-Bă,aia nu-i Kayra?Rayden,întorcându-și la comandă privirea,și-a stors ochii prin geamul fumuriu al mașinii,încercând să vadă dacă Kayra e prin jur.Ce ar fi căutat la ora asta afară,atât de departe de blocul ei?S-a uitat răpus în stânga,în dreapta,înspre lanțurile de blocuri din fața sa,din depărtare,dar nu putea să zărească pe nimeni care să semene măcar puțin cu ea.
-Ești chior?întreabă Ray ironic,țintindu-l cu privirea nervos pe Max.
Max râde tare și-și mișcă privirea după tresăririlor blondei agățate de bărbatul impunător din fața ei.Era un râs înnecacios și care-l lăsase fara aer pe Max,și încercând să se liniștească,a ridicat mâna spre geam,arătând spre blonda și tipul de lângă peretele celuilalt trotuar pe care Rayden păruse că-i elimină din raza sa vizuală.
Și-apoi,când privirea rece a lui Rayden a căzut pe cei doi,în timp ce geamul cobora încet, râsul lui Max s-a colorat mai tare,lipindu-și fruntea de volanul mașinii.
Din perspectiva Kayrei
Parfum tare,bărbatesc;parfum dulce,atât de frumos mirositor,încât îmi izbea față când voiam să mă îmbat cu mirosul său;parfum ce se imprima pe pielea gatului meu atunci când el mă strânge tare la pieptul lui și-mi sărută creștetul capului și rămâne cu buzele acolo,sperând în taină să nu mă mai rup de el așa cum o fac mereu...
-De unde vii?întreb și încerc să-mi fac un pic de loc ca să respir printre brațele lui,iar el slăbește un pic strânsoare,dar nu atât cât să pot să mă simt liberă.
-De acasă.îmi spune încet în ureche,coborând dinadins spre gâtul meu.
-Vezi sa nu...spun intriganta,iar vechile sentimente revin la viață.
Încerc să ies din îmbrățișare,zbatandu-ma,dar nu aveam sorți de izbândă.I-am mai auzit doar chicotitul,apoi m-am trezit lipita de un perete,simțind răceală suprafeței vechi cum îmi acaparează spatele.Mi-a lipit mâinile de perete și le-a pus pe ale sale peste, rânjind că un mic diavol încântat de noua persoana ce o să o fiarbă în cazan.Numai că omul ăsta nu cred că înca voia să mă fiarbă în cazan,se înmuiase pe zi ce trece.Ceda la fiecare lacrimă a mea,regreta fiecare lovitură dată,își dorea mult să se îndrepte,era atât de vizibil!Doar că el,precum tata,e foarte bun și la a interpreta un rol..un rol atât de credibil,care îmi deschide și mai multe răni.El era iubirea mea cea mare,bărbatul după care tânjeam încă de copilă,omul lângă care îmi imaginam zeci de lucruri viitoare minunate și pentru care aș fi băgat mâna în foc că o să se întâmple.El îmi era leacul de durere,mi-era cel mai dulce zâmbet,era totul și totul i-aș fi dat și eu.M-aș fi întins la picioarele lui,i-aș fi oferit orice mi-ar fi cerut,m-aș fi umilit pentru el,aș fi fost a lui fără vreun alt gând contradictoriu.Ceea ce e amuzant e că aceste ipoteze,aceste fapte ipotetice au fost deja făcute.Căci până să moară stâlpul meu și o dată cu ea totul,mi-am dat și inima din piept doar că să-l văd fericit.Asta,acum,mi se pare patetic și prostesc,ceva ce aș fi făcut numai la o asemenea vârstă idioată,însă atunci eram convinsă că era bine să-l răsfăț seara când venea obosit cu tata de unde venea,să-l mângâi și să-l iubesc cât pentru restul zilei;să-i cred toate vorbele,fie ele cum or fi,să mă umilesc la picioarele lui doar că să rămână încă căteva minute cu mine,să mă atingă și să tresar ușor...
-La ce te gândești?mă întreabă plictisit,iar eu ies din transa mult prea sentimentală,dându-mi seama că el își făcea de cap cu mine pe o stradă pustie,întunecoasă și într-un mediu ciudat și umed.
Nu i-am răspuns,încă mă gândeam doar cum să-l dau jos de pe mine.Era adevărat că sărutările lui îmi trezeau cele mai frumoase amintiri,dar în ciuda faptului că mă simțeam hipnotizata,sentimentele nu mai sunt ca atunci.Inca îmi mai transpira mâinile,iar nodul in gat e prezent de fiecare dată când mă atinge,la fel și cu amalgamul de emoții ce mă cuprind,dar nu..nu mai era același sentiment.Insa pentru el era.Nu aștepta să-i răspund la sărut,căci începea să mă sărute pe gat.Nici macar nu aștepta să mă revolt,căci rânjea și parcă cădeam din picioare.
-Unde ai fost?întreb sub toate atingerile lui vulgare,pipaierile și privirile interzise.
Era greu să țin pasul cu el în asemenea momente,mai ales că eu nu mă descurcam cu asemenea momente.Era copleșitor,totul..Așa că,tot ce ieșea din gura mea era că un geamăt gutural,întrerupt de sunete ce mă dădeau de gol în privința placerii.Poate că eram eu beata,ar știam că am băut un vin ce nu are gust de whisky scump și că parfumul meu nu avea ce sa caute imprimant pe cămășile albe a lui Lasko.E un mincinos,dar nu asta mă deranjează.Ma gândeam să șoptesc numele unui alt bărbat în timp ce mă las cuprinsă de plăcerea,iar inflacaratul de aici sigur mi-ar da drumul in mai puțin de o secunda,innegrindu-se de ciudă.Doar de la acest gând,am inceput sa rad încetișor,ceea ce l-a făcut pe Lasko să se oprească mirat din a mă saruta.I-am zâmbit și l-am împins ușor, nereușind să-l clintesc din fața mea,ci doar să-i provoc un zâmbet dulce,ce ii contura frumos fața și îi făcea imaginea sumbră să se destrame,in timp ce ochii săi negri sclipeau în lumina lunii.Si știam,da, încă nu-mi trecuse Lasko.Înca îl îndrăgeam din tot sufletul meu in ciuda a tot ce înseamnă el acum pentru mine.Era stătător in inima mea,căci fiecare zâmbet de-al său mă încălzea și îmi oferea o stare de calmitate.
Și apoi...
-Vezi să-mi iei și mie țigări,Rayden!
Acel nume,spus parcă doar ca să mă întărâte pe mine,m-a făcut să îmi șterg zâmbetul de pe chip și să mă mobilizez,mișcandu-mă câțiva pași mai departe de Lasko.
Pe el nu-l interesa prea mult a cui nume a fost strigat,așa că a continuat să mă admire și să vorbească despre verzi și uscate pe care eu nu le auzeam deloc pentru că îl văzusem.Îl vazusem?!Dumnezeule,e chiar aici!Îl văd!E chiar aici,se apropie și nu pot să cred asta!Avea un zâmbet obraznic pe chip,dar totuși nu lasă nici o parte mica de fericire să iasă la vedere.Iesise din mașină neagră doar într-un simplu tricou,iar piele mi s-a cutremurat de o
data.Am simțit un val de emoție ce mi-a traversat tot corpul imediat când a pus piciorul pe trotuar,dar care s-a evaporat imediat când Lasko mi-a apucat mâna și a început să vorbească.El doar a privit fix în treacăt și a intrat în magazin,lasandu-mă cu inima încă intr-un soc de nedescris.Inima mea bătea de prea multe ori pe secundă,iar aerul mi se oprise în gât.Nu era suficient doar să-l văd,nu era!Îmi trebuia macar o vorba,macar o imagine adevărată a lui.Imi trebuia el.
-Lasko,poți să pleci acasă.O sa mă duc singură acasă,spun pe un ton ciudat,abtinandu-ma de la vreun zambet.
-Sigur,dar tu vii cu mine,spune el și mă apucă glumeț de mana,tragandu-ma câțiva pași spre el.
Brusc,privirea mi-a sărit spre mașină din care ieșise Rayden.Max deschise geamul și mă privea că un câine turbat,cu sprâncenele unite și ochii bulbucaț
i.Am rămas câteva secunde pe loc,neștiind ce să fac:să mă smulg din brațele lui Lasko și să alerg in cele a lui Rayden sau sa mă întorc acasă cu Lasko și să îl las indiferentă pe Rayden,aici?Dumnezeu știe câtă ura am acumulat când m-a lăsat de izbeliște,plecând cine știe unde,însă îmi doream așa tare in fiecare seara revenirea lui.Doar gândul că o să mă privească sfidător și apoi o să-mi râdă în față spunandu-mi că sunt o proasta ce i-au cazut la picioare mă speria..și mă rănea.Rau.
Când Max a ieșit din mașină și a trântit portiera,proptindu-se pe ea cu mâinile în sân,eram și mai bulversată.Ce ar trebui sa fac?Orgoliul meu e inexistent in momentul de față.Vreau doar să mă duc la Rayden..
-Aș putea sta toată seara așa,Kayra...îmi șoptește Lasko în ureche. Așa,cum?!Mă strânge mai tare în brațe și simt cum o sa-mi trosnească spatele in modul asta.Îsi ascunde fata prin părul meu des,adulmecând mirosul proaspăt de miere și trandafir.Și mă strânge tare,tare și simt cum cad de-a picioarele sub moliciunea intenției lui.Își strecoară mâinile sub brațele mele și mă acaparează că un urs grizzly,oferindu-mi mici sărutări pe gât.Gem când mă mușcă și strâng o gura mare de aer,simțind cum aceasta e prea caldă și mi se blochează în gât.Imi amintesc brusc că cineva ne privește și analizează fiecare mișcare a mea.Si nu e oricine.Prietenul lui Rayden mă privește într-un mod catastrofal,anuntandu-mă că o să o pățesc daca nu intru in magazinul ăla în următoarele secunde.
-Uite,șoptesc si ii prind mâinile lui Lasko,am nevoie de niste chestii din magazin..Ma poți aștepta,te rog?am spus pe un ton dulce,indepartandu-l delicat de pe mine.
Ce naiba e în capul meu?
Lasko m-a privit suspicios și s-a retras un pic rănit,privindu-ma cu acei ochii întunecați și triști de care nu scăpăm până nu îi dădeam ce
voia.Ma voia pe
mine.Ma voia pentru el,lângă el, cu el;voia să îl alin,să-l mângâi,să-l iubesc.Voia lucruri ce mi se păreau imposibile,mai ales acum când bărbatul după care îmi aleargă inima e după peretele magazinului.
-Du-te,se face frig,îmi spune și nu mă privește în ochi,lovind cu forța o piatră.Te aștept aici.Si te rog,fără băutură.
Trag aer in piept și pășesc către magazin,nu înainte să-i zâmbesc recunoscător.Si apoi privirea îmi cade pe Max care pornește spre un ranjet obraznic.Da,o sa mă duc la prietenul tau!
Intru in magazin și încerc să-mi reglez bătăile inime,ca și respirația care părea să nu fie prea normala.Vanzatoare mă privește ciudat,dar se avântă spre un zâmbet care se afișaza rapid după ce al meu ieșise involuntar.
Ceea ce eu cautam cu atâta disperare se plimbă printre cele câteva rafturi sărăcăcioase ale magazinului de cartier.Respiratia mi s-a oprit pentru o secundă și a trebuit să trag aer foarte tare în piept că să-mi revin.Un zâmbet mic mi-a scăpat când l-am văzut și mi-am permis sa-mi iau câteva secunde pentru a-l analiza un pic.Parul lui șaten spre blond era răvășit,iar barba îi crescuse puțin.Insa nimic diferit.Acelasi Rayden intimidant,frumos si..care nici macar nu-si ridică privirea sa mă privească.
Mi-am înghițit cuvintele și am pășit către el, ștergandu-mi de pe chip zambetul clădit cu puțin timp în urmă.Ținea în mână o sticlă de vin și se uită după alta de whisky,storcandu-si ochii după ceva bun.L-am observat cum și-a ridicat privirea și m-a privit un pic surprins,rămânând câteva secunde cu ochii asupra mea.E chiar în fața mea după atat timp.
-Ai uitat sa mă saluți mai devreme,am spus pe un ton rece,oprindu-mi buzele să se bucure de prezența lui chiar acum.
-Nu am vrut sa te salut,mi-a taiat-o,privindu-ma sfidător,in timp ce apucă o sticlă mica de whisky și o strânge bine în mâini.
O astfel de tachinare as fi acceptat-o cu plăcere într-una din zilele în care îl vedeam des,într-una din zilele în care nu-i simțeam dorul;doar într-una din acele zile.Nu astăzi.Nu acum.
-De ce?a fost tot ce am putut sa spun fără să rătăcesc printre privirile lui atât de..rele.
-Bucura-te de seara asta,Kayra!a zâmbit batjocuritor și m-a ocolit,trecând pe lângă mine ca un vânt aspru și rece,lăsând în urmă doar un singur regret și o dorința.
-Nu!am spus pe un ton rece,strigandu-mi cuvântul de refuz a acestui situații.Nu întrazni să pleci așa,acum!Nu și de data asta!
Și,fără să-mi dau seama,vorbele îmi ieșeau cu aceiași repeziciune cu care lacrimile îmi comandau să mă opresc.Doar am izbucnit și s-a întors un pic mișcat,lăsând la vedere acele linii de pe fruntea lui.Acele linii frumoase care apăreau când ceva îi dădea batai de cap.Plansul meu patetic îi dădea batai de cap.Vulnerabilitatea și idioțenia mea l-au făcut să se oprească și știu că nu a făcut-o pentru mine,vrea doar sa termine in liniște aceasta conversație.E dezamăgit,știu;a văzut totul.E supărat și nu vrea să îi fie dor de mine chiar acum,când m-am văzut în asemenea ipostaza,lângă un altcineva.E oare păcat că mie mi-e acum dor de el,și mai mare decât dorul permanent?!
-Te rog,nu pleca din nou!silabisesc printre lacrimi și suspine,încercând să mă liniștesc.Incearca să uiți ce ai văzut;la naiba,știu că asta e motivul pentru care faci asta!
Nu mi-a vorbit,nu a spus absolut nimic.Doar m-a privit.Insistent, pătrunzător, urâcios,sentimental,tragic,oricum altcumva,dar nu cum as fi vrut eu.Statea nemișcat,probabil oscilând în a-mi aruncă un oscior de atenție sau o cana de apa rece peste fata dintr-o cana murdară și veche.
Nu aveam de gând să-l las sa plece din nou,așa cum a făcut acum ceva timp.Incercam să-mi șterg din minte toate lucrurile rele în timp ce mă apropiam de el.Voiam să nu-mi amintesc cum era el,de fapt,voiam să uit toate părțile sale rele.
Stăteam fata in față.Respiratia mea sacadata era tot ceea ce se mai auzea în încăperea magazinului,pe lângă ticăitul de la casa și câteva vorbe ale unor noi clienți ce tocmai intraseră.Mi-am șters lacrimile in graba cu dosul palmei și am îngânat ceva,încercând să mă opresc din a mă face singura să plâng.El nici macar nu era atins,lui nici macar nu-i fusese dor..deloc.
Zâmbetul lui,uneori bolnav,a reapărut atunci când m-am împins în pieptul lui,căutând căldură în scobitura gatului sau,in timp ce mă ridicam pe vârfuri pentru a ajunge acolo.I-am simțit degetele calde cum îmi împart firele de păr și le duc după ureche, apoi își pune mâna după gatul meu,strângând blând porțiunea goală și rece de
piele.Am auzit cum a oftat.Un oftat aproape insesizabil,care nu-mi dădea de bănuit că are să-și aplece capul și să îmi șoptească ..
-Nu am timp acum,Kayra.
Ochii ce-mi erau strâns închiși s-au deschis la comanda cu niste noi lacrimi.L-am strâns mai tare,ceea ce a fost mai greu pentru el.Mi-a îndepărtat brațele de corpul lui și am reușit să văd cum se îndepărtează de mine și-și plătește sticle de moarte,ieșind apoi val-vârtej din magazin.Ce a fost asta?