Episodul 2.
— ❝Adică pe bune, chiar nu a putut să-și țină gura? E la fel ca atunci când îmi era prof,
— ❝Și.. credeai că o să se schimbe în câțiva ani?❞
— ❝..well.. nu! Dar acum era ceva serios, putea să.. omul ăsta chiar urăște pe toată lumea.❞
— Înclină puțin capul, privind-o cu un surâs pe față. ❝Hmm, voiai să fie diferit cu tine, Irina?❞
— ❝......nu începe din nou. Odată, când eram prin liceu, a venit una cu o ofertă să ne
— ❝Serioos??❞ Râde. ❝Foarte bine, oricum ăștia de la bănci mint de îngheață apele.❞
— ❝Daaaa, dar eu nu. Răspunsurile chiar ar fi fost anonime, și scopul nu e cine știe ce.❞
— ❝Lasă, fată.. poate o să-și dea seama că a greșit. Poate asta voia să-ți spună de
— ❝Mda, sigur. La cât orgoliu zace-n el, nu prea cred.. nici nu știu cum să-l descriu!!!❞
— ❝Andreeaaaaaaaa...... se fac 45 de minute de când te aștept!!❞