Compuneri

1)Este septembrie.Soarele mangaie pamantul amortit.Razele lui sunt din ce in ce mai palide.Marea de verdeata se ingalbeneste.Peste coroanele din foc ale copacilor ,adie vantul tomnatic,scuturand frunzele multicolore oferind pamantului un covor pufos.Vietatile se grabesc sa-si adune cu harnicie provizii pentru iarna.Pasarile calatoare pleaca vaslind in inaltimi pe cerul trist in locuri mai calduroase,lasand in urma cuiburile si locurile unde au stat in anotimpul cald.Asa si noi copiii neam luat ramas bun de la vacanta ,de la amici,colegi,verisori si vecini care si-au luat si ei zborul spre alte tari.Toamna este un anotimp plin de culoare ,farmec si schimbare 2) În răcoarea dimineţii, pădurea părea de aramă, poleită de razele timide ale soarelui. Toamna târzie îşi îngrămădea norii negri şi mişcători deasupra muntelui.
Pe pământul amorţit cad miresme stinse si frunze vestejite. Vântul adie uşor prin livezi, împrăştiind arome dulci şi amărui. Se simte parfumul îmbietor al fructelor coapte.
Liniştea se înăbuşă în sunetul cristalin al râului. În curând nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor.
Toamna se sfârşeşte pe nesimţite, ascunzând tainic mistere. Câmpiile şi grădinile se usucă, lăsând în urmă poveri grele.
Copacii şi-au pierdut podoaba, iar frunzişul ruginiu este aşezat în tot codrul. Fiecare frunză îmi şopteşte fericire; bruma argintie a împodobit grădina, iar gâzele plăpânde amorţesc de frig. Vin nopţile răcoroase, iar frigul se lasă uşor, spulberând tainele ascunse ale toamnei. Este toamna.Vantul naprasnic bate cu putere.
Copiii se joaca prin gramezile de runze ingalbenite,cazute din cauza batranetii.
Ursul asteapta inceputul celui mai lung somn pe care si-l doreste.
Iepurasii zglobii se ascund prin tufisuri pentru a se ascunde de zgomotul pustii care se aude pana in imima padurii.
Oamenii isi cultivagraul,orzul si orezul pentru a-si face provizii in beciul care nu va sta gol nici in cea mai secetoasa toamna.
Toamna ne aduce mii de privelist incantatoare,amintindu-ne ca vara calduroasa a trecut,iar noi ne intoarcem la scoala 3) Era o zi minunată de vară… Căldura toropitoare se revărsa peste pământul care ardea cu putere. Regele soare si-a impus stapanirea pe marele albastru. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer.
Un strop de ploaie mi- a atins obrazul: era semnul unei noi furtuni de vară. Deodată a început să ,, toarne cu găleata”. Un fulger mi- a îndreptat privirea către cerul plin de nori. Stateam sub un stejar si priveam copacii cum isi misca crengile, cazand frunze pe iarba inecata de stropii mari de ploaie.
Dintr-un copac s-au desprins 4 frunze, formand un minunat dans. Fascinata de dansul lor, m-am indreptat spre copac. M-am asezat pe iarba si le priveam cu entuziasm. Cum stateam eu asa linistita, am observat ca ele vorbeau despre un concurs la care tebuie sa faca un dans.
Ele trebuia sa puna in evitenta personalitatea fiecaruia: cea bruneta,vesela si foarte frumoasa, era primavara; cea satena, fericita si vorbareata era vara; cea blonda, friguroasa, suparata, si timida era toamna; iar iarna era jucausa, plina de viata si zambareata. Frunza vara a inceput prin a le arata niste miscari foarte frumoase de dans. Celalalte frunze au fost fascinate de dansul frunzei vara si au incercat sa le execute, tot cu atata naturalete si entuziasm. In final, contribuind fiecare cu creativitatea sa, au reusit sa realizeze un dans superb.
Dupa cateva ore de asteptare, in jurul meu s-au adunat o multime de frunze si animale, toti doreau sa asiste la acest spectacol. Ca prin magie ma aflam intr-o sala imensa, foarte frumos decorata. Pe un covor rosu si-a facut aparitia o frunza superba, eleganta si cu o coroana de aur. Aceasta era regina frunzelor, care a prezentat un concurs de dansuri si muzica.
Dupa multe dansuri frumoase, a venit randul celor patru frunze. Toti spectatori le-au primit in aplauze pe cele patru frunze elegante. Erau sclipitoare: frunza vara avea o rochie de culoare roz, cu o palariuta eleganta; frunza primavara avea o rochita de un verde stralucitor si niste accesorii de toate culorile; frunza toamna avea o rochita aurie, simpla; iar frunza iarna avea o rochita alba, cu diamante.
A pornit muzica, o melodie lenta si foarte frumoasa, ele au prezentat un vals, cum nu am mai vazut niciodata, cu miscari gratioase. Muzica s-a oprit, era liniste deplina si o melodie energica ne-a surprins pe toti. Toata lumea aplauda, iar frunzele au aparut ca prin magie, in fustite foarte scurte si multicolore. Am fost uimita de creativitatea lor si de acest dans foarte energic, disco. La sfarsitul dansului au facut o piramida foarte frumoasa, toata lumea aplauda si striga.
La sfarsitul concursului, a fost ales castigatorul, toata lumea spera ca cele patru frunze sa castige si asa a fost. Ele erau foarte bucuroase si a inceput sa cada petale de trandafiri rosii. Eu eram foarte entuziasmata, si fericita ca am asistat la acest spectacol.
Dintr-o data aud ciripitul pasarelelor si m-am trezit langa stejarul sub care ma adapostisem de ploaie. Apoi am realizat ca a fost doar imaginatia mea, dar totusi eram foarte bucuroasa. Cand m-am uitat atent la acel copac, am vazut niste frunze care s-au desprins de crengi si pareau a fi cele patru frunze elegante. Am fotografiat frunzele dansand in adierea vantului.
Fotografia o mai pastrez si acum si imi amintesc cu placere acel vis minunat. A fost cea mai frumoasa experienta de pana acum. Cand ma plimb prin padure, nu uit sa trec si pe la pomul meu preferat, sa admir peisajul si sa imi aduc aminte acest vis special. Toata lumea are visuri grozave, dar acesta este cel mai frumos. Cand ma gandesc ca a fost imaginatia mea, nu-mi vine sa cred ca eu am o imaginatie atat de bogata. De atunci am mult mai mare grija de natura, ca inainte 4) Dupa o vara fierbinte cu zile minunate si lungi,toamna se apropie cu hainele ei frumos colorate cu miros de fructe si recolte bogate,dar si cu zile mai scurte si mohorate
Prunii,merii,perii si alti pomi din livada deschid ochii uimiti si se scutura zgribuliti de frigul de afara, intrebandu-se-ntre ei “nu cumva e iarna?”.Un gutui mai marunt dar mai bine imbracat le spuse “ca-i toamna si ca a venit vremea sa arate fiecare ce-a facut toata vara”.Se scuturara,iara infrigurati si crengile lor imbelsugate de rod,umplu cu varf cosul toamnei.Fructele aurii si gustoase, frumos mirositore ajung in camara.Toamna le aseaza pe rafturi plina de bucurie si le adulmeca mirosul si aromele placute,admirandule cu placere culorile:mere rosii,galbene si verzi s-au adunat din belsug in camara si stau pe rafturi ca niste globuri de aur si arama,gutui pufose,burtoase si-aromate s-au adunat in camara toamnei asteptandu-si randul la compoturi si dulceata,o gramada de nuci suna-n sacii mari si burdusiti,prunele si-asteapta cu nerabdare randul la cazanele de facut magiun sau tuica,
strugurii ajung in butoaie de lemn care aproape dau pe dinafara si mustul lor e dulce si bun ca mierea.
Soarele este departe si din cand in cand parca ne e dor de o zi calduroasa de vara.Dar cel mai nostalgic se pare,e un greier care dupa cum spune poetul tota vara a cantat si a dansat si nimic n-a adunat.
Toamna se apropie de sfarsit prin vai si pe la rascruci vanturile suna neincetat ducand cu ele frunze moarte si ciulini. o liniste apasatoare, o liniste grea si rece care ne prevesteste venirea iernii. 5) De peste munti de peste ape se vad licariri marunte ale caselor abia zarite.Dunarea inghetata, tacuta sta si priveste cum toamna intra in puteri si pune stapanire in lume. Copacii isi plang copii rosii pierduti in golul imens . Pasarile , le vedeam plecand spre tarile calde. Un greiere pudrat cu bruma rece si groasa isi plange de mila intr-un colt asteptand ca toamna sa se sfarseasca.Animalele disparura in casele construte su stradanie alaturi de proviziile starnse. Iarba incoltita de frigul aspru obeserva cum copii pleaca spre scoala mult asteptata. Soarele palid rasari printre norii cenusii se ne mai incalzeasca dar nu putea, era prea slabit din cauza frigului. Ziua era pe sfarsite , luna cutremuratoare iesi mandra prin adierea sobar a copacilor goi. Spre zori o ploaie aparu dar imediat se opri.Mama natura prevestea gerul care urma sa apara de care nimeni nu avuse parte vreodata.Un copac a indraznit sa intrebe: -de ce?
-pentru ca a venit timpul meu….. 6)Cartea este un insotitor de drum pe care il poti intreba orice nu stii.El iti raspunde si iti explica pe inteles.Din carti inveti orice.
Cartea este scris de anumiti genii ce ne impresioneaza si ne captiveazacu minunatele lor opere.Cartile se deschid spre tine cu inteles si te fac sa vrei sa le citesti.Cartile povestesc despre taine pe care nu toti le cunosc.
Acum imi amintesc de nazdravaniile lui Nica din ,,Amintirile din copilarie” ale lui Creanga.Din ce citesti te imbogatesti sufleteste si afli informatii noi.
Din toate povestile pe care le-am citit cel mai mult m-a impresionat Fram di povestea ,,Fram ursul polar”.El a trecut prin multe ca sa afle ca lucul lui e langa oameni.
Daca as scrie o carte as scrie despre taine pe care nu toti le cunosc.
Cartea este un prieten adevarat deoarece el te invata orice si oricand 7) Primavara te iubim (I)

Azi-dimineata, cand m-am trezit am observat ca peste noapte a nins foarte mult, drumul fiind acoperit de o mantie alba si stralucitoare si ca ,,A VENIT IARNA SI PE LA NOI’’.
Din cer cadeau stelute argintii si pufoase, care dansau alene in vazduh, pana ajungeau jos. Crengile copacilor parca erau impodobite cu o beteala de cristal , care-i imbraca in intregime.
Acum nu mai canta pasarelele, ci vedem craiasa zapezii imbracata intr-un palton de nea, impreuna cu albinutele ei albe; nu se mai aude galacie, ci o liniste eterna.
Pe geamuri apar florile de gheata, casele sunt imbracate intr-un cojoc de omat, iar fluturasii de argint se joaca de-a prinselea prin aer. Cerul,alb ca spuma laptelui, nu mai are o culoare asa de placuta, ci una inchisa si infiorosa.
Am iesit afara, iar cand mi-am pus picioarele jos, mi s-au lipit de zapada alba si pufoasa. Am privit in sus si pe obraz mi s-a pus un mic fulg de nea, care intr-o secunda a si disparut de nici nu am apucat sa-l privesc.
Copiii s-au dus cu saniuta, pe deal, au facut oameni de zapada si diferite animale tot de zapada.
Iarna este un anotimp placut pentru ca poti sa te dai cu sania sau sa faci oameni de zapada, dar in acelasi timp si trist, deoarece totul are o culoare inchisa.

Primavara te iubim (II)

Intr-un sfarsit, dulcea si asteptata primavara a reusit sa ajunga si pe la noi. Totul a prins viata: firicelele subtiri de iarba au indraznit sa se iveasca usor. Pamantul de catifea, umed si negru nu mai este acoperit de troienele de nea. Glasul subtire al pasarelelor se aude prin tot vazduhul, asta insemnand ca au sosit si ele odata cu primavara. Ghioceii plapanzi si mici ies incet de sub zapada vestind,si ei, ca a sosit cel mai placut si mai asteptat anotimp.La fel, si florile elegante si de toate culorile acoperesc intreg pamantul. Albinutele mici si nevinovate aduna nectar din toate florile, pentru a face dulcea lor miere.
Copacii verzi si infloriti se inalta ca niste imparati care parca acum s-au trezit din somnul lor de peste iarna. Prin crengutele pomilor isi fac cuiburi randunicile voioase, iar mieluseii frageti se joaca cu copiii fericiti pe campul verde. Soarele, in sfarsit isi arata razele aurii pe care le-a ascuns mult timp dupa norii infumurati ai iernii, isi revarsa caldura asupra tuturor si da o lumina puternica.
Zilele blande si mult-asteptate, cresc, iar noptile scad si totul ne bucura nespus.
Din casa se aud tractoarele oamenilor, grabiti sa mearga sa are pamantul, care de-abia s-a trezit din somnul lui lung. Pe la ferestrele caselor se vad gospodinele harnice, care fac curatenie de zor pentru a intamina primavara asa cum se cuvine, dupa o lunga si geroasa iarna. Copiii de-abia asteapta sa auda ultimul clinchet al clopotelului de argint si delicat al scolii, pentru ca stiu ca vine vacanta si se pot juca cat vreau si audzindu-l striga in gura mare: ,,PRIMAVARA, TE IUBIM!!!’’
Primavara este cel mai placut si cel mai induiosator anotimp, de nu am cuvinte sa-l descriu asa cum se cuvine, dar este anotimpul cu cea mai multa miscare, si de aceea, il iubesc.
8) Era o zi minunată de vară… Căldura toropitoare se revărsa peste pământul care ardea cu putere. Regele soare si-a impus stapanirea pe marele albastru. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer.
Un strop de ploaie mi- a atins obrazul: era semnul unei noi furtuni de vară. Deodată a început să ,, toarne cu găleata”. Un fulger mi- a îndreptat privirea către cerul plin de nori. Stateam sub un stejar si priveam copacii cum isi misca crengile, cazand frunze pe iarba inecata de stropii mari de ploaie.
Dintr-un copac s-au desprins 4 frunze, formand un minunat dans. Fascinata de dansul lor, m-am indreptat spre copac. M-am asezat pe iarba si le priveam cu entuziasm. Cum stateam eu asa linistita, am observat ca ele vorbeau despre un concurs la care tebuie sa faca un dans.
Ele trebuia sa puna in evitenta personalitatea fiecaruia: cea bruneta,vesela si foarte frumoasa, era primavara; cea satena, fericita si vorbareata era vara; cea blonda, friguroasa, suparata, si timida era toamna; iar iarna era jucausa, plina de viata si zambareata. Frunza vara a inceput prin a le arata niste miscari foarte frumoase de dans. Celalalte frunze au fost fascinate de dansul frunzei vara si au incercat sa le execute, tot cu atata naturalete si entuziasm. In final, contribuind fiecare cu creativitatea sa, au reusit sa realizeze un dans superb.
Dupa cateva ore de asteptare, in jurul meu s-au adunat o multime de frunze si animale, toti doreau sa asiste la acest spectacol. Ca prin magie ma aflam intr-o sala imensa, foarte frumos decorata. Pe un covor rosu si-a facut aparitia o frunza superba, eleganta si cu o coroana de aur. Aceasta era regina frunzelor, care a prezentat un concurs de dansuri si muzica.
Dupa multe dansuri frumoase, a venit randul celor patru frunze. Toti spectatori le-au primit in aplauze pe cele patru frunze elegante. Erau sclipitoare: frunza vara avea o rochie de culoare roz, cu o palariuta eleganta; frunza primavara avea o rochita de un verde stralucitor si niste accesorii de toate culorile; frunza toamna avea o rochita aurie, simpla; iar frunza iarna avea o rochita alba, cu diamante.
A pornit muzica, o melodie lenta si foarte frumoasa, ele au prezentat un vals, cum nu am mai vazut niciodata, cu miscari gratioase. Muzica s-a oprit, era liniste deplina si o melodie energica ne-a surprins pe toti. Toata lumea aplauda, iar frunzele au aparut ca prin magie, in fustite foarte scurte si multicolore. Am fost uimita de creativitatea lor si de acest dans foarte energic, disco. La sfarsitul dansului au facut o piramida foarte frumoasa, toata lumea aplauda si striga.
La sfarsitul concursului, a fost ales castigatorul, toata lumea spera ca cele patru frunze sa castige si asa a fost. Ele erau foarte bucuroase si a inceput sa cada petale de trandafiri rosii. Eu eram foarte entuziasmata, si fericita ca am asistat la acest spectacol.
Dintr-o data aud ciripitul pasarelelor si m-am trezit langa stejarul sub care ma adapostisem de ploaie. Apoi am realizat ca a fost doar imaginatia mea, dar totusi eram foarte bucuroasa. Cand m-am uitat atent la acel copac, am vazut niste frunze care s-au desprins de crengi si pareau a fi cele patru frunze elegante. Am fotografiat frunzele dansand in adierea vantului.
Fotografia o mai pastrez si acum si imi amintesc cu placere acel vis minunat. A fost cea mai frumoasa experienta de pana acum. Cand ma plimb prin padure, nu uit sa trec si pe la pomul meu preferat, sa admir peisajul si sa imi aduc aminte acest vis special. Toata lumea are visuri grozave, dar acesta este cel mai frumos. Cand ma gandesc ca a fost imaginatia mea, nu-mi vine sa cred ca eu am o imaginatie atat de bogata. De atunci am mult mai mare grija de natura, ca inainte 9) Este iarna. In curand va sosi de la scoala , micutul Andrei , care este acum scolarel in clasa a II-a .Dar iata ca acesta nu se lasa asteptat si chiar acum intra pe usa .Mama sa il asteapta cu mancarica calda si doreste sa afle ce a invatat copilul ei astazi.
Andrei , isi saluta mama , iar dupa aceea pleca grabit in camera lui. Mama sa observa insa ca “ ceva nu este in regula”. Ori baiatul nu se simte bine , ori este suparat pe cineva , fiindca a uitat de obiceiul lui de zi cu zi , de a-si saruta mama cand soseste de la scoala.
Maicuta sa , cu pasi usori merge in camera si il intreaba :
- Nu vii sa mananci ?Am facut mancarea ta preferata.
Micutul , fara a spune ceva , cu bratele deschise si ochii inlacrimati , o prinde pe aceasta de mijloc dorind sa o stranga in brate .Iata ca banuielile s-au adeverit , iar acum urmeaza investigatia :
- Andrei , dar ce ai patit , dragul meu ?
- Mama, mama, te iubesc si nu vreau sa te pierd niciodata ! Te rog ia-ma in brate!
- Bine , puiule ,bine ! Dar spune-mi te doare ceva ? Ai patit ceva ?
- Nu ,eu, nu.Dar stii, mama , ieri Mircea a fost foarte suparat pe mama sa si mi-a spus ca acum parintii lui s-au despartit .Era trist si zicea ca ar fi preferat ca mama lui sa plece departe si el sa ramana cu tatal sau. Acum trei zile insa , mama lui a plecat intr-o calatorie si el a ramas in grija bunicii , dar a visat ca va avea la intoarcere acasa un accident de masina. Ii era teama sa nu o piarda .
- O , dragul meu ,dar este doar un vis!Mircea nu trebuie sa se intristeze , trebuie sa aiba speranta si sa-si pretuiasca parintii mereu orice s-ar intampla.
- Asa este.Numai ca nu pot sa inteleg cum Mircea este acum trist , iar in urma cu doua zile era fericit.
- Intr-adevar , micutul meu , omul oricat de mic ar fi trece prin multe stari sufletesti .Este trist uneori ,atat de trist incat i se pare ca aceasta suparare a lui nu se mai termina si deodata , in ochii lui rasare bucuria care il face sa gandeasca altfel ,il face sa zboare. Esti inca mic si de aceea nu intelegi tot ce se intampla . De multe ori omul e nerabdator , asteptand cu sufletul la gura , dar altadata asteapta cu atata rabdare , incat chiar el se intreaba cum de este atat de linistit.
Eu nu cred ca exista pe acest Pamant , un om care sa nu se enerveze si sa nu se agite macar o data intr-o situatie banala , pe care ar fi putut sa o rezolve mult mai usor, daca era calm.
- Da mama , cred ca ai dreptate . Mai am atatea de invatat .
- Asa este si te rog sa nu uiti ca omul poate fi si vessel si trist si ca intotdeauna dupa tristete vine bucurie , cum dupa ploaie, intotdeauna rasare soarele .Acum vino sa mananci .
- Bine , vin chiar acum ,numai sa ma spal pe maini. 10) DESCRIERE DE PRIMAVARA

Este din nou primavara.Natura se spala pe ochi somnoroasa fiindca tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odata cu ea au venit si pasarelele care ne incanta cu recitalurile lor.

Primavara , asezata in fata oglinzii , se da cu putina pudra pe fetisoara ei si parca deodata s-au auzit niste susoteli.Stiti cine erau? Copacii , imbracati in haine de sarbatoare , prinsesera viata ,iar acum stateau la taifas.

Aceasta si-a aranjat deja rochia de matase si dupa ce a inchis ultimul centimetru de fermoar , florile au inceput sa-si deschida petalele , sa parfumeze aerul si sa zambeasca cerului albastru-cristalin.Ea nu a uitat sa-si contureze putin ochii si iarba a prins deja culoare .Dupa ce si-a pieptanat parul , si-a pus pe cap un voal alb prin care a anuntat izvoarele ,ca pot incepe sa murmure povestile adunate in timpul iernii.

Eu bucurandu-ma de toate aceste minuni ale naturii , m-am intrebat de ce oare nu este intotdeauna primavara ?Atunci natura e plina de viata si intrece pe oricine si orice la frumusete.Oare este trecatoare aceasta frumusete ? Dar de ce ar fi asa? Soarele are cele mai puternice raze vara,tabloul auriu amestecat cu putina cafea este toamna ,iar paradisul alb este doar iarna.

Natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total.Acum cateva zile livada era acoperita cu o patura alba de nea care s-a asternut peste frunzele cazute toamna trecuta ce nici nu se mai vad.In urma cu cateva saptamani ,puteam observa de la fereastra dansul balerinelor cu rochite in mii de forme sau minusculele furnicute ,ce erau de fapt copii distrandu-se la sanius.

Si iata ca am ajuns astfel , la concluzia ca toate anotimpurile sunt frumoase ,dar parca primavara ocupa un loc special in sufletul meu.Eu cred ca nimic nu este mai frumos decat un peisaj de primavara , in care toate elementele descrise se afla intr-o conexiune si armonie perfecta , asemenea unor reguli luate din tipareEste o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna .Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar.Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea . Padurea trista ,aproape moarta, fiindca a ignorat verdele,este acum pustie.Singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul ce se intinde la nesfarsit al multicolorelor frunze si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri.
Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza.Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta ,dar a potecii ,sfarsitul poteciinu cred ca a fost gasit.
Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor.Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat.Ploaia palmuieste parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le sperie si mai mult pe putinele vietuitoare.Ceata zglobie ii joaca feste intreii paduri .Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat.Imi deschid umbrela si cu pasi marunti dar grabiti ma indrept spre casa .Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze magia padurii in plina toamna .
11) Cu toţii avem prieteni, mai mulţi, mai puţini, nu contează, atâta vreme cât sunt prieteni adevăraţi. Ei pot fi de la colegi, prieteni din cartier, părinţi, fraţi, unchi, mătuşe până la animale (căţel, pisica, etc) . Înainte de a începe această compunere trebuie să vă gândiţi bine cine este cel mai bun prieten al vostru, pe cine veţi descrie.

După ce aţi făcut acest lucru vom putea începe propriu-zis compunerea. În introducere putem prezenta cine este prietenul vostru, o descriere generală, etc: “Prietenul meu cel mai bun este Andrei. Este un băiat foarte deştep, bun şi generos cu care mă joc, povestesc, învăţ şi alte lucruri care mi-ar lua foarte multe pagini pentru a le aşterne în scris.”

După ce am făcut o mică descriere a acestui prieten, (care repet, poate fi şi un animal, o rudă, un coleg de clasă,etc) vom continua să spunem cum am ajuns să-l cunoaştem, cum am ajuns să fim prieteni. Este foarte important ca povestea să fie reală pentru că ne va fi mult mai uşor să scriem. Vă gândiţi cum aţi cunoscut pe prietenul/prietena voastră cea mai bună şi respectiv cum aţi ajuns să o cunoaşteţi . Fie vă cunoaşteţi de la grădiniţă, de mici copii, fie v-au căzut cărţile din ghiozdan şi va ajutat să le ridicaţi, fiind prima oară când v-aţi întâlnit, etc.

Am spus cine e, am spus cum ne-am cunoscut şi cum am ajuns să fie prieten. Urmează să îl descriem pe larg, atât atribute fizice cît şi morale. “Este un băiat slăbuţ, cu ochelari care se îmbracă mereu în trening….” sau “Este o fetiţă durdulie, blondă cu ochii albaştrii şi mi-e tare simpatică….” . “Se pricepe de minune la matematică, îi place să crească animalele şi este mereu bun cu semenii săi.” ori “Pe cât de frumoasă este pe atât de blândă şi gingaşă este. Nu are parte de zi în care să nu facă pe cineva fericit, să îl ajute să se simtă mai bine.” . Trebuie să încercaţi să prindeţi toate calităţile prietenului vostru dar puteţi spune de asemenea şi 2-3 defecte pe care de exemplu încercaţi să le reparaţi împreună.

În concluzie veţi preciza de ce vă place să fiţi prieteni şi faptul că sunteţi mândrii de prietenul/prietena voastră şi că îl/o iubiţi foarte mult.

Pentru cei cu lipsă mare de inspiraţie puteţi citi şi această compunere înainte de a începe