DEZAMAGIRE

Astăzi am descoperit că fiecare dintre noi are calităţi şi defecte. Unii au mai multe , alţii mai puţine , dar cert este că fiecare are. Uneori stau şi mă întreb de ce mereu încercăm să vedem doar părţile bune dintr-un om. De ce întotdeauna încercăm să scoatem la lumină ce este mai bun din el , uitând de partea întunecata ?
Probabil pentru că este ceva care constă în felul nostru de a fi . Poate că este firesc pentru noi , oamenii , dar cel mai tare doare atunci când îţi pui încrederea în cineva , iar alţii nu o fac. Atunci când eşti singurul care tinde să spere că oamenii se pot schimba şi că îşi pot repara greşelile făcute în trecut . Atunci doare cel mai tare . E ciudat cum la sfârşitul zilei , când soarele apune printre nori , tu eşti cel dezamăgit şi te întorci acasă , ştiind că nu mai poţi face nimic. Fiind conştient de faptul că eşti absolut neputincios.
A vorbi de drumul suferinţei ca drum al iubirii este a nu cunoaşte nimic din esenţa satanică a suferinţei. Pe treptele suferinţei nu urci, ci cobori. Ele nu formează scări înspre cer, ci înspre infern. Şi întunericul în care ajungi pe scările durerii nu este mai puţin infinit şi etern decât lumina ce te orbeşte pe scările bucuriei.