„Așează-te, te rog... pe...”, fac o pauză-n timp ce privirea mi se perindă (mai trec mult la pers I)
în stânga și dreapta. Mă ridic cu grijă pentru a lua ceea ce se-ntrezărea a fi o tavă de mâncare. O așez pe jos și-i fac semn să se-ntindă, „Dar unde e Nicu Fuentes ăsta... ?”
