BUNA DIMINEATA SOARE

E dimineata. Sambata dimineata. Lumina puternica patrunde prin draperiile rosii si ma trezeste. Sunt acasa, in patul meu mare. Totul e in ordine. Dau cu mainile pe noptiera pe care stiu ca e telefonul. Gasesc cartea terminata azinoapte inca deschisa. Telefonul e inchis. Descarcat. Ma ridic din pat si ma uit la ceasul mare cu vaci de deasupra patului. E 11 fara un pic, nu imi dau seama exact cat. Ma pun la loc in pat dar lumina e din ce in ce mai puternica si nu mai am nicio sansa sa adorm. Ma trezesc de’a binelea, ochii se obisuiesc cu lumina. Ma ridic si ma duc la fereastra. E o zi asa frumoasa, soarele starluceste deja , razele lui, desi firave, imi inchid ochii nu prin starlucire ci prin caldura lor atat de dulce si binefacatoare. Ma trezesc zambind in fata geamului deschis. Parca si copacii dezgoliti sunt mai frumosi pregatindu’se pentru podoabele primaverii. Pamantul e inca umed si miroase a racoarea iernii. Adie un vant usor, ceva mai rece decat unul primavaratic, il simt pe pielea goala a umerilor. Ma face sa ma incordez intr’un tremurat usor. O pisica alba, pufoasa sta tolanita pe acoperisul vecinului bucarandu’se ca si mine de soare. Din cand in cand isi mai intinde labele din fata si isi incordeaza spatele formand un fel de “U” indesat, prelungit de o coada pufoasa. Ma amuza miscarile domoale ale animalului atat de nesuferit mie.
As vrea sa merg in parc azi. As vrea sa mananc vata de zahar si sa ma dau in leagan. As vrea sa rad si sa alerg, ca intr’o scena de film, dupa fluturi si flori micute ascunse in iarba umeda. Iar tu sa vi dupa mine ca un parinte dupa un copil entuziasmat de o jucarie vazuta in vitrina unui magazin. As vrea sa ne luam de mana si sa ne plimbam toata ziua, iar seara sa ma gaseasca obosita in bratele tale.
Nu o voi face.
Nu azi.