Adoptata capitolul44

❗ULTIMELE 5 CAPITOLE ❗
4/5

Capitolul 44
Luke:

Zgomotul produs de alarmă mă trezește. Bâjbâi telefonul de pe noptiera de lângă pat. Când în sfârșit îl apuc în mână opresc alarma aia afurisită. Nu am niciun chef să mă ridic din pat acum. Însă nu e ca și cum pot lipsi de la serviciu. Oftez și îmi afund capul În pernă. În ultimele nopți nu am dormit prea bine. Mai ales noaptea trecută. Am multe probleme pe cap acum, însă nu vreau ca Izabella sa vadă asta. Trebuie să văd cum pot anula contractul de adopție. După ce reușesc să îl anulez singurul contract care îmi mai permite să o dețin e cel în care ea e prezentată ca sclava mea sexuală. Dar decât să-mi fie fiica mai bine asta. Oricum nu are nicio importanță, plus că atunci când ea va face optsprezece ani am sa rup contractul și contractul acela.

Nu îmi convine deloc faptul că încă e minoră. Nu numai că am devenit un pedofil, dar fac ceva ilegal. Asta e cea mai mare problemă, e minoră. Trebuie să fiu atent ce fac în public când suntem amândoi. Îmi e puțin teamă de ce o să facă ea. M-a putut săruta de față cu Amanda doar pentru că nu îi plăcea cum îi vorbea. Noroc că mereu am ştiut ce să-i spun pentru a o face să creadă cu totul altceva.

Izabella se fâţâie puţin. Îi învelesc mai bine corpul dezbrăcat şi o sărut pe frunte. Îmi aduce atât de multe probleme fata asta, însă nu o pot să-mi imaginez viața fără ea. O iubesc prea mult pentru a face asta. Cred că dintotdeauna am iubit-o, însă nu mi-a plăcut să-mi recunosc sentimentele. Am adoptat-o doar pentru atunci era un copil. Contractul acela a ținut loc de zid între noi. Însă nici vârstă ei, nici faptul că în acte îmi e fiica, nici Amanda nu m-au putut ţine departe de ea. Poate dacă ea nu prindea sentimente pentru mine nu am fi ajuns în punctul acesta.

Toată noaptea nu am putut să dorm. Mă tot gândeam dacă am făcut alegerea corectă făcând dragoste cu ea. Nu o cred pregătită pentru asta. Dacă mi-ar fi spus, într-o altă viată în care noi nu sfârșeam împreună, că a făcut sex la șaisprezece ani, nu cred că aș fi reacționat prea bine. Da, îmi doream asta de mult timp, însă cu ajutorul Amandei uitam de dorinţa asta. Dar asta nu înseamnă că aș fi vrut să o fac atât de devreme. În ochii mei e tot fetiţa mică şi inocentă. Aceeași Izabella de acum câțiva ani. Mi-a plăcut și aș face-o încă o dată. Dar nu vreau să-mi spun plăcerile peste binele ei. Sper doar să nu regrete nimic. Nu vreau să trăiesc cu vina aceasta.

Oftez și îmi scutur capul pentru a alunga toate gândurile astea pesimiste. Mă ridic într-un final din pat şi mă întrerupt spre baie. Îmi stropesc fața cu apă rece. Trebuie să mă trezesc cât mai repede. Îmi simt jumătate de corp amorțit, iar ochii îmi cer să-i las să se închidă. Mai mult pe nevăzute apuc periuța de dinți și mă spăl pe dinți. După ce termin pornesc apa de la duș. Poate apa rece mă va trezi.

Ies din baie și plec spre cameră pentru a mă îmbrăca. Nu îmi place să port haine formale. Nu sunt deloc comode și le evit cât de mult posibil. Deși încep să mă adaptez în fiecare zi mai bine pentru că le port câteva ore bune la serviciu. Îmi scot hainele din dulap ăn liniște. Nu vreau să o trezesc pe Izabella.

În scurt timp sunt în bucătărie făcând o omletă în timp ce aștept ca aparatul de cafea să-mi pregătească băutura. Aud niște zgomote din dormitor. Probabil Izabella s-a trezit.

- Bună, Luke!

Vocea somnoroasă a Izabellei îmi confirmă bănuiala. Îmi îndrept privirea spre ea și observ că-mi poartă tricoul. Mă trezesc holbându-mă la felul în care materialul închis la culoare i se așază larg pe corpul ei micuț. Picioarele îi sunt descoperite mai mult decât în mod normal și mă întreb dacă mai poartă ceva în afară de tricoul acela.

- Bună, iubito!

Îi spun când ajunge în dreptul meu. O sărut pe frunte, iar ea se strâmbă într-un mod adorabil. Mă îndrept spre un dulap și iau o pastilă din cutia micuță. Mereu uit de prezervativ, chiar dacă le am fix pe noptieră. Umplu un pahar cu apă și mă duc în dreptul Izabellei. Îi aşez pastila pe masă împreună cu paharul, iar ea se uita puțin la ele, apoi la mine.

- E pentru a nu rămâne gravida?

Întreabă, iar eu doar dau aprobator din cap. Ia pastila și bea aproape toată apa, însă tot se strâmbă de la gustul amar.

- Te doare ceva?

Nu mă pot abține să nu întreb, deși am pus aceeași întrebare de minim trei ori.

- Mda...încă mă mai doare puţin aici.

Îmi arată spre zona ei intima. Nu am mai făcut sex cu virgine. Sper să nu procedat greșit într-un fel. M-am simțit bine. Dar vreau ca și ea să se fi simțit la fel.

- Scuze...nu trebuia să facem-

- Sunt bine, Luke! Mi-a plăcut și oricum nu mă doare tare. Mă întrerupe.

- Deci nu regreţi nimic?

- Nu. Nu-ți fă griji degeaba.

Îi zâmbesc scurt și o sărut înainte să îmi apuc cana plină de cafea gata făcută. Nu apuc decât să iau câteva înghițituri până să-mi dau seama că sunt în întârziere.

- Trebuie să plec, iubito. Ne vedem peste câteva ore.

Îi fac cu mâna în timp ce las cana pe masă și apuc portofelul odată cu cheile mașinii. Ies din casă și deschid mașina și urc imediat la volan. Sper ca Izabella să se descurce de una singură. Nu a mai fost demult de una singură în casă. De obicei se ducea la școală. Am renunțat la ideea de a mai merge acolo. Nu îmi pasă de cât învață ea. Are tot ce îi trebuie lângă mine, nu îi trebuie școală pentru a obține un job, sau pentru a se întreține. Mai se întâlnește din când în când cu Marco. Mă bucur că și-a făcut măcar un prieten. Nici nu avea nevoie de mai mulți. Mă așteptam ca în liceul acela să fie mai mulți elevi cuminți și drăguți, dar s-a dovedit că nu e așa.

•••

Ajung în sfârșit acasă după ziua asta obositoare. Am pierdut ore aiurea încercând să aflu cum pot anula certificatului de adopţie. Nu știu prea multe despre asta. dar fiind faptul că nu m-a interesat vreodată. E în jur de ora două când parchez mașina în fața casei. Becurile deschide îmi dau de înțeles că Izabella nu doarme. Oftez și deschid ușa casei.

- Ai venit acasă?

Izabella își face imediat apariția în living. Își freacă ochii obosită.

- Da, iubito.

- De ce atât de târziu?

- Am avut treabă.

O apuc de umeri și o sărut pentru un timp scurt. Mă cuprinde cu brațele ei și își astupă capul în pieptul meu.

- Te-am așteptat. Șoptește ea.

- Ți-am spus să nu o mai faci. Trebuia să dormi la ora asta.

- Știu, dar vreau să dorm cu tine.

Expir obosit și îi apuc mână. O îndrum în dormitor, iar ea mă urmează tăcută. Îi dau drumul la mână când ea se așază în pat. Îmi scot cămașa și pantalonii de pe mine și le înlocuiesc cu niște haine mai lejere. Mă pun lângă Izabella, ce stă cu spatele la mine, și îmi afund capul în părul ei blond.

- Ce ai făcut până la ora asta? Îi aud vocea după ceva timp de liniște.

- Treabă.

- Ce treabă? Insistă.

- Vreau să anulez certificatul de adopţie. Îi spun într-un final.

- De ce? Întreba îngrijorată.

- Nu putem fi împreună dacă încă eşti fiica mea. Spun pe un ton evident.

- Oh, ai dreptate! Dar apoi voi fi din nou fiica părinţilor mei.

Se ridică in fund in pat, privindu-mă. De ce o apucă discuțiile mereu târziu?

- Nu, Iza. Am dreptul de te avea din contractul cu care te-am luat de la ei. Rămâi tot a mea.

Îi explic cât de clar pot, deși cred că i-am mai spus despre asta o dată.

- Voi fi sclava ta sexuală?

- Ești sclava mea sexuală de cinci ani. Observi cumva că te tratez ca una?

Îmi dau ochii peste cap conștient că nu mă vede. Ea mormăie ceva.

- Scuze, nu m-am gândit prea mult când am întrebat.

- E în regulă. Acum vino aici. Îi fac semn să se pună lângă mine.

Ea face în tocmai și își așază capul pe pieptul meu. Îi mângâi ușor părul, așteptând să adoarmă.

- Când voi face optsprezece ani ne vom căsători?

Vorbește din nou și aproape îmi vine să râd din cauza curiozității ei în noaptea asta. Are atât de întrebări de când am devenit un cuplu oficial.

- Da, iubito.

- Dar dacă până atunci nu vom mai fi împreună?

- Putem să nu ne gândim la asta acum? Îmi încerc norocul.

- Crezi că ne vom despărți?

- Nu. Vom fi împreună mereu.

- Promiți?

- Promit.

Mormăi cu ochii închiși. O simt când se mută de pe locul ei și se pune peste mine. Mă sărută apoi își lasă din nou capul pe pieptul meu.

- Sigur te ții de promisiune? Data trecută când am fost împreună nu a mers așa bine. Spune după ceva timp.

- Data trecută a fost altceva.

- Hmm... și dacă te vei îndrăgosti de alta?

- Nu mă voi îndrăgosti de alta. O asigur amuzat de întrebarea ei stupidă.

- Dar dacă vine Amanda înapoi?

- Nu-mi pasă, iubito. Am terminat-o cu ea.

- Ai spus că încă o mai iubeşti.

- Asta nu înseamnă că o vreau înapoi. Te iubesc mai mult pe tine.

Se întoarce cu spatele, acum spatele ei fiind lipit de pieptul meu. Se joacă cu mâinile ei prin aer.

- Vreau să mă iubești doar pe mine. Se alintă, iar eu chicotesc.

- Te voi iubi doar pe tine. Amanda e de domeniul trecutul, dar asta nu înseamnă că nu a însemnat ceva pentru mine. Am nevoie doar de timp pentru a uita.

- De cât timp mai ai nevoie?

- De cât timp e nevoie.

Dau din umeri. Nu vreau să vorbesc despre Amanda cu ea. Sunt sigur că nu vrea să audă că a fost un timp când îmi vedeam viitorul alături de ea. Nici eu nu aș vrea să aud asta dacă eram în locul ei.

- Nu ne putem căsătorii pe ascuns? Șoptește.

- Nu mai grăbi lucrurile, iubito.

- Amandei i-ai spus că va puteți căsători când vrea ea.

- M-aș căsători cu tine şi acum, însă nu e așa ușor. Îi explic.

- Atunci fă să fie ușor.

- Știi că nu pot face asta.

- Putem să ne prefacem că suntem căsătoriți.

Râd uşor şi deschid lampa. Deschid dulapul noptierei și iau mica cutie ce era principal predestinată Amandei.

- Izabella Blake, vrei să te căsătorești cu mine?

O întreb, iar ea se întoarce cu fața spre mine. Datorită lampei ce luminează îi pot vedea vedea zâmbetul frumos ce îi vine pe chip. Bate din palme entuziasmată.

- Da!

Aproape țipă. Îi așez inelul pe deget și o sărut. Se uită la inel și zâmbetul i se lărgește din ce în ce mai tare.

- Dar al tău? Revine cu privirea pe mine.

- Eu nu port.

- Cum nu? Vreau să știe toată lumea că ești al meu.

Nu îmi pot abține zâmbetul. E drăguță când se încruntă. Îmi duc mână spre fața ei și îi îndepărtez șuvițele.

- Sunt al tău cu sau fără inel.

- Te iubesc.

Șoptește în timp ce își lasă capul în palma mea. Mă apropii de ea și o sărut drept răspuns.

- Dar tot vreau să îți pui inelul.

Surâd. E foarte încăpățânată. Apuc celălalt inel ce era in cutiuță și îl pun pe deget. Ea zâmbește mulțumită.

- Să nu te prind că îl dai jos când pleci la serviciu. Mă avertizează.

- Nu îl voi da jos. Acum că eşti logodnica mea, putem dormi?

- Mda...mi-e puţin somn. Spune căscând și se așeză lângă mine.

- Noapte bună, iubito.

Își așază capul pe pieptul meu și cu o mână mă îmbrățișează. Îi apuc şi eu talia, apoi îmi închid ochii.