— „Scuze, când Serkan a țipat așa am crezut că... adică sigur nu m-am gândit la asta.”
îmi mușc ușor buza inferioară, dar într-un mod copilăresc, apoi afișez un zâmbet timid. „Mulțumesc .. pentru scuze .. și pentru flori...” Mă opresc deocamdată la atât, de teamă să nu continui și -
