O altfel de prietenie episodul11

Clarisa:
Rămân singură și realizez că după toată agitația de mai devreme, acestea îmi oferă un strop de prospețime în cameră.
Cu toată nebunia asta, abea acum realizez când m-am apucat de strâns lucrurile că trebuie să îi spun tatei să aducă o valiză.

Alis:
-Cristian, îmi este teamă și nu înțeleg ce tot vrea acest psihopat de la mine. Nu înțeleg de ce pe mine.
-Ești în siguranță și dacă te liniște putem merge la hotel, putem merge la mine, putem merge la tine, putem lua o pernă și o pătură de la magazin sau de la unul din noi și să dormim în mașină.
-Luăm o pernă și o pătură de la mine și o pernă și o pătură de la tine și la final facem schimb. Îi spun zâmbind.
Mă simt ciudat în preajma lui și începe să îmi place să stau cât mai mult cu el. Nu îl văd încă mai mult decât ca pe un prieten, însă nici nu mă forțează. Are răbdare și consider că asta contează foarte mult fiindcă graba nu este bună.
-Cum dorești, așa facem micuțo. Doar să nu fi obosită ziua următoare. Prima dată mergem la tine că este mai aproape. Și să le spui părinților tăi de vacanță
-Nu încă Cristian. Mai întâi să le găsim un hotel și transport fiindcă tata nu poate conduce mai mult de 200 km.
-Păi eu am o soluție pe care mi-a spus-o Adolf. Să luăm avionul până la Cluj și să mergem apoi cu mașina. Adică să trimitem mașina dinainte acolo.
Cristian:
Îmi e atât de dragă, încât îmi e și frică să îi cer să îi devin iubit din teama de a nu o pierde.

-Cristian, mi-am amintit că mâine lucrez de la 12 așa că putem merge hotel că să nu dăm de bănuit ce nu este încă.
-Bine micuțo. Mai dorești să urci sus la tine?
-Păi cam da ca să mă schimb direct cu hainele pentru mâine, să îmi iau ce mai am nevoie și să le spun alor mei că în seara aceasta nu rămân acasă.
-Foarte bună ideea ta. Apoi mergem la mine.
-Bine, Cristian. Încerc să nu stau mult.
-Mă suni înainte să cobori. Bine? Acesta folosește un ton calm care mă face să înțeleg că mă protejează.
-Am înțeles. Îi răspund zâmbind.

Alis:
Urc sus spre apartament și realizez că nu știu când a trecut timpul.
-Bună seara mama. Bună seara tată.
-Bine ai venit copila noastră. Îmi spun amândoi deodată pe un ton calm și blând.
Îi îmbrățișez puternic, mă fac comodă și mă pun la masă să vorbesc cu ei.
-Mama, tată, în seara acesta trebuie să merg la cină la restaurantul unui hotel și fiindcă termin târziu, o să rămân peste noapte acolo, iar mâine lucrez de la 12 la 20.
-Să îți iei tot ce ai nevoie, scumpo.
Îmi spuse mama cu un o voce, privindu-mă în ochi.
-Ce s-a întâmplat mamă?
-Off, copila mea, nu știu când ai crescut... Nu sunt obișnuită să nu te știu noaptea acasă și acum înțeleg că ai deveni o domnișoară care curând se va pleca la casa ei.
Vocea îi tremură și are ochii plini de lacrimi, deși zâmbește. Nu sunt obișnuită să o văd așa pe mama.
Intervine și tata. Acesta o ia în brațe pe mama și îi șterge lacrimile.
-Gata draga mea. Nu ai de ce să plângi, trebuie să fi mândră că începem alt capitol al vieții de familie. Îi spune acesta aproape șoptind cu vocea sa caldă.
Acesta se comportă cu mama, la fel cum face și Cristian cu mine. Acum înțeleg că iubirea nu se spune, se arată.
-Copila mea, înainte de a te îndrăgosti de un băiat, studiează-i sufletul și mintea. Aflăi planurile de viitor, aflăi visele, analizează cum se comportă cu cei din jurul său când tu nu ești prezentă și când este cu tine de mână. Ai grijă să nu pară cine nu este. Cunoaștei prietenii, cunoaștei familia și aflăle părerea despre el și așa vei realiza dacă este omul potrivit pentru tine și pune întotdeauna întrebări și pune-ți rațiunea înaintea dorinței. Cu siguranță vei face alegerea corectă. În caz de vei da grej și nu este omul potrivit pentru tine, fugi din prima clipă și vino acasă. Noi mereu te vom primi, chiar de vei avea și un copil. Dacă acel om nu are o casă a lui și stă cu chirie, poți veni cu el aici și să strângeți bani pentru casa voastră. Casă fiindcă vei avea propria oază de liniște departe de agitația și poluarea din oraș.
Cât a vorbit tata, mi-am făcut o gentuță cu tot ce am nevoie fiindcă mă gândeam și la Cristian care mă așteaptă în mașină.
-Tată, sfaturile tale mă fac om mare. Îți mulțumesc. Acum dragii mei părinți, vreau să vi-l prezint pe băiatul care a fost lângă mine de când s-a întâmplat ca Clarisa să ajungă la spital și încă este.
-Abea așteptăm să îl cunoaștem. Când îl putem vedea? Păi o să trecem mâine după job să îl cunoașteți. Acum este în mașină în fața blocului și probabil a adormit așteptdu-mă pe mine.
-Poți merge la el fata mea și vorbim la telefon. Însă să știi că nu trebuia să îl lași să te aștepte jos. Trebuia să îl inviți în casă. Nu este frumos să lași pe nimeni să te aștepte afară.
Îmi spune tata, care după modul său de exprimare mai avea unpic și mă trăgea de ureche.
-Bine tată. Îl sun imediat să îl anunț că eu cobor și apoi plec.
-Bine copila mea. Îmi spune tata pe un ton puțin trist.
-Tot fetița ta sunt și voi rămâne tată. Acesta îmi zâmbește și mă liniște să văd că ei rămân liniștiți.
-Alooooo. Se aude din telefon.
Ah nu am fost atentă că a răspuns.
-Eu cobor acum.
-Bine, haide că te aștept în fața blocului, micuțo.
Închid apelul cu Cristian și îmi iau la revedere de la ai mei.
-La revedere mamă. La revedere tată. Noapte bună și să aveți grijă de voi. Îi sărut pe fiecare pe frunte.
-La revedere Alis, și tu să ai grijă de tine. Îmi spun amândoi cu zâmbetul pe buze.
În timp ce aștept liftul, mă uit la ceasul de la mână să văd cât s-a făcut și nici nu îmi dau seama când s-a făcut 20:00.
Sunt lihnită de foame și cu siguranță și Cristian este lihnit căci nu am mâncat niciunul de ore bune, însă din cauza oboselii nu am dispoziție să mănânc mâncare gătită, așa că îi voi propune ca eu să mănânc la fast food din nou deși nu sunt fană.
-Gata de drum micuțo?
-Da.
-Bine. Mai trebuie să ne oprim la mine. Mama este acasă și va fi încântată să te vadă.
-Nu este cam devreme să mă prezinți?
-Nu.. I-am povestit foarte multe despre tine.
-Nu știu ce să spun. Nu vreau să își facă o impresie ciudată despre mine.
-Bine, atunci mă poți aștepta în mașină...
Este evident că s-a supărat, însă nu sunt obișnuită să cunosc mame de băieți și pentru primă impresie din cauza la oboseală și la foame, nu vreau să o supăr sau să o sperii pe mama acestuia.