— Irina privea într-un punct fix, ce părea destul de departe, dincolo de toată agitația din
jurul ei, însă la auzul discuției dintre cei doi, își revine în simțiri. ❝Da, da.❞ Apelează și-l trage pe băiețel deoparte, ținându-l în brațe. ❝Hei, nu e vina ta.. nu e vina ta.❞ Îl mângâie.
