TRICOMONOZA articol 2015

DISPARITIA UNUI COSMAR (articol de Ad-Schaerlaeckens)

Doctorul M. este un bun veterinar si, totodatã, un bun crescãtor de porumbei. Când mi-a spus cã nu-si tratase porumbeii împotriva tricomonozei de ceva ani, trebuie sã fi vãzut neîncrederea din ochii mei. Nu am înteles ce a vrut sã spunã, dar eram foarte interesat. Cunoasteti, desigur, obsesia mea pentru tricomonozã de-a lungul anilor. si nu doar a mea.

OBSESIA

Vã vine sã credeti cã a fost o perioadã când abia puteam creste un pui fãrã sã-mi tratez pãsãrile în prealabil? Îi tratam în perioada clocitului, dar, chiar si asa, puii se îmbolnãveau mai târziu. De ce era o problemã în mod special a mea? Poate din cauza faptului cã, în tinerete, deja îmi dãdusem seama cât de periculoasã poate fi tricomonoza si, în consecintã, am fost printre primii care si-a tratat porumbeii cu regularitate. Mi-e teamã cã a trebuit sã plãtesc pentru asta. Dupã câteva sute de astfel de tratamente, parcã eu însumi creasem o familie de tricomonaze, foarte greu de eliminat. Mai târziu, când am citit si am aflat despre o crestere alarmantã a rezistentei acestor bacterii la tratamente si despre medicamente care nu mai erau eficiente, sau porumbei care abia mai puteau fi vindecati, am simtit cã sosise momentul pentru o schimbare. Primul pas a fost achizitionarea a douã seturi de adãpãtoare, iar astãzi nu îmi mai tratez pãsãrile de câtiva ani încoace. Asa ceva era de neînchipuit în trecut.

SCHIMBAREA

Acum câtiva ani, când boala pãsãrilor tinere (Adeno-coli) devenise un coºsar pentru multi crescãtori, a intervenit schimbarea. “Dã-le pãsãrilor otet de mere si n-o sã se mai îmbolnãveascã de Adeno-coli”, se spunea. Eu sunt o persoanã scepticã din fire, de aceea aveam dubile mele si se pare cã am avut dreptate. Colegii de breaslã, care le-au oferit pãsãrilor otet de mere, si-au dat seama cã nu folosea la nimic. Apoi, Piet van de Merwe a vrut sã încerce si el. Le-a dat porumbeilor otet de mere si de atunci nu a mai avut probleme cu Adeno-coli. Otetul, ca mijloc de prevenire a aparitiei Adeno, era numai o dorintã desartã. Nici mai mult, nici mai putin. Dar, în cazul de fatã, n-a fost asa.
Usturoiul: dupã multi ani de scepticism, acum cred în eficienta lui.
VETERINARII

Am discutat adesea cu medicii veterinari specializaþi în porumbei despre otetul de mere. Toti erau de acord cã e benefic si unul dintre ei a fãcut o remarcã care a declansat marea schimbare. “Dacã le administrati frecvent porumbeilor otet de mere, veti tine tricomonoza la distantã”, mi-a zis medicul respectiv. De asemenea, am devenit interesat de un alt produs care întotdauna mã fãcea sã râd înainte: usturoiul. “O sã-l încerc, n-am nimic de pierdut”, mã gândeam eu în sinea mea si am rugat-o pe sotie sã se ducã la supermarket si sã cumpere usturoi si otet de mere. Nu a avut nimic de obiectat, probabil pentru cã erau ieftine. De atunci, 4 zile pe sãptãmânã am început sã pun usturoi si otet în adãpãtoare, în afara sezonului competitional. Si nu am mai spãlat adãpãtoarele cu sodã asa cum obisnuiam, doar fãceam plinul zilnic. Ia ghiciti ce s-a întâmplat?. Din ziua aceea, nu am mai avut probleme cu tricomonoza.

ALTI CRESCÃTORI

Între timp, am citit si am aflat cã:

- Campionul Jef van Winkel a fãcut acelasi experiment si nu a mai avut de-a face cu tricomonoza administrând otet de mere si usturoi în apa de bãut.

- Campionul Andre Roodhooft a ajuns la aceeasi concluzie.

- Tricomonoza a devenit istorie pentru belgianul Rene Mertens, campionul national la categoria AS, dupã ce a început sã le dea pãsãrilor otet de mere cu ceva ani în urmã.

- Ori de câte ori doctorul Schroeder, specializat în porumbei, testa pãsãri care nu aveau tricomonozã, îl întreba pe crescãtor dacã le dãduse otet de mere, iar rãspunsul era afirmativ.

Se pot însela toti acesti oameni? As vrea sã mai adaug un lucru în ce priveste dezinfectarea adãpãtoarelor. În crescãtoria lui Willem de Bruyn, adãpãtoarele nu sunt curãtate niciodatã, iar plinul se face automat. “Dar nu se murdãresc?”, l-am întrebat eu. “si ce dacã?”, a fost reactia lui.


Otetul de mere: de ce sã nu-l încercati?

Nu aveti nimic de pierdut, dimpotrivã, numai de câstigat!

MOTIVUL

Motivul pentru care am scris acest articol a fost o întrebare venitã din partea unui prieten columbofil care are porumbei de la mine. Îsi întãrcase puii si m-a întrebat dacã ar trebui sã-i trateze împotriva tricomonozei. “De ce vrei sã faci asta?”, l-am întrebat. “Cumpãrã medicamente doar ca sã fii pregãtit. Atâta vreme cât puii mãnâncã bine si au vitalitate în ei, lasã-i în pace si verificã-le ciocurile din când în când. Dacã nu observi nici o ‹amenintare› sau mucozitãti, dacã puii nu respirã greu iar gãinatul e în regulã, atunci nu te apropia de medicamente. Medicamentele trebuie sã fie la îndemânã doar pentru orice eventualitate. Cel mai bun lucru care ti se poate întâmpla e ca acestea sã fie de prisos si sã trebuiascã sã le arunci mai târziu!

DE CE?

“Bineînteles cã o parte dintre puii pe care îi întarci s-ar putea sã aibã tricomonozã, desi par în regulã”, i-am zis. “Dar…prin intermediul medicamentelor nu le oferi sansa de a trece singuri peste problemã, ci le distrugi armele de luptã împotriva infectiei.”

STUDIU

Din moment ce nu sunt om de stiintã iar tricomonoza reprezintã o problemã pentru multi crescãtori, am studiat numeroasele investigatii care s-au fãcut într-o serie de tãri. Majoritatea au ajuns la aceleasi concluzii:

- Sunt vulnerabili în special porumbeii care au fost tratati în dese rânduri.

- E o trãsãturã geneticã, unele familii sunt foarte vulnerabile, altele par imune.

- O alegere bunã, poate cea mai bunã, este Ronodazol-ul de vreme ce nu este toxic si poate fi administrat tot timpul anului, inclusiv pãsãrilor aflate în sezonul de reproductie sau de nãpârlire. Dar asigurati-vã ca medicamentul sã fie în concentratie de 10%! (1,5 grame la 1 litru de apã).

- Nici Flagyl (Metronidazol) nu e rãu, însã nu se dizolvã în apã, deci trebuie sã-l administrati sub formã de pastile, pe cale oralã.

- E bun si Spartrix (Carnidazol), dar o singurã pastilã nu este eficientã.

- Cercetãtorii au descoperit cã porumbeii scapã de tricomonozã dupã numai douã zile de tratament, indiferent ce medicament alegeti.

- Cel mai bine ar fi sã nu tratati deloc dacã pãsãrile sunt în formã. Cu cât tratati mai putin, cu atât medicamentul va fi mai eficient când îl veti aplica.

În ce priveste neadministrarea tratamentului, se întelege cã mã refer la reproducãtori si nu la zburãtori, care intrã în contact cu pãsãri bolnave în masina de concurs. În cazul acestor pãsãri, ar trebui sã fiti permanent în alertã, în special pe caniculã.

Fireste cã usturoiul si otetul de mere nu sunt curative, însã, din câte se pare, dau rezultate dacã sunt folosite preventiv!

Ca o completare(Tatomir George): "puteti folosi in afara de otet de mere avidres cu usnegano 2 zile pe saptamana! Atentie "avidres" este foarte puternic si nu este placut pentru porumbei, de aceea puteti utiliza produsul mai din timp ca porumbeii sa se invete cu el! folositi-l la jumatatea perioadei dintre sosirea de la concurs si imbarcare ca sa fiti siguri ca porumbeii pleaca bine hidratati la concurs(apa curata in ziua imbarcarii)! Sambata si duminica folositi ulei de usturoi si drojdie de bere pe mancare!