Cel mai rapid vânător aerian de pe Pământ se găseşte şi în România
Faimosul şoim călător (Falco peregrinus), care se găseşte pe aproape toate continentele, mai puţin în Antarctica, a fost omologat de Guinness Book of World Records 2015, ca fiind cea mai rapidă vieţuitoare din lume. Pasărea atinge o viteză de peste 300 km/h, în momentul în care se lansează într-un atac vertical asupra prăzii, folosind din plin forţa gravitaţională. Atacurile în picaj sunt de o spectaculozitate aparte.
Nici în zbor orizontal, şoimul călător nu se lasă mai prejos, putând atinge viteze de până la 180 km/h în condiţii de vreme favorabilă.
Potrivit
milvus.ro, site-ul oficial al Asociaţiei pentru Protecţia Păsărilor şi a Naturii ''Grupul Milvus'', pasărea răpitoare este o specie de şoim de talie mare, aproape de mărimea unui şorecar. Silueta este caracterizată prin corp robust, baza cozii late, coadă relativ scurtă, aripi late şi cap mare. Femela este considerabil mai mare decât masculul. Partea inferioară a aripilor este uniform dungată. Partea dorsală a adulţilor este de culoare gri închis, cea mai proeminentă fiind zona mai deschisă aflată la baza cozii, care este în contrast cu restul corpului. Caracteristic speciei este şi capul, respectiv mustaţă neagră, fiind în contrast cu obrazul alb.
Şoimul călător preferă zonele stâncoase, dar poate cuibări şi în mlaştini, iar în multe cazuri se stabileşte în oraşe.
La mijlocul secolului trecut, menţionează site-ul citat mai sus, populaţia şoimilor călători din Europa, inclusiv din România, scăzuse dramatic, până aproape de dispariţie. În prezent, populaţiile de şoimi sunt într-o revenire spectaculoasă. La noi în ţară, aceştia s-au stabilit în tot mai multe zone din lanţul Munţilor Carpaţi.
Şoimul ocupă cuiburile altor specii (corb, acvilă de munte), construite pe stânci, dar cuibăreşte şi în crevasele stâncilor sau pe cornişele clădirilor. Perioada de cuibărit începe în februarie-martie. Femela depune de obicei 3-5 ouă (mai rar 2 sau 6). Puii eclozează după 28-32 de zile, la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai, şi sunt îngrijiţi, în cuib, timp de 5-6 săptămâni. După încă alte 2 luni petrecute în afara cuibului, puii devin independenţi. De obicei, primii care părăsesc cuibul sunt masculii, după care, la 1-2 zile urmează femelele.
Pasărea răpitoare vânează de obicei în zone deschise, unde poate captura cu uşurinţă păsările. Se hrăneşte exclusiv cu păsări de talie mică sau medie, iar unele populaţii s-au specializat pe vânarea liliecilor sau a insectelor.
Cei mai importanţi factori ce ameninţă această specie, identificaţi la noi în ţară, sunt deranjul neintenţionat produs de un turism necontrolat, practicarea unor sporturi extreme (alpinism, zborul cu parapanta), practicarea motosporturilor, şi deranjul intenţionat (de exemplu, de către ciobani), braconajul şi jefuirea cuiburilor de către colecţionarii de ouă şi şoimari. Un real pericol reprezintă şi capturarea păsărilor de către porumbari. Alţi factori negativi sunt otrăvirea păsărilor răpitoare, electrocutarea pe stâlpii de medie tensiune, coliziunea de eoliene sau pierderea habitatului din cauza construcţiilor sau a distrugerii plantaţiilor forestiere.
