-Te urăsc,nenorocitule!Te urăsc din tot sufletul meu!țipa ea către Rayden,începând să răgușească la fiecare vociferare.M-am săturat de voi!M-am săturat să-mi conduceți viața iar eu să nu am nimic de spus în privința asta!Vreau să scap de voi!Sunteți toți n-niște nenorociți!
Aceasta manifestare se numește durere.Durerea unui copil confuz,căruia îi lipsește multe,chiar dacă are
totul.Se vede atât de ușor cum prin ochii ăia plini de ură și gura nesimțită ce strigă numai aiureli,fata urlă după explicații și o mână care s-o tragă cu putere din abisul urât în care s-a aruncat singură.Cine s-o înțeleagă,dacă nu eu?
-Urăste-mă și tu..Așa cum o fac și ei,amândoi..Măcar tu ai curajul sa mi-o spui în față!spuse el cu un râs ironic urmat de replica care se subția cu fiecare cuvant.
Trag aer în piept și îmi înghit propriile semne de milă ce voiau să sară,apoi îmi strâng brațele in jurul corpului și mi le frec în speranța că mă voi încălzi.Dar imaginea din fața mea era atât de rece încat nici cel mai mare foc din lume nu mă putea încălzi.
-Să continui să faci ceea ce ai făcut până acum..!spuse Rayden apucand-o brusc pe sora sa de brat și ridicand-o brutal,privind melancolic fix in față în timp ce mergea,iar regretul se simțea până și în modul cum respira.O să ajungi așa bine încât o să-și facă ceilalți griji pentru tine...
Eram în spatele lui Rayden cu mult,iar prietenul lui în spatele meu.Îi simțeam fetei regretul pana și în mers și știam că intr-un fel sau altul are o aceaș mentalitate ca și a lui pe care a vrut s-o înlăture în urma unei lovituri mari în suflet.De ce copii suferă cel mai mult în lumea asta?
-Ești iubita lui Rayden?mă întreaba tipul,venind pe la spatele meu când am intrat în casă.
-Te mănâncă curiozitatea,ciudatule!spun,privindu-l urât.
-Ciudat?Și tu ești tipa în pijamale aici,iubire...râde ușor,descalțându-se.
M-am oprit.Rayden a tras aer în piept și si-a privit sora ușor iritat.Apoi a început mustratrea,din
nou.Am oftat și m-am sprijinit de peretele de la intrare.
-Îmi aduci toate hainele de genul pe care le ai.Și machiajele.
-Eu..spuse fetița cu vocea stinsă,fiind cuprinsă de rușine și umiliță.
Mhm..Comunistule...
-Și telefonul,te rog.
-Frate...spuse pitigăiat,având lacrimi în ochii.
-Telefonul,am spus.spune calm,încercand să stingă focul cu cuvinte frumoase,dar din păcate,sora lui nu le prea aprecia.
Mâna i tremura când i-a dat
telefonul.Am făcut câțiva pași în față,parcă simțind că micuța tipă o să o mai încaseze.
-Kayra,nu te mai mișca!Dacă o primește,o primește pe pielea ei fiindcă a pozat în lenjerie.rânjeste aceasta ironic,fiind cu ochii în telefonul fetei,în timp ce posesoarea a izbucnit în lacrimi,confirmandu-ne astfel că și-a folosit înfățisare pentru a poza...aproape goală.
-Au..șoptesc pentru mine,mușcandu-mi buza.
-Iartă-mă...
-Și pentru că i-a dăruit prietenului ei bijuteriile de la mine pentru amanetat..
-Frățioare...
-Și pentru că plănuia ca săptamâna viitoare să-si piardă virginitatea la un hotel..
Practic el fierbea de nervi.Îi clocotea sângele în vene,sufla doar cuvinte necreștine și sunt sigură că voia să o calce în picioare,dar avea și el creier,asta e drept.Putea să păstreze pentru el ceea ce a văzut și aflat din telefon,dar a umilit-o în fața noastra.Lucrurile astea sunt așa rușinoase pentru o fată...
-Așa mă respecți tu pe mine...
Și într-un moment,telefonul ei performant s-a spart tare când a ajuns pe gresia rece.Cioburile erau pretutindeni,iar ea doar privea speriată.
-Du-te sus și adu-mi ce ți-am cerut.murmură el,înghițind ușor scârbit în sec.
Îmi dau seama cum nu mai conștientizează ce face și vede camera sa ca un refugiu de privirile noastre.Privește apatică către scările și calcă fară griji în cioburi fără să spună nimic.Lasă în urmă dâre sinistre de sânge care îmi înfioară inima în mine și,analizând mai atent casa,văd că pe podeaua aurie unde se prelungesc camere și ieșiri frumoase,unde sunt cioburi și sânge și atata ură plutind,există mijloc ceva ce era imposibil de pe ratat(Dar eu am reușit să nu văd,hm):Era scris caligrafic cu vopsea neagră și subliniat o propoziție atât de profundă și interpretabilă,pentru mine,cel puțin:Du-mă imediat la biserică!
-Du-mă imediat la biserică...șoptesc ușor.
Tipul ce m-a numit ciudată dispare în urma unui scurt schimb de vorbe cu Rayden,dar eu una nu dau aspect unui asemenea aspect:
-Du-te sus,până la ea!mă îndeama Rayden iritat,scărpinandu-și ceafa obosit.Sigur plânge..
-Ești ok?spun blândă,apropiindu-mă de el.
-Pe dracu..scuipă.
-Fii calm!Lucrurile astea sunt normale..puțin normale să zicem.Dacă nu îi oferi liberatate o să se simtă sufocată și-
-Nu vezi ce figuri are?țipă către mine,având voce răgușita.De ce să faci asta la 16 ani?I-am dat destula libertate,dar ea se gaseste cu fiul unui nebun care a fost la puscarie...
-Si ce?E tanara!Trebuie sa incerce!spun revoltata.
-Și sa ma faca de rusine?Gandesti exact exact ca ea!Unde va e creierul?
-Intr-o cutie pe care scrie raționament!Nu fii omul peșterii,trebuie să descopere!
-Nu face chestii de genul sub ochii mei!Am lasat-o,am lasat-o si am tot lasat-o!Stiam ce face,dar credeam ca va constientiza!Dar tot ce face ea e sa ma supere mai rau!La ce dracu sa ma astept de la un copil de nici saispe ani cand nici macar parintii ei nu gandesc normal...
-R-
-O singura greseala sa mai faca și o joc în picioare!
Voiam sa cred că glumește sau o spune doar la nervi,dar era atât de serios și furios încat simțeam ca o sa îmi dea mie una pana la urmă.Arata exasperat,epuizat..
Obosit.Cu toate asta,taria cu care sustinea rationamentul dimineata trecuta ma face sa cred ca el nu ar lovi niciodata o femeie,dar mi s-a dovedit contrariul..pe care nu-l condamn.Fata merita palma aia si toate jicnirile..
-Ma duc sa-mi fac un dus..murmura.Vezi ce face!
A disparut in viteza din fata mea si s-a pierdut prin uriasa
casa.Am evitat sangele si toate acele cioburi si am urcat pe scara absolut regeasca,si aceasta fiind aurie,imitand oarecum pretiosul aur.Cand am ajuns la etaj nu am stiut deloc unde e camera ei,dar m-am luat dupa bocetele slabe si am ajuns sa deschis o usa alba.Jos,cu genuchii ridicati si mainile peste cap,plangand de mama focului,statea sora lui Rayden,plangand,aproape inghitindu-si limba..Nu a auzit deloc cum am intrat,asa ca si-a continuat bocetele si murmuraturiile care mi-au cedat o incruntare groaznica:
-Mi-am dezamagit fratele..Ma simt ca o carpa folosita!Sunt o mizerie...o mizerie!F-fratele meu..cel ce s-a zbatut pentru mine...Fratele meu..am tipat si l-am facut nenorocit..Iarta-ma,fratiorule!Sunt un nimic..Iarta-ne pe toti..Noi te-am distrus asa tare..Asa tare,fratioare..Asa tare..
