Respiraţia săcadată a lui Max era singura care se mai auzea în cameră,printre suspinile oprite ale Monei care ne semnalau impulsuri de lacrimi.Ray îl privea cumva părinteste pe Max,dar furia iși spunea cuvântul.Nu ştiu ce se intampla.
Max a început să vorbească,privind fix podeaua:
-Vreau să ma aşez de-a lat lânga tata,crezi că mă trage sub pământ?
Am înghiţit in sec,rezemându-ma pe un perete si am simţit cum mi se înmioaie ochii aşa cum şi ai Monei erau oceane nestăpânite în acest moment.Podeaua parca s-a înnecat sub singura lacrima a lui Ray care a curs jos,iar suflul sau parcă incetinise brusc cand si-a vazut astfel prietenul.
-Şi daca mă trage la el sub pământ crezi ca scap de tot sau mă zbat şi acolo?
Mona s-a ridicat de pe pat şi m-a luat de mana rapid,tragandu-ma dupa ea afara din camera.
-Ce faci?am spus,stergandu-mi lacrimile,ea facand acelas lucru.
-Ii las singuri.a raspuns scurt.
-Da...am raspuns cu jumătate de gura.Ceea ce s-a intamplat asta..A fost
wow.am spus,zambind ironic.Scuze daca a fost vreun deranj,o sa
plec.am spus,dand sa cobor jos.
-Nu,eu imi cer scuze...Si pentru mine,si pentru
Max.Am fost injositori,dar...nu conteaza.a zambit.
-Ok,aveti grija!
-Unde pleci pe ploaia asta?m-a intrebat ea.
-Iau un taxiu.
*
"Si ochii ei plini de tristete
Ca nu mai e ca-n tinerete"
Am pus pungile jos si m-am descaltat,zambind larg cand bunica m-a
strigat.Pe masuta din sticla erau insirate multe poze.
-Ai avut poze tot timpul asta cu mama ta si tata?am spus,apucand o poza de pe masuta.
-Erau prin
bagaje.Am rugat-o azi pe Mira sa le caute.a zambit,fiind intinsa pe pat.
Am ajutat-o sa se ridice in sezut si am rezemat-o de un morman de perte.M-am asezat langa ea si am luat albumul de poze in maini,rasfoind pozele pe care le pastra cu sfintenie.
-Aici erau parintii tai la nunta lor.Ce frumoasa era mama ta...murmura usor.
-Era..am spus melancolica,cu un zambet mic pe fata.
Mi-a aratat o multime de poze,pe care de fapt eu le rasfoiam,povestindu-mi despre multe persoane din viata parintilor mei.Vorbea cu atata bucurie si viata incat ii daduse lacrimile pe care eu i le-am sters usor...
Telefonul a inceput sa-mi sune iar eu mi-am cerut scuze bunicii,iesind pe hol cand am vazut ca nu am inregistrat numele.
-Da?am raspuns.
-Unde esti ?se audea o voce groasa,iar pe fundal picaturi de apa rapide de la ploaie.
-Cine esti?
-Cand iti pun o intrebare,imi raspunzi!
Rayden.
-Sunt acasa,
desteptule.am spus,rezemandu-ma de perete.Unde as putea fi la ora asta?E aproape miezul noptii.
-Ai plecat fara sa-mi spui.Sa nu mai faci asta niciodata!
-Prietenul tau cam avea nervi...am spus cu juma' de gura.Iar fata aia,Mona-
-Sunt suparati doar.Sper ca n-ai luat-o personal.
-Nu,stai linistit.
Pentru un moment,nimeni nu
vorbea.Se auze doar ploaia linistitoare si ulterior,claxoanele masinilor.
-Vreau sa te vad.spune hotarat,ceea ce ma ia prin surprindere.
-M-ai vazut azi.
-Sa cobori in 20 minute.
-Ce?Nu,sa nu-
Am marait nervoasa cand mi-a inchis telefonul drept in nas.Telefonul a inceput sa vibreze din nou.
"Fii fata desteapta si coboara,daca nu urc eu
