestia, dar au tendinta de a fi teritoriali si potential agresivi cu instrusii. In general, se inteleg foarte bine cu pisicile, mai ales daca cresc alaturi de acestea.

Fiind un caine extrem de energic, Beauceron-ul necesita multa miscare. Se acomodeaza cel mai bine intr-o curte ingradita, dar pot fi crescuti si intr-un apartament daca sunt scosi la cateva plimbari pe zi. Beauceron-ii sunt moderat activi in interiorul caminului, fiind cei mai fericiti daca beneficiaza de o curte imprejmuita de dimensiuni rezonabile in care sa poata alerga in voie.

Dresajul

Beauceron-ul este un caine inteligent care este usor educat sa fie supus si chiar agil, dar necesita un stapan ferm, dar bland si perseverent. Cand sunt dresati corespunzator, isi vor urma stapanul ca o umbra. Sunt innascuti caini de paza si exceleaza in luarea urmei, tinerea laolalta a vitelor, activitatile militare si politienesti.

Aspecte particulare

Beauceron-ului nu-i place sa fie lasat singur pentru perioade lungi de timp, putand deveni distructiv. Beauceron-ului trebuie sa i se ofere multa atentie si miscare. Aceasta rasa trebuie sa aiba intotdeauna o activitate de satisfacut si suficient spatiu sa se exprime si sa-si consume energia. Unele exemplare pot fi extrem de teritoriale si protective cu domeniul si membrii familiei sale. Acest lucru poate fi o problema atunci cand se apropie vreun strain sau vreun animal. Beauceron-ului nu trebuie sa i se permita sa hoinareasca liber din lesa decat in spatiile imprejmuite si sigure.

Blana Beauceron-ului nu necesita multa atentie pentru a o mentine ingrijita. O atentie deosebita trebuie acordata blanii in perioadele in care Beauceron-ul isi schimba parul. Rasa naparleste moderat si sezonier.

Boli si afectiuni curente

Beauceron-ul este o rasa robusta si rezistenta, cu putine maladii raportate. Totusi, urmatoarele afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Atrofia retiniana progresiva este o boala care determina degenerarea celulelor nervoase ale retinei. Afectiunea debuteaza adesea la cainii in varsta si poate conduce la orbire.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Ectropionul este o afectiune a marginii libere a pleoapelor, care consta in rasucirea spre exterior a acesteia, fiind cel mai frecvent afectata portiunea centrala (mijlocie) a pleoapei inferioare.

Speranta medie de viata a Beauceron-ului este de 10-12 ani.