Ce este porumbelul

Porumbelul este o pasare din familia Columbidae. Este pasarea cea mai larg raspandita in Europa.Corpul porumbelului are forma de fus, aerodinamica. Pe corp are pene, fulgi si puf produse de piele. Penele au radacina infipta in piele. Fulgii sunt mai scurti, au axa mai flexibila si acopera tot corpul.
Capul este mic, rotund, mobil ºi are in partea anterioara ciocul format din maxilare alungite, fara dinti si acoperite cu materie cornoasa.
Porumbelul este o pasare buna zburatoare. Zborul este inlesnit de oasele porumbelului, subtiri si pline cu aer. Ele se numesc oase pneumatice.
Porumbelul se hraneste cu seminte ex. porumb,grau,floarea soarelui, orzoaica etc., pe care le apuca cu ciocul si le inghite, ele fiind depozitate in gusa unde sunt macinate.
Porumbelul respira prin plamani, care sunt în legatura cu 9 saci aerieni de la care pronesc ramificatii care ajung la oase.
Porumbeii traiesc in perechi. Ei construiesc cuibul in care, dupa fecundatia interna, femelele depun oua. Acestea sunt clocite de amandoi, pe rand. Din oua ies puii golasi, neputinciosi, cu ochii închisi, care nu por zbura. Sunt hraniti cu un lichid alb, secretat de gusa porumbitei, pana cand se pot hrani singuri cu graunte.
Exista diferite rase de porumbei : Voiajor, Cavaler, Coada de Paun etc. Porumbeii domestici isi au originea in porumbeii salbatici.

Generalitati la voiajori :

Voiajorul standard

Este o rasa des intalnita in Romania , cloceste si isi creste foarte bine puii.
Corpul: de constitutie robusta, dar armonioasa, fusiform, cu centrul de greutate situat intre cele doua aripi. Privit de sus, de la marginile umerilor spre varful aripilor, are forma de triunghiu echilateral. Tinut in mana, porumbelul aluneca foarte usor, pentru ca partea posterioara a corpului are dimensiuni reduse si numai coada, varfurile aripilor si picioarele pot fi cuprinse in palma, iar trunchiul, fiind foarte dezvoltat, nu mai încape. Osatura este puternica si solida. Oasele bazinului sunt stranse, tari, uniform ingrosate si bine rotunjite, cu capetele la o distanta de 0,5 cm la porumbei si 1 cm la porumbite.
Capul: de marime mijlocie, cu fruntea larga, putin ridicata, continuand linia ciocului. Privit lateral, incepand de la varful ciocului pana dupa ceafa, prezinta o linie convexa nedepasita de nici o adancitura sau colt. Forma capului variaza in functie de linia de selectie, dar intotdeauna este nemotat si cu fruntea nebombata. Forma, constitutia si dimensiunile capului variaza in mod pregnant la cele doua sexe.
Ciocul: mijlociu sau mijlociu spre lung, gros, usor indreptat in jos, cu cele doua mandibule inchise perfect; de culoarea cornului, la albi si baltati de culoare deschisa. Umflaturile de la baza ciocului sunt alungite, bine divizate, usor umflate, cu suprafata neteda si alba, zbarcita la porumbeii batrani; marimea lor variaza in functie de varsta, sex si linie. Cele de la baza mandibulei inferioare sunt mici, netede, usor negelate la porumbeii batrani.
Ochii: asezati deasupra prelungirii liniei de inchidere a mandibulelor, mai aproape de crestetul capului. Irisul este galben-portocaliu si format din trei zone:
o zona ingusta in jurul pupilei, de culoare neagra sau vanata, continua sau intrerupta, numita „inel de valoare”. Caiger considera ca acest „inel de valoare” este semnul performantei, si dupa marimea, forma si constitutia lui se deosebesc 8 tipuri diferite
a doua zona urmeaza dupa „inelul de valoare”, este mai larga, de constitutie fin granulata si reprezinta zona de contractare a muschilor ciliari ai ochiului, care dilata pupila
zona externa este formata dintr-un camp circular, galben-portocaliu intens, de constitutie mai omogena si mai compacta; este delimitata de zona mijlocie printr-un inel rosu, de preferinta cat mai larg. Irisul este inconjurat de pleoapele (asa-numitele gene) cenusii, netede, numai la porumbeii batrani usor negelate, care acopera corneea.
Gatul: purtat vertical, este potrivit ca lungime, mai subtire la extremitatea superioara si ingrosat treptat spre extremitatea inferioara. Barbia este supta, fara membrana si scobita in linii ovale.
Pieptul: puternic dezvoltat, larg, bombat, musculatura pectorala puternica. Osul pieptului, lung si usor arcuit, nu este proeminent. Daca tinem porumbelul cu mana dreapta si il trecem usor, cu capul inainte, prin palma stinga pe jumatate deschisa, osul pieptului aluneca usor si arcuit. Spinarea este foarte larga anterior si stramtata mult spre coada, bine acoperita de remigele secundare, cu linie dreapta, orientata oblic dinainte inapoi. Abdomenul este putin dezvoltat, ingust si plin.
Aripile: lungi, drepte, strans lipite de corp, cu remige lungi, elastice, largi, rotunjite la capete, purtate deasupra cozii. Varfurile aripilor nu se ating. Bratele si umerii sunt bogat imbracate cu fulgi. Remigele, cand deschidem aripa, se acopera unele pe altele fara goluri, iar varfurile lor alcatuiesc o linie convexa. Trecand cu degetul mare peste fata aripii inchise, de la umeri la varf, observam o suprafata complet neteda. Dupa teoria lui Ch. Vanderschelden, la porumbeii buni zburatori oasele bratului sunt groase, iar primele patru remige
primare au varfurile rotunjite si de aceeasi lungime.
Coada: formata din 12 rectrice, plata, purtata strans, ingusta cat o singura rectrice, are directie orizontala. Varfurile aripilor nu ajung pana la varful cozii. Crupionul, sau tartita, este bogat acoperit cu penaj abundent si matasos.
Picioarele: puternice, neincaltate, sunt mijlocii ca marime, cu degete puternice, drepte. Culoarea ghearelor este în corelatie cu cea a remigelor.
Penajul: fin, moale, matasos, bogat, lins si pudrat, colorat: vanat cu dungi negre pe aripi; gut de diferite nuante
Porumbeii voiajori au o memorie foarte buna, fiind multe cazuri in care spre exemplu : un porumbel cumparat dintr-o tara si tinut inchis ani de zile in alta, la sute de kilometri departare , a scapat si s-a intors la locul unde s-a nascut.Voiajorul este dotat cu un extraordinar simt de orientare fiind capabil sa se intoarca acasa de la distante foarte mari. Cercetatorii belgieni spun ca porumbeii voiajori se ghideaza in drumul lor catre casa dupa campul electromagnetic al pamantului sau/si dupa soare.
Consangvinizarea realizata prin imperecheri omogene inrudite, repetate de-a lungul a numeroase generatii, in scopul conservarii aptitudinilor bune a dus la formarea unui mare numar de tipuri, suse sau linii.In tara noastra, porumbeii calatori provin din porumbei belgieni, germani, cehi, maghiari si italieni. Mai apreciate sunt : linia belgiana si linia germana.
Voiajorii pot fi deosebiti de ceilalti porumbei comuni prin :

marimea corporala
si prin faptul ca au pe picior un inel cu un numar de identificare sau numele si adresa proprietarului (numarul de identificare este similar codului nostru personal )

Boli si tratamente la porumbei :

1) VIERMI INTESTINALI-porumbeii bolnavi au stare de somnolenta
-slabesc si nu mananca cu pofta
- dupa efectuarea tratamentului adecvat porumbeii devin mai vioi
2) COCCIDIOZA -puii din ou nu pot ciocni coaja si mor
-porumbeii maturi se manifesta prin stare de somnolenta
- la femele, se produce intarzierea ouatului
3) TRICOMONOZA -in partea din spate a gatului se vede o substanta de culoare alb branzos
-puii din cuib cer mancare tot timpul
-porumbeii bolnavi slabesc
- pe timpul noptii , cand porumbeii dorm se aud asa numite sforaituri
4) MICOPLASMOZA - in partea din spate a gatului se vede o substanta mucilaginoasa(muci in gat)
- gainat moale apatos
5) SALMONELOZA - gainat verde
- articulatiile incheieturilor se pot unfla si de aici apare schiopatatul
-pofta redusa de zbor
-lasarea aripilor (porumbei nu mai pot zbura de la sol)
6) PARAMIXOVIROZA(boala netratabila) - porumbeii virusati sucesc gatul
-diaree excesiva (gainat apatos)
7) VARIOLA -apar negi pe ochi , nari si picioare.Acesti negi se pot transforma in bube mari si foarte mari
- aceasta boala nu se trateaza decat cu unguente sau substante care sa usuce bubele