~> Umblu cu rani de cand ma stiu...nici acum nu s`au vindecat...doar sunt o umbra...
~> Ranile raman acolo...ca o cicatrice..sa ma bantuie mereu...
~> Si acum imi simt sangele prelingandu`se ca o cascada pe gheata rece...
~> Ce... ce se aude?! Sa fie... sa fie chiar ei?
~> Da...ei sunt! Simt taisul de pe care curge sangele meu...taisul care mi`a strapuns coastele...
~> SUnt in spatele meu...la doar cativa pasi!
~> Trebuie sa fug iar! Si sa ma ascund...
~> Chiar daca sunt o umbra...simt durerea...
~> Ahh..sunt din ce in ce mai aproape...
~> ...
~> Nu mai am scapare! Si totusi..ce se vede in fata? O lumia alba..orbitoare..
~> Sa fie oara...dar nu are cum! Dar...ea este..Da! Chiar ea...!