x_Ramona episodul52_x

Partea I:

−De ce, voi, bărbații, dați cu piciorul la un lucru frumos, pe care v-ați străduit din greu să-l obțineți, imediat după ce v-a ieșit ? mă întreabă ea, răutăcioasă.
−Păi e simplu. Oricâte prăjituri ai mânca în viața ta, mereu vei trage cu ochiul la cele din galantar, întrebându-te dacă n-or fi mai bune, i-am răspuns eu, sigur pe mine.
−Dar dacă prăjitura din galantar are gust mai rău decât cea din farfurie?
−Nu contează, i-am răspuns. Eu trebuie să aflu și nu pot să fac asta, decât gustând.
−Și ce-o să faci în viață cu mentalitatea asta? Mă întreabă ea, iritată.
−Diabet. Dar și mult sex, îi răspund eu, zâmbind.
−Nu fi ca toți ceilalți!
−Nu sunt, știi asta doar. Pe mine o să mă ții minte.
−Hai că mă enervezi, mai bine spune-mi ce s-a întâmplat mai departe, îmi zice ea, botoasă.

Eram prea aproape de buzele Ramonei ca să mă opresc acum. Chiar dacă am văzut-o pe Anemona prin geamul scării, după ce am aflat toate lucrurile alea de la Ramona, nu aveam cum să nu o sărut. Ar fi fost ca și cum nu aș fi vrut să văd prima ninsoare dintr-o iarnă. Chiar dacă nu ar fi fost pentru prima oară când ne-am fi sărutat, acesta urma să fie primul care avea să conteze cu adevărat. Nu doar eu am fost nebun după ea timp de atâția ani, dar ea tocmai îmi mărturisise că și ea a simțit ceva pentru mine la un moment dat. Ramona. În mod surprinzător, chiar Ramona însăși. Aveam în față și trecutul și viitorul, în același timp. Buzele mele le-au atins ușor pe ale ei și am realizat că eu o sărutam pe fata care mi-a stârpit adolescența, în timp ce o priveam în ochi pe Anemona, fata care mi-a dăruit inocența sălbatică a diavolului. Ea m-a luat stricat, m-a acceptat și mai mult decât atât, mi-a înapoiat încrederea în mine și a știut să mă ajute să devin bărbatul de care avea să se reîndrăgostească tot Ramona. Ironic, nu-i așa?

Când ne-a văzut, Anemona s-a uitat la noi timp de câteva secunde și apoi a făcut cale întoarsă și a urcat înapoi în casă. Eu am continuat sărutul cu Ramona, am închis ochii și m-am lăsat purtat de sentimente. Se vedea după felul în care își ținea mâinile lipite de obrajii mei, cât de mult și-a dorit să se întâmple asta. Era pentru prima oară când simțeam că și-a imaginat acest sărut în retrospectivă și că îl savurează mai mult decât mine. M-a mușcat ușor de buza de jos, s-a uitat în ochii mei și a început să-mi zâmbească. Era ostenită, dar fericită. Vedeam asta. Și-a aruncat brațele în jurul gâtului meu și efectiv s-a prins de mine într-o îmbrățișare perpetuă de care se ruga să nu se termine prea curând (așa cum te rogi și tu, atunci când faci sex cu iubitul tău).

În mintea mea însă era doar reacția Anemonei. Sau mai bine zis, lipsa ei. Mă așteptam ca în orice moment să o văd ieșind din scară, cu bagajele făcute, plecând furioasă spre gară sau spre un hotel și chiar nu voiam ca asta să fie ultima mea amintire cu ea. Însă nu s-a întâmplat acest lucru și îmi era greu să pricep situația. Acest lucru m-a impresionat total fiindcă ceea ce tocmai se întâmplase, era peste puterea mea de înțelegere. Oare să fi ajuns să mă iubească atât de mult încât să accepte așa ceva sau aștepta să urc în casă pentru a-mi suci gâtul prin somn, mă întrebam eu.

Nici nu voiam să-mi imaginez ce o să se întâmple când o să ajung acasă. Dar până să fac asta, trebuia să o dezlipesc pe Ramona de mine.
−Hey, i-am spus. Ești ok?
−Sunt fericită. În sfârșit pot să spun asta, mi-a răspuns ea zâmbind.
M-a sărutat din nou.
−Toate chestiile astea care s-au întâmplat în seara asta… incredibil! i-am zis.
−Așa este, dar ceea ce e menit să se întâmple, mai devreme sau mai târziu, se va întâmpla. Era un proverb vechi ce spunea că ”Dumnezeu râde cel mai tare atunci când îl vede pe om că-și face planuri”. Se pare că oricât de mult ne-am chinui noi să ne împotrivim unui anumit lucru, tot nu avem ultimul cuvânt.
−Probabil că așa e, doar viitorul ne va putea lămuri. Ascultă, i-am spus, seara asta deja a fost pentru mine mai mult decât pot duce, prea multe căcaturi s-au întâmplat. Tot ce îmi doresc este să dorm. Te superi dacă ne vedem mâine?
−Nu, dragule, cum aș putea să mă supăr? mi-a răspuns. Dar vreau să mă conduci la un taxi și să mă ții de mână până acolo. Vreau să mă simt în siguranță, vreau să mă simt a ta.

Cât de îndrăgostită părea, nu-mi venea să cred. Am luat-o de mână și am dus-o până în stația de taxi. Eram noi doi, Andrei și Ramona, în sfârșit. O vedeam cu zâmbetul până la urechi și îmi dădeam seama că acest lucru s-ar fi putut întâmpla cu câțiva ani mai repede, dacă aș fi avut curaj la momentul potrivit. Cine știe cum ar fi fost viața noastră acum dacă s-ar fi întâmplat asta mai devreme? Dar regretele nu prea contează, ele doar te macină și îți otrăvesc sufletul, încet-încet. Înainte să se urce în mașină, Ramona m-a mai sărutat o dată, nimicindu-mi orice urmă de respect de sine pe care o mai aveam în acel moment.
−Îți mulțumesc, Andrei! Sunt cea mai fericită persoană în momentul ăsta! Abia aștept să ne revedem mâine: fără trecut, însă. Să privim doar în față! Noapte bună!
−Te pup, i-am răspuns eu. Nu aveam să o mai văd mult timp după seara asta.

Și uite-așa, am început să pășesc ușor spre casă, loc unde mă aștepta Anemona și nici dracu’ nu știa ce avea să se întâmple. Mergeam foarte încet pentru că încercam să găsesc o explicație viabilă pentru ea.

Am intrat în scară și nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce aș putea să-i spun Anemonei. Nu prea aveam vreo scuză sau vreo metodă prin care să o fac să înțeleagă că, de fapt, ce am făcut eu a fost total corect și că a fost un lucru bun. Cum căcat să faci asta? Însă nu puteam să înțeleg de ce nu a zis nimic, de ce nu a ieșit din scară să urle ca o descreierată la mine sau la Ramona sau să facă ceva până la urmă, absolut uman. În fine, eram deja în fața ușii, probabil aveam să aflu în curând răspunsul la toate întrebările pe care le aveam. Am băgat cheia în ușă mai greu decât bagă atacanții dinamoviști mingea în poartă. Pe de-o parte nu voiam să-mi asum responsabilitatea pentru acțiunile mele, dar nu mă puteam preface că nu s-a întâmplat nimic și să intru zâmbitor în casă, spunându-i că mi-a fost dor de ea sau ceva. Nu mai eram un copil. Mâinile mi s-au răcit instant, emoțiile mi-au năpustit corpul și astfel, am intrat în cameră ca o actriță de filme porno la prima ei scenă de sex anal.

Am găsit-o pe Anemona stând în capul patului. Se uita la mine cu ochii triști și privirea înghețată. Știi cum se zice că într-o situație de genul ăsta, simți cum ți se rupe inima? Ei bine, mie mi se rupea cutia toracică, nu doar inima. O vedeam stând acolo și simțindu-se trădată și adevărul este că avea dreptate. Ea venise până la Suceava pentru mine, m-a învățat să văd frumusețea lucrurilor din jurul meu și m-a salvat de la cinism și frustrare eternă. Tocmai te-a văzut persoana care îți era iubită cum sărutai o altă fată. Ce faci? Îți spun eu, ai trei soluții:

1. Minți. Și s-ar putea să-ți fută o palmă.

2. Recunoști. SIGUR îți fute o palmă.

3. Îi ceri să-ți fută o palmă. După aia vezi tu ce zici.

Eu am ales opțiunea 3. Note to self: opțiunea 3 nu se aplică dacă poartă și inel pe deget. Mi-a futut un pumn direct în meclă, de i s-a transferat aurul de pe inel, pe plomba de pe premolarul meu de sus. Nu am mai simțit atâta durere de când s-a așezat Carla peste mine. Nu știu eu ce îi învață pe constănțeni la liceu, dar sigur e ceva dubios la mijloc. Cred că pe băieți îi învață să facă noduri pescărești și pe femei să dea cu pumnul, altfel nu puteam să-mi explic cum a reușit să-mi altoiască așa un pumn. Dacă Bute știa să lovească așa, încă ar fi avut centura. La Constanța am luat un pumn în gură din cauza ei, în Suceava era să pățesc același lucru, dar nu mă gândeam că ea o să fie cea care o să-mi spargă buza în seara asta.

Abia acum era dispusă să mă asculte. Păcat că eu nu prea mai puteam vorbi. Se uita la mine furioasă și mi-a spus atât:
−De ce?
−Anemona, stai să-ți explic… am încercat eu să îi zic, printre bale și sânge.
Îmi venea să-i fut și eu una, eram un pachet de nervi. Dar am meritat-o și oricum, nu aș fi lovit o femeie în nicio circumstanță. Dar eu îți spun sincer ce simțeam.
−Andrei? Atât vreau să îmi spui. Nu vreau să mă minți, să încerci să mă vrăjești sau să-mi spui căcaturi de care sunt sătulă. Fii sincer! DE CE?
−Nu e așa cum crezi. Dacă mi-ai da voie să….
−ANDREI!!! a țipat dintr-o dată. DE CE???
−Pentru că trebuia să mă conving în pula mea! am izbucnit și eu.
−Ce să te convingi? Ce să te mai convingi?
−Că toți anii ăștia nu au fost în zadar și că ea este ce-mi trebuie mie.
S-a făcut liniște în cameră. Am fost sincer cu ea, ăsta era adevărul. Nu puteam să-mi dau voie și în acest ultim ceas să rămân cu întrebări fără răspunsuri. Nu din nou.
−Aha. Și te-ai convins, mi-a spus ea.
−Da, m-am convins. Nu este!
Nu a schițat niciun gest. Nici de bucurie, nici de tristețe. Pur și simplu și-a fixat ochii pe ochii mei, a respirat adânc și mi-a spus.
−Andrei, adevăr sau provocare?
−Ce? Cum adică? i-am zis eu.
−Vom juca un joc. Deci adevăr sau provocare?
−Ce legătură are asta cu tot ce s-a întâmplat?
−Niciuna. Adevăr sau provocare?
−Adevăr!
−Ce îți dorești tu cel mai mult în momentul ăsta?
−…
−Deci? E o întrebare simplă, mi-a spus ea, insistentă.
−Ce îmi doresc eu cel mai mult în clipa asta?
−Da!
−Să nu se facă dimineața!
Mi-a zâmbit.
−Eu zic tot adevăr, mi-a zis Anemona.
−Tu ai chef de jocuri? Chiar nu ești ofticată pe mine?
−Eram. Dar nu mai sunt. Pentru că ai dreptate, aveai nevoie de o certitudine, acum o ai. Dar din clipa asta înainte, nu mai ai scuză. Am să consider că asta a fost întrebarea ta. Ok, e rândul meu acum. Adevăr sau provocare?
−Provocare, i-am răspuns, mărind un pic miza și tensiunea.
−Provocare, aa? Bineee. Fii atent. Te provoc să îndrăznești să faci ceea ce știm amândoi că îți dorești în acest moment.
−Ești sigură că vrei să fac asta?
Și m-a privit în ochi, sfidându-mă. Mi-a zis:
−Da, sunt sigură.

Iar eu, în clipa aia, mi-am băgat mâna în părul ei și am tras-o cu putere. La asta, chiar nu se aștepta. Apoi, cu forță, am izbit-o pe pat.

—VA URMA—

P.S.- ”Suge-o, Andrei” că până la urmă tot nu ai scăpat nebătut după seara asta.

P.P.S.
−Nu pot să cred că ăsta e ultimul capitol, îmi spune ea, cu privirea blajină.
−Păi mai este și partea a doua, deci cumva e penultimul capitol, i-am răspuns, încercând să aduc o parte pozitivă conversației.
−Ai dreptate. În fine, trebuia să se termine la un moment dat, așa este. Și mai ales că te-ai decis să o publici, eu cred că e un lucru bun. Dar sunt prea puține 50 de exemplare, cel puțin asta e părerea mea. Și a mai multora dintre cititori, după cum am văzut eu. Dar tu faci cum vrei tu, îmi zice ea, sarcastică.
−Auzi, în loc să vorbești prostii, nu mai bine îmi faci tu un masaj? Am stat mult pe scaunul din mașină cât am fost plecat și chiar mă doare spatele. Ce zici tu de asta? i-am răspuns eu, în aceeași notă.
−Păi dacă tot ești aici, ce-aș putea să mai zic? Nu e ca și cum te-am chemat să jucăm șah. Dă-ți și tu tricoul ăla jos!

M-am întins pe pat, la bustul gol, iar ea și-a așezat mâinile pe spatele meu și a început să mă mângâie ușor cu vârfurile degetelor. Am zâmbit.

Partea a II-a:
Cu toții ne dorim lucruri pe care nu le putem obține pentru că, în viață, avem nevoie de țeluri și de visuri. Unele se pierd pe parcurs, altele par imposibil de atins, iar altele se pierd o dată cu trecerea nopții. De multe ori ni se întâmplă să auzim o melodie și gândul să ne zboare la o anumită persoană și să zâmbim. De multe ori facem anumite lucruri pentru a bucura pe alții sau pentru a ne simți mai apreciați în ochii unor persoane care contează pentru noi, fie pe plan sentimental, fie nu. Femeile se machiază pentru ele și nu pentru altcineva în aceeași măsură în care bărbații merg la sală strict pentru a avea o imagine frumoasă atunci când se uită în oglindă. Știm cu toții că nu e așa. Ăsta e un boost de imagine, îți place de cineva și îți dai seama că nu ai nicio șansă și încerci să faci niște chestii ca să arăți mai bine și să te simți mai bine în pielea ta, ca să capeți încredere. Pentru că vrei să faci o impresie bună când te întâlnești cu o anumită persoană, normal că încerci să te îmbraci cât mai bine, să îț aranjezi părul într-un anumit fel sau să-ți stropești pielea cu mai mult parfum decât de obicei. Nu ne place să ne simțim descoperiți și vrem să simțim mereu că avem o armură, o urmă de protecție pentru că, în definitiv, nimeni nu își dorește să fie rănit. Bărbații se ascund după mușchi și femeile după farduri.
Dar până la urmă, în viață totul se rezumă la decizii. Uneori le iei pe cele bune, iar alteori nu. Însă oricum ar fi, trebuie să ți le asumi pentru că, mai devreme sau mai târziu, va veni clipa în care te vei scufunda în regrete. Și acestea, crede-mă, nu vor conta niciodată pentru nimeni. Nu există vreo rețetă a succesului sau vreun tutorial despre ce e bine să faci sau ce nu e bine să faci. Diferența se cunoaște la detalii, un om prost face aceeași greșeală de zece ori, iar unul deștept face de 10 ori, 10 greșeli diferite. Eu am povestit aici deciziile pe care le-am luat în anumite momente ale vieții mele, atât m-a dus capul în clipa aia. N-au fost mereu cele mai bune, dar ăsta este un fapt cu care eu sunt nevoit să trăiesc. Unii le-au înțeles, alți le-au condamnat, dar în final asta este total irelevant. Am avut o adolescență frumoasă și nu cred că aș schimba nimic. Poate doar episodul cu Carla, dar până și ăla face parte din farmecul poveștii pe care am scris-o. Dacă nu era ea, cum aș fi fost 100% sigur că nu-mi plac grasele? Fiecare lucru poate fi o învățătură dacă știi din ce unghi să îl privești. Important este să ai răbdare și, cu timpul, rușinea și frustrarea dau naștere înțelepciunii. Și abia atunci începi să te îmbogățești cu adevărat…
11 martie 2014. Eu am 24 de ani în acest moment, merci la fel! După multă muncă, am ajuns să fiu un stand-up comedian apreciat în România. Viața mea se desfășoară prin cluburi și baruri, oamenii dau bani ca să mă vadă și să mă audă vorbind, se pozează cu mine și se laudă pe facebook după aia. În mare, mă trezesc la ce oră vreau dimineața, mă joc pe X-box aproape în fiecare noapte, mă relaxez mâncând banane când vreau eu, nu am șef și pot să beau la muncă fără să am probleme. Am filmat un stand-up comedy special pentru Pro Tv, apar pe la televizor și oamenii mă recunosc pe stradă și îmi zâmbesc fără motiv. Pe de altă parte e și dificil să fii comediant pentru că tu trebuie să reușești să vezi mereu urâtul în frumos. Nimeni nu vrea să audă ce viață fericită ai tu și ce bine îți merge pentru că astfel, nu mai ești amuzant, ci doar lăudăros. Merg mii de kilometri cu mașina, mănânc mai mult prin benzinării decât acasă și mereu trebuie să fiu amuzant pentru că toată lumea așteaptă asta de la mine, într-un fel sau altul. Sunt și lucruri plăcute și lucruri mai puțin plăcute, exact ca în orice altă meserie. Însă fac ceea ce îmi place, am reușit să îmi transform idolii în rivali și nu știu câte persoane se pot lăuda cu acest lucru. Sunt exact acolo unde trebuie să fiu în acest punct al vieții mele. Nu mă văd încă așezat la casa mea și nu îmi doresc o viață plictisitoare și monotonă. Pentru că deocamdată, din fericire, am de ales.
Anemona, în prezent, lucrează la o casă de avocatură. Chiar a și apărut la televizor de câteva ori, poate ai văzut-o și tu. Nu este căsătorită și nu are iubit pentru că o femeie ca ea, nu poate fi cu orice idiot. Plus că, este destul de greu pentru un bărbat să urmeze după mine în viața Anemonei, nu pentru că am fost eu cine știe ce deosebit, ci fiindcă ceea ce am trăit noi doi, a fost unic. Mă mai vizitează din când în când la București și petrecem clipe deosebite împreună. Simt că încă ne potrivim din toate punctele de vedere, suntem soul-mates. Anul ăsta și-a dat jos diamantul din dinte, dar este la fel de frumoasă și fără el. Fiecare bărbat visează la o astfel de femeie și bine face. Mi-aș dori ca fiecare cititor să poată să cunoască o femeie ca Anemona și să petreacă măcar o noapte cu ea. Ca Anemona, nu fix Anemona, pentru că ea este doar a mea.
O astfel de experiență nu se uită niciodată. Uită-te la mine, am scris și o carte despre asta. Știu că sunt norocos că am aceste amintiri cu o astfel de femeie și pentru că știu că ”mă” citești, aș vrea să-ți mulțumesc pe această cale pentru că ești prezentă în viața mea. Ești un suflet frumos, Anemona!
În schimb Ramona, este tot ce nu mi-aș dori la o iubită. Ea când se implică într-o relație, o face ca un lunetist, adică nu o face cu pasiune, ci cu o precizie chirurgicală. Își gândește fiecare pas, anticipează două mișcări înainte, ca la șah și este mereu foarte calculată. Este pragmatică și vede dragostea ca pe un business: pierderi vs câștiguri sau efort vs rezultat. Trebuie mereu să iasă pe plus sau pe 0 în cel mai rău caz. De fiecare dată vrea să câștige mai mult decât investește și să-și asume riscuri cât mai mici. Matematic vorbind, pentru ea iubirea este o simplă formulă: diferența dintre rezultatul obținut și efortul investit. Dragostea la Ramona este ceea ce-ți arată ea după ce și-a atins toate obiectivele principale. Dacă mai are timp și pentru tine și te mai bagă în seamă, trebuie să fii fericit și să înțelegi că rămășița aia este egală cu dragostea, pentru ea. Ea nu este niciodată îndrăgostită, ea este îndrăgostită de ideea de a fi îndrăgostită. Pentru că trebuie să fie bună la absolut tot, e evident că trebuie să fie bună și la a iubi. De ce? E simplu, pentru că mereu trebuie să câștige. Este atât de infatuată de propria imagine, încât nu-și permite să nu facă tot ceea ce se cere de la o iubită perfectă, chiar dacă ei nu-i provoacă nicio plăcere naturală. Este un pic sociopată și are niște probleme care pot fi rezolvate cu ajutorul unui psiholog. Exact ca și mine.
Pe de altă parte, Anemona este o fată incredibilă care vede tot ce-i mai bun într-un om și care s-ar sacrifica doar ca să îi facă fericiți pe cei de lângă ea. Este genul de persoană care îți poate reda încrederea în umanitate. Ea când iubește, este foarte pasională și total devotată. Știe să te facă să te simți cel mai important om din univers și știe să se muleze pe personalitatea ta (și nu doar acolo) exact cum este nevoie. Ea știe cum să procedeze ca să te facă să simți că strălucești. Are grijă de tine, te mângâie când ai nevoie, te ține în brațe când te pui la somn și te fute din temelii când este excitată. Ea știe cum să te facă să devii un suflet frumos. Într-o relație, mereu dă mai mult decât cere și nu așteaptă să primească ceva la schimb pentru toate lucrurile pe care le face. Se îndrăgostește greu, dar atunci când o face, începe să plouă în iad și Raiul își deschide larg porțile ca să îi poți auzi pe îngerii care cântă suav la harpă. Exact ca și mine.
Ea poate avea totul fără să ceară nimic. Anemona nu avea nevoie de un bărbat ca mine, dar eu nici n-aș fi visat vreodată la o fată ca ea. Ea a avut încredere în mine când nici eu nu aveam. Mereu cât am fost cu ea, îmi era frică să nu o stric și simțeam că nu sunt destul de bun pentru ea, dar a știut cum să mă învețe sa mă iubesc și, mai important decât atât, să mă respect. Să am grijă de mine și de sufletul meu mai întâi și abia apoi să mă gândesc la alții. Ăsta era un sfat pe care ea mi-l dădea teoretic pentru că niciodată nu a putut și ea să-l pună în aplicare. Însă, în ceea ce o privește, mereu mi-a fost frică de un singur lucru: să nu devin eu pentru Anemona, ceea ce a fost Ramona pentru mine.
Ramona, după cum bine știi, e logodită în acest moment. Pe tipul ăla îl iubește în măsura în care e un băiat cuminte, cu o situație financiară moderată, care poate să-i ofere o existență normală și o oarecare stabilitate. Putea să fie el sau putea să fie unul de două ori mai înalt și mai chipeș, asta e total irelevant. Ramona poate fi o iubită perfectă și pentru un tip superb și musculos, dar și pentru un gras mic, roșu în obraji, la fel de frumos ca o pungă de la Kaufland, atâta timp cât este capabil să plătească rata la mașină și să-i dea bani de shopping. Logodnicul ei este un samsar de mașini, un pic meltean, cu un liceu abia terminat, genul de bărbat care ține cu Steaua când câștigă și cu Dinamo când pierde Steaua, probabil îi mai scapă și câte o palmă din când în când și se crede regele universului atunci când îi mai iese și lui câte o combinație. Este genul de persoană care vorbește numai despre mașini și își rezolvă problemele dând cu cioata, nu cu vorba.
Viața lor este deja planificată: pe la 27 de ani o să facă un copil, o să-și petreacă vacanțele în Bulgaria la all inclusive și o să-și pozeze mâncarea și o să o pună pe facebook. La un moment dat o să facă rată împreună ca să-și pună centrală, o să se uite amândoi la Românii au Talent în fiecare vineri seară, în timp ce stau în pat cât mai departe unul de celălalt, iar ea, o să-i facă și lui un sex oral în fiecare an, de ziua lui. În fiecare duminică o să meargă în vizită pe la părinți și o să mănânce împreună și se vor preface că încă se suportă, iar apoi el o să se ducă la băut cu prietenii lui și ea va veni acasă și își va petrece timpul cu copilul lor, singurul lucru care îi va mai mișca sentimentele și îi va mai face inima să tresară.
Îmi imaginez că este și nesatisfăcută pentru că ăla, probabil o fute exact așa cum se îmbracă: BANAL. Pesemne că o să înceapă să o și înșele la un moment dat și ea, deși va afla, nu va fi deranjată de asta. O va bucura gândul că măcar nu trebuie să-l mai suporte deasupra ei și că nu va mai fi nevoită să-l simtă în ea la fel de des, fiindcă începe să o dezguste. Fiecare partidă de sex cu el, va deveni un chin din ce în ce mai mare pentru ea.

Dă play la această melodie înainte să citești ultimul paragraf: John Legend – Tonight
Anemona este tot ce și-ar putea dori orice bărbat vreodată, dar eu nu sunt orice bărbat. Nu vreau să-i fac rău, nu merită asta, așa că prefer să se bucure alt bărbat de ea, care o merită și pe care îl merită. Cât despre Ramona, noi nu vom putea fi împreună niciodată. Ne-am zis prea multe chestii nasoale, există prea multe frustrări și reproșuri între noi ca să ne mai putem iubi sau respecta vreodată. Cel mult un respect rece. S-au petrecut prea multe lucruri între mine și ea ca să o mai putem lua vreodată de la capăt. Niciodată nu a fost momentul pentru noi doi, deși a început ca o joacă de liceeni, cu timpul, s-a transformat în mai mult de atât. Toate rănile și toate frustrările sunt încă acolo, deși nu vrem să recunoaștem, nici eu, nici ea. Pentru noi, nu a fost să fie. Păcat. Dar cine s-ar fi gândit că o iubire nevinovată de liceu se va transforma ușor-ușor într-o obsesie? Ea își dorește un soț, o casă, o mașină și un copil. Asta o face pe ea fericită, iar eu nu am nevoie de chestiile astea în viața mea. Nu mă impresionează, nu îmi trebuie și nu le vreau. EU VREAU DOAR S-O FUT.
În 20 de minute îmi vine taxi-ul. Logodnicul ei este plecat după o mașină în Germania, așa că eu în seara asta o să merg la ea și o să o fut în baie. În baia plătită de el. Da, ai înțeles bine: mă fut cu Ramona. De câteva ori pe lună, uneori săptămânal. Nu fi surprins! Cine credeai că e fata care mă atingea pe mână și mă mângâia ușor cu vârfurile degetelor? Ramona! Cu ea mi-am amintit și am scris fiecare capitol din povestea asta.
Ca o morală, cred că ar trebui să te sfătuiesc să nu renunți niciodată la visurile tale, oricât de improbabile ar putea să pară, pentru că în viață, nu poți să știi niciodată ce se va întâmpla. Povestea dintre mine și Ramona nu a început când eram în clasa a 7-a, eram prea mici atunci. Povestea abia acum începe…
Când o să ajung la ea, o să bat la ușă și ea îmi va deschide. O să fie îmbrăcată într-un halat alb, aproape descheiat, care îți dă voie să îi vezi picioarele-i lungi ca fluviul Volga, în toată splendoarea lor. Părul ei blond ca razele soarelui atunci când răsare în Maldive, îmi va zâmbi atunci când voi intra în casă, iar gura ei îmi va tăia respirația cu un sărut puternic și pasional, așa cum a fost de fiecare dată. ”Îmi era dor să mă fuți. Vreau să te simt din nou în mine”, îmi va șopti. Și atunci eu o să o pun în genunchi, o să-mi bag mână în părul ei, o să o strâng cât voi putea de tare și am să-i zic:
– SUGE-O, RAMONA!!