IN LIPSA TA

Mi-ar plăcea să mă transform într-un uriaş, să fac doi paşi şi să mă aşez în faţa casei tale. Fulgii de nea să se topească în părul tău ce miroase a castane coapte si stafide , iar tu să zâmbeşti... atât de vioi şi de sincer încât inima mea să se încovoaie şi să se facă mică, încât să ţi-o pot băga în buzunar.
Eşti departe, însă de fiecare dată când simt cum aerul proaspăt îmi inundă nările, parcă o parte din tine e aici,cu mine. Parcă vântul îmi şopteşte numele tău la fiecare pas şi ştiu că nu sunt singură. Ştiu că am un colţişor mic acolo, în inima ta.
O să vină ziua în care o să ne vedem. Ziua în care o să te îmbrăţişez atât de tare încat inima mea o să sară din buzunar şi o să ajungă pe trotuar, călcată de toţi pietonii.
O să vină ziua în care o să culegem flori de portocal şi o să pictăm valuri turcoaz pe pereţii amintirilor noastre.
Eu vorbesc de ceva... ce simt dar nu pot descrie. Poate acestea sunt cele mai nobile, pure şi adevărate sentimente: cele pe care nu le poţi descrie.