O_o Ciobanescul islandez O_o

Ciobanescul islandez este considerat o podoaba a culturii populare islandeze, o mostenire oferita din tata-n fiu de mai bine de 1000 de ani. Numit si Spitz islandez sau cainele de turma islandez, protagonistul nostru este singura rasa de caini originara din Islanda. Face parte din grupa a 5-a FCI, cea a cainilor nordici si de tip spitz, rase vechi ce inca mai pastreaza caracterul primitv. Rasa Buhund norvegian si Cainele urs de Karelia sunt rudele sale cele mai apropiate.

Istoric

Originea acestui caine este satrans legata de nasterea poporului islandez. Prin secolul 9 e.n. colonistii vikingi calcau pentru prima oara pe pamantul inghetat al Islandei de azi. Erau insotiti de niste caini robusti, puternici si curajosi, nu cu mult diferiti de Islandezul de astazi.

Viata la ferma depindea in mare masura de prezenta acestor caini. Nu erau doar caini de turma, ci si buni paznici si companioni. Ciobanescul islandez nu se indeletnicea doar cu manatul turmelor de oi ci aveau de indeplinit sarcini mult mai complexe. Atunci cand o ovina se ratacea prin perisajul necrutator al Islandei, cainele avea datoria sa o gaseasca si sa o aduca teafara la suratele sale. Aceasta implica o mare capacitatea de rezolvare a unor sarcini complexe, spirit organizatoric, independenta si determinare. In aproape toate misiunile sale, Islandezul iesea invingator. Si atunci, cum s anu fie iubit de poporul sau?!

Nu doar oile intrau in atributiile destoinicului cainel, ci si turmele de vite sau ponei. Vara, animalele mari erau lasate sa pasca libere prin muntii islandezi, protectia lor fiind asigurata doar de acesti caini. Ei aveau menirea sa le ocroteasca si sa le aduca acasa atunci cand stapanul dorea.

Oricine creste un Ciobanesc islandez poate observa ca acesta dezvolta un comportament aproape obsesiv, ce consta in privit si latrat in sus. Aceasta este o relicva de pe vremea cand stramosii lor pazeau cu strasnicie mieii proaspeti. Cainii protejeau miei impotriva pasarilor mari de prada care altfel i-ar fi inhatat intr-o clipita. De aceea, Ciobanescul islandez este mereu vigilent la ceea ce se intampla deasupra in vazduh si, nu prea agreeaza zburatoarele de orice fel.

In secolul 18, Islandezul aproape ca a disparut din cauza jigodiei si ciumei, care au exterminat 75% din populatia de caini. Acest fapt a facut ca autoritatile islandeze sa interzica importul de caini. Lucru, de altfel, benefic pentru rasa, care a reusit sa isi pastreze puritatea, cladita in sute de ani.

Chiar daca in prezent este considerata o rasa rara, in lume, Ciobanescul islandez nu este pe cale de disparitie. In tara sa de bastina este chiar foarte popular, iar crescatorii autohtoni se straduiesc sa mentina rasa lor, mandrie nationala, pe linia de plutire.

Majoritatea organsimelor internationale au recunoscut aceasta rasa in anii 2000.

Descriere

Ciobanescul islandez este un caine de talie medie spre mica, cu corp robust, dar bine proportionat. Vazut din lateral, corpul este rectangular, cu linia spatelui mai lunga decat cea a inaltimii la umar.

Gatul este moderat de lung, usor arcuit, musculos si purtat sus. Capul este lat, cu bot conic, ce se termina cu o trufa neagra. Urechile sunt triunghiulare, cu varful rotunjit si purtate erecte. Buzele pigmentate in negru. Coada stufoasa este tinuta sus, sub forma de secera.

Inaltimea este cuprinsa intre 40 si 48 de cm, masurata la umar. Greutatea este cuprinsa intre 9 si 15 kg. femelele sunt sensibil mai mici decat masculii.

Blana poate fi lunga sau scurta, ambele variante fiind graose si rezistente la umezeala. Coloritul poate fi: cafeniu, rosiatic, gri, maro, negru cu pete albe etc.

Temperament

Un caine de turma agil si galagios, Ciobanescul islandez si foloseste fiecare strop de energie pentru a-si satisface stapanul. Ii place sa lucreze si adora sa fie provocat cu sarcini cat mai complexe, mai ales ca istetimea il ajuta in acest sens. Are nevoie de un stapan cu o viata activa, care sa ii ofere suficienta stimulare fizica si mentala. Instinctul de vanator nu este prezent la aceasta rasa, desi uneori poate aparea cu cate vreun rozator mic in gura. Protejeaza copii si celelalte animale din ograda. Isi intampina musafiri cu mult entuziasm, fara a fi agresiv vreodata.

Este un caine vesel, prietenos si foarte curajos. Adora sa fie in preajma stapanului si sa se implice in activitatile familiei. Lasat mult timp singur acasa poate deveni anxios si stresat.

Una, doua plimbari pe zi ii pot satisface dorinta de explorare si ii asigura exercitiul fizic atat de necesar.

Este o rasa rezistenta, fara probleme de sanatate specifice.

Traieste aproximativ 12 ani.