Diana capitolul 3

Capitolul 3
Mi-am descis pleoapele si am dat de intuneric. Capul mi se invartea si imi venea sa rad degeaba. M-am ridicat pe coate si am vazut o silueta la marginea patului. Am izbucnit intr-un ras colorat.
- Esti un ciudat!
- Schimba-te, spune suparat si imi arunca in fata pijamalele.
M-am rostogolit si m-am dat jos incercand sa stau pe picioare. Mi-am scos bluza fara jena si am vazut o mica incordare pe chipul lui Lucas.
- Iti place ce vezi?
- Grabeste-te! continua rece ca gheata.
Mi-am scos si fusta, ramanand doar in lenjerie sub privirea lui infometata. S-a intors cu spatele, enervat de replica mea. Am luat bluza privind spre ea ca la un corp strain, apoi am aruncat-o pe pat simtind cum imi fierbe sangele in mine de la adrenalina. Cu pasi apasati m-am indreptat spre blond si l-am lipit de perete incercand sa-l sarut. Cu o viteza uimitoare s-a ferit, intorcandu-ma pe mine cu spatele presat de zis si cu mainile deasupra capului.
- In numele a tot ce e sfant, ce crezi ca faci Diana?
- Fa sex cu mine.
Expresia lui a fost o combinatie intre uimire si .. dezgust.
- Esti virgina, raspunde sec.
- Habar nu am de unde stii asta, dar nici nu-mi pasa.
- Esti beata.
- Dar inca ma tin bine. Pune-ma la incercare.
M-a condus cu un zambet pervers pana la pat si m-a trantit violent, pe spate. Si-a presat corpul de al meu, privindu-ma ca nimeni altcineva. Am tras de tricou in timp ce ochii lui au capatat o nuanta electrica. A ramas la bustul gol, caldura lui invadandu-mi fiecare muschi din corp. S-a apropiat extrem de incet de gatul meu, respiratia lui provocandu-mi fiori pe sira spinarii.
- Trebuie sa-ti spun ceva.
- Orice Lucas.
S-a ridicat pe palme deasupra mea, apoi expresia lui s-a transformat intr-o secunda, revenind la raceala de dinainte; si din nou m-am trezit cu un material in fata.
- Imbraca-te, esti penibila.
Si cu astea spuse, a parasit camera trantind usa. Am ramas cu privirea atintita dupa el, apoi am izbucnit in ras si am aruncat cu perna in usa.
- Fraiere!
* A doua zi m-am trezit cu o durere de cap de neimaginat. Mi-am tarait picioarele pana la dus si am dat drumul la apa rece. M-am aranjat cat de cat si am luat o pastila, apoi am coborat. In bucatarie era Mira care gatea si asculta muzica.
- Buna dimineata, draga!
- Suntem in miezul zilei.
- Nu si tu.
- Dumnezeule, ce s-a intamplat aseara? Ma simt ca si cum am cazut in cap de pe casa.
- Voi adolescentii .. spune calma si flutura cu mana in aer. Probabil ai baut si tu putin mai mult.
M-am asezat pe scaun incercand sa imi amintesc macar ceva de seara trecuta dar parca intreaga mea minte era acaparata de un abis imens.
- La cat am venit aseara?
- Oh, nu stim. Am fost de noapte la spital, se aude o voce din spatele meu.
M-am intors si Alexander tocmai ce intrase in bucatarie. M-a mangaiat usor pe cap, apoi a luat o bezea calda de pe masa cat Mira era cu spatele.
- Daca mai pui odata mainile pe mancare pana nu e gata, o sa-ti para tare rau domnule Smith!
Ochii mi s-au marit cand am vazut ca mama lui Lucas a vorbit fara sa se intoarca macar putin. Cum l-a vazut pe domnul Alex? Si daca tot vorbim de fenomenii stranii .. ceva mi se intampla. Inima a inceput sa-mi bata cu putere si sute de fiori au inceput sa-mi joace pe fiecare particica din piele. Nu era nevoie sa privesc in spatele meu .. simteam ca e acolo.
- Buna dimineata micul meu monstrulet !
- Hei mama, continua cu vocea ragusita si o saruta scurt pe obraz. Tata ! il saluta aplecand usor capul.
A privit scurt spre mine apoi s-a apropiat de masa si si-a turnat o cana uriasa de cafea.
- Lucas, scumpule, oaspetele nostru spunea ca nu isi poate aminti nimic din ce s-a intamplat aseara. Imi spui si mie ce s-a intamplat?
Vocea Mirei devenise serioasa, chiar sumbra la un moment dat, privind extrem de atenta spre fiul ei. Parca se luptau din priviri ..
- Inceteaza mama ..
Inca se priveau fara sa clipeasca si o urma de panica a aparut cand Lucas a inceput sa tremure.
- Am zis gata, mama! spune apasat si se ridica de pe scaun.
Pumnul sau a facut ca tot ce era pe masa sa tremure atat de tare, incat am crezut ca va ceda. Ce naiba se petrecea aici ..
- Lucas, calmeaza-te. A fost o simpla intrebare, intervine Alexander.
- Si nu are niciun drept sa-mi fure raspunsurile! Nu sunt obligat sa-i raspund.
A trecut pe langa mine cu viteza, ochii sai fiind de un albastru atat de inchis incat abia m-am abtinut sa nu icnesc. Si atunci mi-am amintit totul .. felul in care am baut, rapirea, faptul ca Lucas m-a salvat .. Bara! Bara masinii era indoita si nimeni altcineva nu era pe strada .. inafara de el. Ceva se intampla aici, si nu aveam de gand sa las sa treaca pe langa mine.
- Trebuie sa plec!
M-am ridicat ca un vartej si am iesit afara. Se facea din ce in ce mai cald dar nici urma de soare. Era innourat si o caldura sufocanta. Am pornit la pas spre clubul de aseara, sperand ca imi amintesc drumul bine. Am avut senzatia ciudata de vreo cateva ori ca cineva ma urmareste, dar eram doar paranoica. Spre fericirea mea, dupa ce m-am ratacit de cateva ori, am gasit clubul.
Am intrat si am fost surprinsa sa vad ca barmanul era inca acolo.
- Tu!
- Michel.
- Ma rog. Tu mi-ai dat de baut aseara. Mai stii cu cine am plecat?
- Da. Cu ei !
Mi-a facut semn si la cateva mese distanta erau chiar barbatii de aseara. Imi aminteam fetele lor ca prin ceata. I-am privit dar nu au avut nicio reactie. Ca si cum nu m-au vazut vreodata .. M-am incruntat si mi-am amintit de ce am venit defapt aici.
- Multumesc.
Am iesit din club direct in parcare. Am aruncat priviri peste tot dar mi-am dat seama ca nu stiam nici marca masinii, nici numarul. Le-am verificat pe toate pana a mai ramas una din colt. M-am apropiat usor, expirand zgomotos, apoi i-am privit bara din fata. Intacta . Nu era nimic in neregula.
Oare imi pierd mintile?
Trista, cu pasi lenti am parasit parcarea. Am trecut prin fata clubului si fix atunci o masina pleca. Am vazut cum soferul, acelasi barbat de noapte trecuta, mi-a facut cu ochiul. Am alergat cat de repede am putut si am privit masina. Bara din fata era indoita de la mijloc, putin zgariata.
M-am dat inapoi uimita .. nu ma asteptam ca asta sa fie adevarat. Acum ma conducea spre ganduri neexistente pentru om. Baietii au coborat din masina si abia acum realizasem ca fugisem un trotuar intreg dupa masina lor.
- Te ajutam cu ceva, papusa?
- Nu .. eu doar .. eram curioasa ce marca este. Nu am mai vazut asa ceva.
- Ce zici daca mergi cu noi? Mai avem multe chestii interesante cu care sa te uimim.
- Eu ..
M-am blocat. Barbatii inaintau si eu dadeam cate un pas inapoi pana cand unul m-a prins de mana.
- Sa mergem. Nu avem toata ziua la dispozitie.
- Ia mana de pe ea.
Am privit in spate unde Lucas aparuse ca din pamant.
- Dispari copilu' . Nu-i treaba ta.
- Defapt ea e fix treaba mea!
Cei trei barbati au sarit la bataie insa blondul le-a barat fiecare miscare, fara sa ii loveasca inapoi. Cat ai clipi am fost prinsa intr-o stransoare.
- Pleaca. Nu vreau sa o ranesc.
- Ai 3 secunde sa ii dai drumul, pentru ca eu nu vreau sa te ranesc!
- Sa vedem! tipa, dupa care m-a strans si mai rau.
- Incep numaratoarea .. trei! spune Lucas si in secunda urmatoare barbatul zboara de pe mine. La propriu.
Respiratia mea era atat de rapida incat mi se uscase gatul. Inima imi batea la maxim si fara sa mai gandesc, am fugit cat m-au tinut picioarele de acolo.