Part5

Este ranita grav .a spus Afrodita.
— Dă-mi voie să-ţi spun că şi eu citesc viitorul, a spus Kalona.Glasul lui, care fusese atât de plăcut şi de adânc încât, sincer, îmi venea să mă ghemuiesc şi să-iascult veşnic, începea să i se schimbe. La început discret, am simţit schimbarea de timbru şi pe când îivorbea Afroditei, a început să se strângă carnea pe mine de frică. Nemulţumirea i se reflecta în glas şi până şi Darius s-a dat înapoi cu un pas, surprins.
— Şi jur că dacă nu faci ce-ţi poruncesc, Preoteasa nu mai apucă ziua de mâine. Şi acum pleacă!Cuvintele lui Kalona mi-au biciuit trupul, ameţindu-mi şi mai tare simţurile şi aşa slăbite. M-amagăţat de umerii lui Darius.
— Fă ce-ţi spune, am îndemnat-o pe Afrodita şi m-am oprit ca să încerc să-mi recapăt răsuflarea.Are dreptate. Nu mai rezist mult dacă nu primesc ajutor.
— Dă-mi-o pe preoteasă. Nu am de gând să repet, a spus Kalona, întinzând din nou braţele spremine.Afrodita a ezitat doar o clipă, apoi s-a întins şi m-a prins de mână.
— O să fim aici când ai să te simţi mai bine, a spus şi m-a strâns de mână, moment în care amsimţit brusc cum un val de spirit mă pătrunde din nou.Voiam să-i spun că nu, că trebuia să păstreze elementul, că avea nevoie de protecţia lui, dar Afrodita deja se întorsese spre Damien şi îi făcea semn în direcţia mea, spunându-i:
— Ia-ţi la revedere de la Zoey şi urează-i din tot sufletul toate cele bune.L-am privit pe Damien pe când îi arunca o ocheadă Afroditei, care, la rândul ei, a dat uşor din cap.Apoi m-a prins de mână şi m-a strâns şi el.
— Fă-te bine, Zoey, a spus, apoi mi-a dat drumul la mână şi m-am simţit învăluită într-o brizădulce.
— Şi voi, fetelor, le-a spus Afrodita gemenelor.Shaunee m-a prins de-o mână, iar Erin, de cealaltă.
— Suntem alături de tine, Z, a spus Erin şi, când s-au îndepărtat, am simţit arşiţa verii şi prospeţimea unei ploi purificatoare.
— Gata cu sentimentalismele. Acum mă ocup eu de ea.Înainte să apuc să mai trag aer în piept, Kalona m-a luat din braţele lui Darius. Lipită cum stăteamde pieptul lui gol, am închis ochii şi am încercat să mă agăţ de forţa elementelor, în timp ce tremuramdin cauza sublimei arşiţe de gheaţă a trupului său.
— Eu am să aştept aici, l-am auzit pe Darius spunând, înainte ca uşa să se închidă cu un pocnetînfiorător, lăsându-mi prietenii afară, iar pe mine, singură cu duşmanii mei, un înger căzut şi omul- pasăre care se născuse din străvechea sa poftă trupească.Şi atunci am făcut ceva ce nu mai făcusem decât de două ori în viaţa mea: am leşinat.