O priveam atat de speriata pe Erza...trebuia sa aflu, tot acest suspans nu facea decat sa ma incordeze mai mult si mai mult. Nu as mai fi rezistat mult. Tot corpul imi tremura...Era ca si cum viatza mea depindea de raspunsul ei. Nu aveam curajul de a o privi in ochi. Imi era atat de jena. Nu stiu cum aveam pretentia de a auzi un raspuns pozitiv din partea ei. Adevarul e, ca in ziua de azi nu poti avea incredere in nimeni. Nici in proprii parinti. De ce stau in sperantza ca voi primi ajutor din partea cuiva care ma cunoaste de numai 5 minute ? Cat de increzatoare sa fiu ? Dadeam dovada de atata naivitate ! Desii in sinea mea constientizam ca imi va declina cererea, tot incercam sa gandesc pozitiv. Ca poate i`se va face mila de mine sau alte aberatii stupide pe care un copil le poate avea. Era ceva atat de patetic, de prostesc si infantil, dar continuam sa sper.... Priveam abatuta gresia neagra de pe lungul hol. Imaginea incet-incet mi`se incetosa. Urechile mi se infundara automat, si imi era imiposibil sa mai stau in picioare. Un tremur puternic si un fior rece mi`au strabatut intreg corpul. Nu`mi mai puteam mentine echilibrul, am renuntzat sa ma zbat sa raman in picioare. Era evident ca de una singura n`as fi reusit. Nu avea niciun rost sa incerc sa schimb ceva, atata timp cat nu mai aveam puterea. Mi`am lasat corpul sa cada. Eram prea amortita ca sa simt impactul cu gresia. Nu mai puteam diferentia caldura de frig sau binele de rau. Pur si simplu imi pierdusem cunostintza. Nu mai stiam cine sunt, sau ce sunt. Lumea imi parea un infern. Totul era negru si trst. Dar cum puteam stii asta ? Cum puteam deosebi lumina de intuneric sau tristetzea de fericite. De unde aveam la cunostintza de acesti termeni ? De ce mai aveam capacitatea de a gandi ? Dupa toate astea, credeam ca voi inceta sa meditez, sa gandesc. Cu ce`mi ajuta faptul ca nu simt nimic ? As prefera mai de graba sa nu pot gandii. Peste tot, am intalnit oameni care spuneau ca suntem superiori animalelor, avand in vedere ca avem capacitatea de a gandi. Eu consider ca mai bine nu gandeam. Animalele, in ciuda faptului ca nu au acea " mentalitate " pe care o avem noi, dau dovada de mai multa agilitate, putere si inteligentza decat noi. Dar ele, cel putin sunt fericite, sunt o intreaga familie, se iubesc ! Pe cand noi, oamenii...care suntem atat de " superiori " suntem agili numai cand vine vorba de replici taioase, suntem puternici numai cand vine vorba de lupte agresive, fericirea nu mai intra in calcul. Ne trebuie numai motive materiale sau performantze ca sa ne bucuram. De ce nu putem zambii cand razele blande ale soarelui ne managaie dupa o apriga iarna ? De ce nu putem sa radem si sa ne jucam intr`o romantica ploaie de toamna ? De ce ne trebuie motive "intemeiate" ca sa fim fericiti ? Familie, iubire...da de unde ? Iubire pe interes...familie doar cu nume. Si ne mai numim oameni ? Animalele, desii nu au acea capacitate a noastra de a gandi, au ceea ce e mai important. M`as lipsi oricand de aceasta la gandire pentru a fi fericita si libera. Fara sa stau cu grija ca nu am unde dormii. Sa nu sufar atat din pricina celor ce`mi vor raul. Am vrut o viatza normala ! Sa traiesc intr`o familie iubitoare, sa merg la un liceu si singurele probleme cu care sa ma confrunt sa fie cele de la matematica. Dar, se pare ca nu am nicio sansa la o asemenea viatza. Brusc, ceva ma aduce la realitate, imi deschid ochii dintr`o data si tresar. Eram intinsa pe un pat mare cu o lenjerie neagra ce m`a speriat la inceput. M`am dat jos din pat, pasind nesigura pe parchetul rece. Nu stiam unde ma aflu. Camera imi era straina. Peretii de culoare alba se imbinau bine in contrasta cu mobila de culoare neagra. Totul era atat de sobru si terifiant, dar trebuie sa recunosc, ca elegantza acestei camere era remarcabila ! M`am indreptat spre usa si am apasat pe clantza. Am deschis`o si atunci amintirile mi`au napadit mintea. Era apartamentul Erzei ! Mi`am amintit cum am ajuns la ea. Si tocmai cand mi`am strecurat mana in par am simtit o durere puternica in crestet. Aparent, acea cazatura imi lasase un cucui. Nu eram amnezica sau ceva de genul asta, dar eram confuza si speriata. Am deschis usa de la sufragerie, pasind sfioasa inauntru, unde se afla Erza pe o canapea uitandu`se la televizor. Era imbracata intr`o tinuta mult mai lejera. O pereche de pantaloni albastrii destul de largi si o bluza alba la fel de subtire si larga. Privea amuzanta la un film de comedie in timp ce savura inghetata. Dupa cateva minute imi remarca prezentza si imi facu semn sa ma asez langa ea. Timida am pasit pana la ea si m`am asezat tacuta. Eram atat de incordata, pe cand ea nici ca putea sa fie mai degajata decat era. Brust imi intinde o lingura dar fara sa ma priveasca. Atentia ei era captata de televizor. Si nu era nimic in lume ca parea ca ar face`o sa isi ia ochii de la ecran. Eu ma uitam complet debusolata la modul ei de a privii lucrurile. Era atat de ospitaliera desii chipul ei nu divulga nimic. Nu stiam ce pot face. Am luat lingura, lasandu`mi instinctiv capul in jos si intreband`o: - Eu...eu...e ceva secundar...p-promit ca o sa`mi gasesc un job si o sa`ti platesc...sau..d-daca te deranjeaza o sa`mi gasesc o alta l-locuintza...nu v-vreau sa d-deranjez ! Am izbucnit eu balbaindu`ma mai mult si tremurand toata. Erza isi muta privirea catre mine, cu o fatza gen " Ce`i cu nebuna asta ? " Mi`a dat o palma prieteneasca pestre frunte, afisand un zambet inocent. Acel zambet parca m`a mai amortzit. Era ca un anestezic. Uitasem si de cucui, si de teama si de orice. Acel zambet era menit sa ma linisteasca/ Si`a intors privirea dupa care a spus: - Nu fi proasta ! Poti sa stai cat vrei...si asa ma simteam singura....cand i`am auzit cuvintele, m`am induiosit pur si simplu. Chiar ma primea in casa ei ? Nu pot sa cred...este atat de...este...nu pot descrie. Credeam ca nu exista oameni care sa aiba asa o inima mare, sau atata incredere, dar ea era diferita. Poate ca unul din motive era increderea ei in Natsu. Dar nu conta, ceea ce facea insemna enorm pentru mine. Asa ca am imbratisat`o ...aproape sa o sufoc, nu sunt cea mai afectuoasa persoana, dar in situatiile asthea, devin foarte sensibila.... Desii era sufocata si iritata de reactia mea, nu m`a respins...Poate ca astha era inceputul unei prietenii frumoase...Momentul ar mai fi durat, daca cineva nu ar fi sunat la usa. Ma intreb ....cine o fi ? :-??
Dooaamneee !!! Suspans again =))=)) Dar sincera sa fiu...nici eu nu m`am gandit inca cine e musafirul =))=)) Dar va dau un pont Nu e nici Natsu, nici Gray, pt ca ei nu suna la usa ! Acum, va las cu presupunerilee !! Sper ca v`a placuuut :X:X:X:x
Ai face bine sa pui netul sys!
Mor de curiozitate sa aflu cine e la usa^^
Nu sunt in masura sa zic sa il pui repede ca o luna a trecut si eu n-am pus nextul din pana de idei la A promise at the beach:((
Capitolul a fost super! Ma bucur ca Erza a lasat-o sa stea la ea^^
Nextul* nu netul:)) Scuze:)) Numai de vreo 2 ore am venit acasa de la o petrecere(mai bine zis petrecere + ore de mate, dar n-a disparut afectul petrecerii) si nu mi-am revenit:))
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
nu ma asteptam de la altceva...chiar daca pare dura nu este:X:X
oricum sper sa pui repede repede next-ul:X:X
Mor de curiozitate sa aflu cine e la usa^^
Nu sunt in masura sa zic sa il pui repede ca o luna a trecut si eu n-am pus nextul din pana de idei la A promise at the beach:((
Capitolul a fost super! Ma bucur ca Erza a lasat-o sa stea la ea^^