Capitolul I

CAPITOLUL I: VREA SHINII LA HAN?

Sayumi’s POV

“ Shinii a invitat-o pe Yukiko in oraș, hm… Toata lumea a început sa iasă la întâlniri, ce virus au luat toti? Oricum, era doar o problema de timp la ei doi”. Oftez. Ma bucur pentru prietena mea cea mai buna, mereu am putut sa vad cat de mult îl prețuiește… dar Shinii… Shinii este mereu atat de serios, atat de tăcut, cine știe ce secrete ascunde. Mereu cei tăcuți au cele mai bizare minți. În plus, toti băieții la vârsta asta se comporta ca niște animale, dacă după ce o scoate în oraș ii face propuneri inadecvate? Ma opresc din mers si dau din cap negativ. Cum pot sa gândesc așa ceva despre el, niciodată n-ar trata-o pe Yukiko așa… si totuși! O imagine îmi apare in minte: Yukiko si Shinii, dupa cina. Ea, zâmbitoare si politicoasa ca întotdeauna ii mulțumește pentru minunata întâlnire. Shinii o analizează din cap pana in picioare si ii spune: “Dar nu e gata. Am rezervat o camera la han pentru seara asta.”
Deschid ochii larg, biata Yukiko! Ar leșina instant la aceasta… sugestie. Nu, întâi s-ar bâlbâi si apoi ar leșina, si toata întâlnirea ar fi distrusa. Nu doar întâlnirea, toata viața ei. Cum ar mai putea da vreodată ochii cu el? Toata iubirea lor ar fi ruinată si ar rămâne singuri pe viață. Trebuie să fac ceva în legătură cu asta!

Dar ce?! Nu fac prea multi pași ca dau de Kaoru. Colegul meu de echipa, cel mai bun prieten al lui Shinii. Mă salută cu zâmbetul pe buze.
“Kaoru, tu știai ca Yukiko si Shinii au ieșit împreună?”
“Serios? In sfârșit!” Răspunde el vesel.
Ce răspuns natural. Oare știe ceva ce eu nu știu? Oare Shinii i-a dezvăluit planurile sale întunecate si impure?
“Si nu îți faci griji? Primele întâlniri de obicei nu ies bine. Cred.”
“De ce nu ar ieși bine? Yukiko-chan mereu se poarta frumos, iar Shinii…” Kaoru se oprește in mijlocul propoziției si cade subit pe gânduri. Expresia faciala i se schimba in ceva ce seamănă a groaza. Devine alb.
“Sayumi-chan, poate ca ai dreptate… Shinii poate fi puțin rece. Uneori nici nu răspunde cand cineva i se adresează. Poate chiar in momentul asta o ignora pe Yukiko si își ruinează singur întâlnirea si viața. Ce dureros si rușinos…” tind sa vad urma unor lacrimi. Lui Kaoru-kun chiar îi pasa, la fel cum îmi pasă si mie.
Si el crede la fel, își vor ruina singuri viețile daca totul nu iese cum trebuie!!! Ma uit in ochii lui Kaoru, el se uita in ai mei si exclamam in același timp:
“Numai noi ii putem ajuta!”
Niciun alt cuvânt nu e spus. Il trag de mâneca dupa mine prin tot satul (mereu merge prea încet, daca aș aștepta dupa pasul lui am ajunge prea târziu…). Nimeni nu ne poate sta in cale. Le vom supraveghea întâlnirea si ne vom asigura ca va exista si o a doua! Asta fac prietenii!!


n am avut chef sa pun diacritice la tot noi suntem despre vibeuri paa