about beyonce

Beyoncé Knowles
Beyoncé Giselle Knowles (n. 4 septembrie 1981) este o cântăreaţă de R&B şi actriţă americană. Beyoncé a ajuns cunoscută datorită faptului că fost principala componentă a grupului Destiny's Child, formaţia de fete cu cele mai mari vânzări din istorie.[1]

După o serie de succese în Destiny's Child, Knowles a lansat primul ei album solo, Dangerously In Love, în 2003.[2] Albumul a devenit unul dintre cele mai mari succese comerciale ale anului, dominând topurile din întreaga lume. De pe acest album fac parte câteva dintre cele mai de succes piese ale lui Beyoncé: „Crazy in Love”, „Naughty Girl” şi „Baby Boy”, câştigând cinci premii Grammy într-o singură noapte, în 2004.[3] Cel de-al doilea album al artistei a fost lansat pe data de 4 septembrie 2006,[4] chiar în ziua în care artista împlinit 25 de ani. „Déjà Vu”, primul single al albumului, a atins prima poziţie în clasamentul din Regatul Unit[5] iar „Irreplaceable” a stat pe prima poziţie în clasamentul din SUA, timp de zece săptămâni.[6][7] Cu acest album cântăreaţa a câştigat al şaptelea premiu Grammy din cariera solo, la categoria „Cel mai bun album R&B contemporan”.[8] B'Day a fost relansat pe data de 3 aprilie 2007 într-o ediţie de lux[9] care include toate piesele de pe B'Day, duetul cu Shakira, „Beautiful Liar”, alte piese neincluse pe varianta originală şi câteva piese în limba spaniolă.[10] Împreună cu Destiny's Child a vândut peste 150 de milioane de înregistrări la nivel mondial.[11]

Beyoncé are o relaţie amoroasă cu cântăreţul american Jay-Z, din anul 2002. După multe speculaţii în presă, cei doi şi-au unit destinele pe data de 4 aprilie 2008.[12




Copilăria şi drumul spre notorietate

Beyoncé s-a născut în Houston, Texas, părinţii săi fiind Matthew Knowles şi Tina Beyincé. Tatăl cântăreţei este afro-american, iar mama sa, Tina, provine dintr-o familie de origine franceză.[13] Viitoarei soliste i-a fost oferit numele de familie al mamei sale, întrucât, se dorea ca acesta să nu se piardă, întrucât un număr restrâns de persoane de sex masculin purtau acest nume.[13] Knowles are şi o soră, Solange, care a devenit ulterior cântăreaţă şi actriţă.

Tânăra Knowles a fost educată la şcoala primară St. Mary's Elementary School, din Texas, unde a început să studieze balet şi jazz. În ciuda timidităţii sale ea s-a arătat interesată de muzică şi de interpretare, începând să participe la diverse concursuri locale. După câteva momente petrecute pe scenă, artista şi-a învins timiditatea, realizând faptul că îşi doreşte o carieră în muzică.[14] La vârsta de şapte ani artista a participat la o competiţie muzicală pe plan local, interpretând piesa „Imagine”, a cântăreţului englez John Lennon, graţie interpretării câştigând concursul.[15][16] În toamna anului 1990, Knowles a fost înscrisă la Parker Elementary School, o instituţie cu specific muzical din Houston, unde a beneficiat de multiple reprezentaţii pe scenă, alături de corul şcolii. În scurt timp, aceasta a început să facă parte din High School for the Performing and Visual Arts din Houston, pentur ca mai apoi să intre în rândul elevilor liceului Alief Elsik.[13][17] De asemenea, un aport important în formarea sa ca artist l-au constituit numeroasele concerte cu corul bisericii de care aparţinea.[18]

La vârsta de opt ani, Knowles, a cunoscut-o pe LaTavia Roberson în timpul unei audiţii muzicale.[19] Acestea au făcut parte dintr-un grup muzical cu titulatura „Girl's Tyme”,[15] ulterior fiind acompaniate de Kelly Rowland. Datorită lui Knowles şi lui Rowland, formaţia a crescut în materie de popularitate, atrăgând atenţia compozitorului Arne Frager.

Acesta le-a invitat în studioul de înregistrări „The Plant Recording Studios”, localizat în Carolina de Nord, în timpul sesiunii de înregistrări concentrându-se asupra lui Beyoncé, întrucât el considera faptul că vocea şi personalitatea sa sunt potrivite pentru a propulsa grupul spre notorietate. În acest scop, Frager le-a înscris pe componentele formaţiei la spectacolul muzical Star Search,[14] una dintre cele mai cunoscute şi apreciate emisiuni descoperitoare de noi talente muzicale. Girl's Tyme a participat la acest concurs însă nu a câştigat datorită faptului că piesa aleasă a fost una nepotrivită, după cum a afirmat şi Knowles ulterior.[20][21]

Datorită insuccesului din concurs, tatăl artistei a decis să se ocupe de de grup, demisionând din slujba pe care o deţinea, pentru a se ocupa de impresarierea formaţiei.[22] Imediat după acest lucru veniturile familiei Knowles s-au înjumătăţit, părinţii cântăreţei separându-se pentru un timp datorită presiunii şi neînţelegerilor.[13] Ulterior, tatăl artistei a primit-o în formaţie şi pe LeToya Luckett, grupul începând să crească în materie de popularitate. În anul 1993, Girl's Tyme a a semnat un contract cu casa de discuri Elektra Records, dar grupul a fost abandonat în acelaşi an fără a lansa vreun produs discografic.[13] Patru ani mai târziu, în anul 1997, Girl's Tyme a semnat un contract cu casa de producţie Columbia Records, care o impresariază pe Knowles până în prezent.






Carera artistică
[modifică] 1997 - 2002: Prima perioadă «Destiny's Child»

Primul pas spre notorietate a fost schimbarea numelui din „Girl's Tyme” în „Destiny's Child” şi înregistrarea piesei „Killing Time”, ce a fost folosită ulterior pe coloana sonoră a filmului Men In Black.[21][19] Un an mai târziu, pe data de 17 februarie 1998, grupul şi-a lansat primul material discografic de studio, intitulat Destiny's Child, de pe el fiind extras şlagărul „No, No, No”.[20] Atât albumul, cât şi piesa au primit câte un disc de platină în S.U.A., aceleaşi materiale fiind răsplătite şi cu trei premii Soul Train Lady of Soul . Mai târziu, formaţia a început promovarea discului The Writing's on the Wall care a devenit cel mai cunoscut album al Destiny's Child. De pe acesta au fost lansate patru cântece, două dintre ele — „Bills, Bills, Bills” şi „Say My Name” — ocupând locul 1 în Billboard 100. Pentru cel din urmă formaţia a fost recompensată cu două premii Grammy în anul 2001 la categoriile „Cea mai bună interpretare R&B a unui grup” şi „Cel cântec R&B”. Pentru vânzările obţinute, albumul a primit opt discuri de platină în S.U.A. şi triplu disc de platină în Regatul Unit.

La sfârşitul anului 1999, LeToya Luckett şi LaTavia Roberson l-au acuzat pe managerul lor, Matthew Knowles, de faptul că le favorizează Beyoncé şi pe Kelly Rowland.[23] Datorită acestui lucru, în videoclipul pentru cântecul „Say My Name”, au apărut două componente noi în locul lui Robertson şi Luckett, — Michelle Williams şi Farrah Franklin — pe lângă Knowles şi Rowland. Ulterior, Roberson şi Luckett l-au acţionat în justiţie pe managerul lor însă au renunţat la acuzaţii după un interval de timp. La doar cinci luni, Farrah Franklin părăseşte şi ea grupul din motive personale, formaţia rămânând în formula ce l-a consacrat.[24] Cel de-al treilea album al Destiny's Child, intitulat Survivor, a fost inspirat din perioada schimbărilor de componenţă.

Primul single al acestuia, „Independent Women” a devenit un succes la nivel global ocupând locul 1 în Billboard Hot 100 timp de unsprezece săptămâni şi a devneit prima compoziţie a formaţiei ce câştigă locul 1 în Regatul Unit şi în clasamentul mondial. Şlagărele ce au urmat, „Survivor”, „Bootylicious” şi „Emotions”, au ajutat la creşterea popularităţii albumului, el comercializându-se în peste zece milioane de unităţi. În iarna anului 2001 formaţia a lansat un material de Crăciun, 8 Days of Christmas, care a primit un disc de aur în S.U.A.. La câteva luni distanţă, după promovarea discului This Is The Remix, proiectele de grup au fost amânate pentru un anumit interval, fiecare componentă începându-şi propriile activităţi individuale pe plan artistic.




2002 — 2004: Începutul carierei independente şi debutul cinematografic

Knowles şi-a făcut debutul în lumea filmului prin intermediul producţiei Carmen: A Hip Hopera, realizate de MTV în anul 2001. Ulterior, la mijlocul anului următor, artista a interpretat rolul lui Foxxy Cleopatra în filmul Austin Powers in Goldmember. Producţia a devenit un succes la nivel mondial, încasările obţinute din vizionarea acesteia fiind de aproximativ 300 de milioane de dolari. De asemenea, Knowles şi-a adus contribuţia la coloana sonoră a filmului prin intermediul cântecului „Work It Out”, ce a fost extras pe disc singe şi a ocupat poziţii fruntaşe în ierarhiile din Norvegia şi Regatul Unit. La scurt timp artista a colaborat cu interpretul de muzică rap Jay-Z la compoziţia „'03 Bonnie & Clyde”. Aceasta s-a bucurat de o campanie de promovare în urma căreia s-a situat pe locul 4 în Billboard Hot 100.

În iunie 2003 a fost lansat primul album de studio al solistei, Dangerously in Love, el fiind precedat de promovarea discului single „Crazy in Love”. Înregistrarea a devenit un succes la nivel global, fiind una dintre cele mai cunoscute piese ale sale. Compoziţia a ocupat locul 1 în principala listă americană timp de opt săptămâni consecutive şi a câştigat prima poziţie şi în clasamentele din Irlanda şi Regatul Unit. Materialul a debutat pe treapta cu numărul 1 în Billboard 200 datorită celor peste 317.000 de exemplare comercializate în primele şapte zile de disponibilitate. La nivel internaţional a înregistrat un parcurs similar. Pentru a spori popularitatea discului au mai fost lansate alte trei discuri single: „Baby Boy”, „Me, Myself and I” şi „Naughty Girl”. În timp ce primul a reuşit să obţină clasări asemănătoare cu predecesorul său, ultimele nu s-au ridicat la nivelul celor ante-menţionate, deşi au câştigat intrări în top 5 în S.U.A.. Albumul s-a comercializat în peste 4,2 milioane de exemplare în ţara natală a lui Knowles, primind cvadruplu disc de platină şi în aproximativ opt milioane de unităţi. Concomitent, artista a interpretat rolul lui Lilly în producţia Fighting Temptations, care a ocupat locul 3 în ţara natală a lui Beyoncé şi a înregistrat încasări de peste 32 de milioane de dolari.

Pentru acest album şi pesntru cântecele sale artista a primit cinci premii Grammy în anul 2004, la categorii precum: „Cea mai bună interpretare R&B feminină”, „Cel mai bun cântec R&B” sau „Cel mai bun album de muzică R&B contemporană”. De asemenea, pentru performanţele obţinute de-a lungul promovării albumului Dangerously in Love, Knowles a primit şi un BRIT în acelaşi an, la secţiunea „Cel mai bun artist internaţional”. Cu toate acestea, solista a întâmpinat dificultăţi în încercarea de a-şi convinge casa de discuri să lanseze albumul în stadiul în care se afla la momentul prezentării. Conform publicaţiilor, discul a fost pe punctul de a rămâne nepromovat, artista declarând: „În 2003 mi-am lansat primul album solo. Dar când l-am prezentat reprezentanţilor casei mele de discuri, ei mi-au spus că nu am niciun şlagăr pe album”.
[modifică]




2004 - 2006: „Împlinirea destinului”

La trei ani de la stoparea activităţii de grup, Knowles s-a reunit cu Michelle Williams şi Kelly Rowland pentru a începe înregistrările unui nou album Destiny's Child. Materialul intitulat Destiny Fulfilled a fost lansat în noiembrie 2004, fiind precedat de promovarea discului single „Lose My Breath”. Acesta anunţa revenirea grupului în atenţia publicului, devenind unul dintre cele mai cunoscute cântece ale formaţiei, graţie clasărilor notabile şi a vânzărilor ridicate. Materialul a atins locul 2 în ierarhia americană Billboard 200, datorită celor 497.000 de exemplare comercializate într-o săptămână. La nivel mondial discul a întâmpinat un succes similar într-o serie de clasamente europene, ocupând poziţii de vârf în clasamentele din Elveţia, Germania sau Regatul Unit. Recenziile au fost preponderent nefavorabile, criticii blamând alegerea grupului de a include un număr prea mare de balade.

„Lose My Breath” a devenit un succes la nivel global, ocupând prima poziţie în ierarhia mondială timp de unsprezece săptămâni consecutive. În S.U.A. cântecul a câştigat locul 3, rămânând în primele zece trepte ale listei timp de paisprezece săptămâni. La scurt timp a urmat promovarea compoziţiei „Soldier”, cel de-al doilea single al materialului. Acesta a cunoscut un succes similar în ţara natală a grupului, unde a atins aceeaşi poziţie ca şi predecesorul său. Pentru a creşte populariatea albumului grupul a mai lansat alte două cântece, „Girl” şi „Cater 2 U”, care au obţinut poziţii notabile într-o serie de ierarhii internaţionale. Pentru cea din urmă compoziţie formaţia a primit două nominalizări la premiile Grammy, la categoriile „Best R&B Song” (ro: „Cel mai bun cântec R&B”) şi „Best R&B Vocal Performance by a Duo Or Group” (ro: „Cea mai bună interpretare R&B a unui grup”). De asemenea, pentru a promova materialul Destiny's Child au susţinut turneul Destiny Fulfilled ... And Lovin' It, în cadrul căruia au fost susţinute aproximativ şaptezeci de concerte, critica de specialitate aclamând spectacolele.

Ulterior, în timpul unui concert susţinut în Barcelona, Spania, Kelly Rowland a declarat faptul că fiecare membră a grupului îşi va continua cariera pe cont propriu. La scurt timp a fost lansat discul single „Stand Up For Love” ce anunţa promovarea unui album de tip Greatest hits, #1's. Deşi cântecul nu a reuşit să intre în niciun clasament american, el materialul de provenienţă a debutat pe locul 1 în Billboard 200, graţie celor 113.000 de exemplare comericializate într-o singură săptămână. În final, albumul a primit discul de platină în S.U.A..
[modifică]





2006 - 2008: Materialul «B'Day» şi «Dreamgirls»
Beyoncé în timpul unui concert susţinut pentru promovarea albumului B’Day.

La finele anului 2005, artista a început să ia parte la filmările peliculei Dreamgirls, fiind nevoită să se dedice proiectului timp de jumătate de an.[25] Întrucât dorea să se ocupe integral de peliculă, Knowles a refuzat să înregistreze compoziţii pentru cel de-al doilea album de studio.[26] În februarie 2006 a fost lansat filmul The Pink Panther, în care Knowles deţine un rol secundar. Pelicula s-a bucurat de succes major la nivel global, încasările totalizând peste 158 de milioane de dolari, în ciuda recenziilor negative. Pentru coloana sonoră a producţiei artista a înregistrat două piese, „A Women Like Me” şi „Check on It”, ultima fiind şi extrasă pe disc single. Cântecul s-a bucurat de vânzări ridicate, clasându-se pe locul 1 în Billboard Hot 100 şi intrând în top 10 în majoritatea clasamentelor unde a activat.

Filmul Dreamgirls a influenţat conceptul următorului material discografic de studio al artistei, B'Day, lansat în Regatul Unit pe data de 4 septembrie 2006, zi în care interpreta şi-a sărbătorit cea de-a douăzeci şi cincia aniversare. Realizarea albumului s-a întins pe o perioadă de aproximativ trei săptămâni, fiind realizat fără înştiinţarea casei de discuri Colbumbia Records.[27] Discul a debutat pe prima poziţie a ierarhiei Billboard 200 graţie celor peste 541.000 exemplare comercializate în prima săptămână, obţinând poziţii notabile şi la nivel mondial. Primul single, „Déjà Vu”, a devenit un succes în Regatul Unit, însă a coborât repede din listele oficiale. De asemenea, videoclipul a fost criticat pentru o serie de teme de natură sexuală prezentate de material. Al treilea cântec ce a beneficiat de promovare, „Irreplaceable” a devenit cel mai de succes single al albumului, reuşind să crească vânzările acestuia.

Dreamgirls a fost lansat în decembrie 2006, devenind atât un succes comercial cât şi unul în rândul criticilor de specialitate. Pentru interpretarea sa, Knowles a primit două nominalizări la Globurile de Aur şi a câştigat 12,5 milioane de dolari. Cântecul „Listen”, lansat pentru a promova coloana sonoră, a înregistrat clasări notabile într-o serie de ierarhii europene şi a fost numit „un clasic american”. La câteva luni distanţă, lanţurile de magazine au început distribuirea unei ediţii reeditate a materialului B'Day. Această ediţie specială include o serie de compoziţii necunoscute anterior, o serie de înregistrări în limba spaniolă şi un duet cu Shakira, „Beautiful Liar”, ce a fost utilizat pentru a promova noua versiune a discului. Piesa a devenit un succes pentru ambele artiste, ajungând pe locul 1 în treizeci şi două de ţări. Vânzările totale ale albumului se situează între 6-7 milioane de exemplare la nivel mondial, pentru acesta Knowles fiind recompensată şi cu un premiu Grammy în 2007. De asemenea, solita a intrat în istoria premiilor American Music Awards din anul 2007, când a devenit prima femeie din lume ce ridică trofeul special „International Artist Awards”. De asemenea, pentru a-şi promova materialui, cântăreaţa a susţinut un turneu de promovare în aproximativ o sută de spectacole.





2008 - prezent: „I Am... Sasha Fierece” şi evoluţia artistică
Fragmente audio:

*
„If I Were a Boy”
Redă sunet
Primul single al albumului I Am... Sasha Fierece a fost interpretat în cadrul galei de decernare a premiilor MTV Europe Music Awards 2008. Cântecul a atins prima poziţie în clasamentul mondial, devenind cel de-la treilea cântec al artistei ce obţine această clasare.
*
Probleme în ascultarea fişierului? Consultaţi Ajutor.


Artista a înregistrat un cântec în scopuri caritabile, alături de alte paisprezece interprete cunoscute, cum ar fi Carrie Underwood, Ciara, Mariah Carey, sau Rihanna. Piesa, intitulată „Just Stand Up!”, face parte din campania „Stand Up To Cancer” şi a fost interpretată în cadrul evenimentului Fashion Rocks 2008. După lansarea cântecului în format digital, discul single a atins poziţia cu numărul 11 în Billboard Hot 100.[28]

Odată cu încheierea turneului mondial de promovare al albumului B'Day, artista a început o serie de înregistrări pentru un nou material discografic. La scurt timp s-a anunţat faptul că producătorul Timbaland a fost pentru a produce majoritatea discului, însă pe lista finală a pieselor incluse pe acesta nu s-a regăsit nicio compoziţie a sa.[29] Materialul, intitulat I Am... Sasha Fierce, a fost lansat în Statele Unite ale Americii pe data de 18 noiembrie 2008.[30] Materialul conţine două discuri şi a fost lansat în două variate, ediţia standard şi ediţia specială („de lux”). Pentru acest album solista a înregistrat aproximativ şaptezeci de cântece, dintre care a ales să includă facă cunoscute optsprezece piese. Prin intermediul acestui material artista şi-a făcut cunoscut alter-egoul, Sasha Fierce. Astfel, primul disc al proiectului conţine balade interpretate de Beyoncé, în timp ce ultimul îi este acordat lui Sasha Fierce pentru a-l popula cu cântece ritmate. Materialul a debutat pe locul 1 în Billboard 200, înregistrând vânzări totale de aproximativ cinci milioane de exemplare la nivel mondial.

La scurt timp de la lansarea discului artista a început promovarea filmului Cadillac Records, în care ea interpretat-o pe solista de muzică blues Etta James. Pelicula a încasat puţin peste 16 milioane de dolari, în ciuda recenziilor pozitive. La începutul anului 2009 cântăreaţa a fost prezentă la ceremonia de inaugurare a noului preşedinte american, Barack Obama, unde a interpretat înregistrarea Ettei James „At Last” în timpul primului dans al acestuia cu soţia sa, Michelle Obama, în calitate de preşedinte al S.U.A. Solita Etta James s-a declarat deranjată de faptul că Beyoncé a prezentat cântecul făcut celebru de ea, declarând: „Nu o suport pe Beyoncé [...] [ea] nu avea niciun drept să-mi cânte piesa, cu ocazia acelei zile memorabile”. Ulterior, James a retractat afiirmaţile, sustinând că totul a fost o glumă. În aprilie 2009 în cinematografele din S.U.A. a început difuzarea producţiei Obsessed, un alt film în care Knowles deţine un rol principal. Acesta a înregistrat încasări de peste 28,6 milioane de dolari doar în primul sfârşit de săptămână al lansării, debutând pe locul 1 în Statele Unite ale Americii.

I Am... Sasha Fierece a primit în general recenzii pozitive din partea criticilor muzicali de specialitate,[31] fiind întâmpinat într-un mod favorabil de publicaţii precum Billboard, Entertainment Weekly sau Rolling Stone. „If I Were a Boy” şi „Single Ladies (Put a Ring on It)”, primele discuri single ale albumului, au fost lansate simultan pe data de 8 octombrie 2008 la posturile de radio din Statele Unite ale Americii. Cel dintâi a ocupat locul 1 într-o serie de ţări europene, în timp ce al doilea a ocupat prima poziţie în Billboard Hot 100, videoclipul său inspirând o serie imitaţii şi parodii, devenind în scurt timp un fenomen cultural extins la nivel mondial. De pe album au fost promovate alte discuri single, trei obţinând performanţe notabile. Balada „Halo” şi înregistrarea „Sweet Dreams” au sporit popularitatea albumului de provenienţă prin succesul întâmpinat, în timp ce „Video Phone” beneficiază de un remix cu interpreta Lady GaGa, acesta fiind şi ultimul single al materialului. Concomitent, Knowles a colaborat cu aceeaşi solistă pentru discul său, cele două realizând piesa „Telephone”, ce va beneficia de o campanie de promovare.

Pentru succesul întâmpinat de album şi cântecele sale, Knowles a fost răsplătită cu o serie de trofee la gale precum MTV Europe Music Awards, Mobo Awards, MTV Video Music Awards, la toate acestea numărându-se printre artiştii ce au ridicat cele mai multe distincţii. De asemenea, pentru Premiile Grammy ce se vor desfăşura în anul 2010 solista a primit zece nominalizări, situându-se în fruntea listei interpreţilor cu cele mai multe menţionări în categoriile premiilor.
[modifică]





Activitatea artistică

Abilităţi vocale şi stilul muzical abordat

Vocea lui Knowles se încadrează în categoria mezzo-soperanelor, ea fiind întotdeauna identificată ca fiind elementul central al grupului Destiny's Child. Jon Pareles de la The New York Times susţine afirmaţia anterioară, adăugând şi faptul că „vocea ei este catifelata, dar totusi acra cu o agitaţie insistentă”. James Anthony de la The Guardian a numit vocea ei „distinctivă şi rapidă, cu tehnicii vocale aproape sughiţânde”. Alţi critici au apreciat amplitudinea şi puterea vocii sale. În recenzia discului B'Day, Jody Rosen de la Entertainment Weekly titrează: „Beyoncé Knowles este un sistem de furtună deghizat într-o cântăreaţă. Pe al doilea album solo, B'Day, cântecle ajung în rafale foarte mari de ritm şi de emoţie, cu vocea lui Beyoncé clipocit peste beat-urile zdrăngăne; va trebui să cauţi în lung şi-n lat — cel mai probabil în sălile de la Metropolitan Opera — să găseşti un vocalist care cântă cu mai multă forţă pură... Nimeni — nici R. Kelly, nici Usher, asta ca să nu spunem nimic despre divele pop cu care rivalizează — nu poate egala geniul lui Beyoncé pentru glisarea liniei sale vocale alături de un beat hip-hop”.

Compunerea şi scrierea textelor

Încă de la începutul carierei cu Destiny's Child, solista s-a implicat în compunerea cântecelor realizate pentru formaţie. Ea a fost menţionată în cadrul personalului ce s-a ocupat de scrierea majorităţii pieselor sale din cariera independentă sau cea de grup. Cunoscută fiind pentru cântecele inspirate din viaţa sa şi pentru realizarea unor compoziţii cu temă de împuternicire a femeii, ea declară faptul că avându-l pe Jay-Z în viaţa ei a schimbat o serie de păreri despre modul în care bărbaţii şi femeile relaţionează unii cu alţii. O parte dintre dintre piesele sale au caracter autobiografic, Knowles admiţând faptul că sunt inspirate din experienţe personale sau experienţele trăite de apropiaţi.

De asemenea, artista este şi coproducătoarea unui număr semnificativ de înregistrări aflate în repertoriul său. Deşi nu se implică în direct în compunerea liniei melodice, ea îşi expune o serie de idei de-a lungul procesului, ele fiind folosite ulterior. Knowles este considerată textieră încă din perioada Destiny's Child, din anii '90 şi până în prezent. Pentru acest lucru, în anul 2001 ea a fost recompensată de American Society of Composers, Authors, and Publishers cu distincţia „Textierul de muzică pop al anului”, devenind prima femeie de origine Afro-americană şi cea de-a doua în total, ce primeşte acest trofeu.







Beyoncé în România

Beyoncé a concertat în România în cadrul turneului mondial de promovare al albumului B’Day, The Beyoncé Experience. Concertul a avut loc pe data de 22 octombrie 2007 şi a fost susţinut la Cluj-Napoca în faţa a peste 13,000 de persoane. Concertul a avut loc pe Stadionul Municipal Ion Moina. Concertul susţinut de Beyoncé a urmat alte concerte mult aştepate de publicul român, cum ar fi concertele susţinute de: The Rolling Stones, Depeche Mode, Shakira, Pussycat Dolls, 50 Cent etc. Preţul unui bilet a fost cuprins între 45 şi 85 RON.





În 2005 Beyoncé împreună cu mama sa, Tina Knowles, au realizat o linie de haine prêt-à-porter, numind-o House of Deréon. Numele Deréon reprezintă un tribut la adresa bunicii sale Agnèz Deréon [33]. Tina Knowles spune că linia vestimentară reflectă perfect stilul şi gusturile ficei sale, Beyoncé. [34] Lansat în 2006, creaţiile ce puratu semnătura House of Deréon au fost vâzute ân timpul turneului de promovare al albumului Destiny Fulfilled.[35] Magazinele se află în SUA şi Canada. În 2004, Knowles şi mama ei au fondat Beyond Productions, compania familiei sale, care a acordat licenţierea pentru House Of Deréon. La începutul anului 2008, au lansat Beyoncé Fashion Diva, un joc pentru telefoanele mobile ce se poate juca online.[36]

Beyoncé este aspru criticată de Asociaţia Pentru Protecţia Animalelor (People for the Ethical Treatment of Animals, pe scurt PETA) pentru faptul că nu ezită să poarte blana naturală şi să o folosească în creaţiile ei vestimentare.





Viaţa Personală
Beyoncé alături de Jay-Z.

Din anul 2002, Beyoncé a început o relaţie cu rapperul Jay-Z, cu care a colaborat de multe ori. Din aceste colaborări au ieşit adevărate succese, cum ar fi: "'03 Bonnie & Clyde", Crazy in Love, Déjà Vu sau Upgrade U. Zvonurile privind relaţia celor doi au început încă din momentul în care Jay-Z a colaborat cu Beyoncé pentru piesa 03 Bonnie & Clyde.[38] Deşi zvonurile privind relaţia lor au devenit din ce în ce mai intense ei şi-au păstrat relaţia departe de ochii presei. În anul 2005 au apărut zvonuri conform cărora cei doi se căsătoriseră. Mai târziu Beyoncé pune capăt speculaţiilor, spunând că ea şi Jay-Z nu sunt nici măcar logodiţi.[39]

Pe data de 4 aprilie 2008 Beyoncé şi Jay-Z s-au căsătorit în New York, în cadrul unei ceremonii private. Chiar dacă nu a apărut confirmarea oficială, ştirea a apărut în presă pe data de 22 aprilie 2008.[12]
[modifică]




Premii
Beyoncé şi premiul special oferit de American Music Awards, ce a mai fost acordat doar altor trei artişti.

Beyoncé a câştigat în anul 2001, împreună cu grupul, două premii Grammy, Best R&B Performance by a Duo or Group with Vocals (Cea mai bună Interpretate R&B a unui Grup sau Duet) şi Best R&B Song (Cel mai bun Cântec R&B) pentru melodia "Say My Name". Al treilea şi ultimul Grammy pentru grup a fost în 2002, pentru piesa "Survivor", câştigând la categoria Best R&B Performance by a Duo or Group with Vocals (Cea mai bună Interpretate R&B a unui Grup sau Duet). După o serie de succese cu grupul, Beyoncé câştigă în 2004 cinci Grammy Awards, pentru albumul "Dangerously In Love" şi single-urile sale. Premile câştigate în 2004 la Grammy Awards sunt: Best Female R&B Vocal Performance (Cea mai bună interpretare R&B a unei cântăreţe), Best R&B Performance by a Duo or Group with Vocals (Cea mai bună Interpretate R&B a unui Grup sau Duet), Best R&B Song (Cel mai bun Cântec R&B), Best Contemporary R&B Album (Cel mai bun album de R&B Contemporan), Best Rap/Sung Collaboration (Cea mai bună Colaborare Rap/Cântec).[3] Doi ani mai târziu, cântăraţa câştigă un alt premiu Grammy, pentru Best R&B Performance by a Duo or Group with Vocals (împărţit cu Stevie Wonder). În 2007 câştigă un alt premiu Grammy, pentru cel mai bun album de R&B contemporan, (pentru B'Day). De asemenea la gala American Music Awards din 2007, Beyoncé a câştigat premiul International Artist Award , un premiu care a fost oferit doar altor trei persoane, ea devenind prima femeie care primeşte această distincţie.[11] În total Beyonce a câştigat peste 60 de premii în cariera ei solo, 24 dintre acestea fiind câştigate doar în 2004.





Premii
Beyoncé şi premiul special oferit de American Music Awards, ce a mai fost acordat doar altor trei artişti.

Beyoncé a câştigat în anul 2001, împreună cu grupul, două premii Grammy, Best R&B Performance by a Duo or Group with Vocals (Cea mai bună Interpretate R&B a unui Grup sau Duet) şi Best R&B Song (Cel mai bun Cântec R&B) pentru melodia "Say My Name". Al treilea şi ultimul Grammy pentru grup a fost în 2002, pentru piesa "Survivor", câştigând la categoria Best R&B Performance by a Duo or Group with Vocals (Cea mai bună Interpretate R&B a unui Grup sau Duet). După o serie de succese cu grupul, Beyoncé câştigă în 2004 cinci Grammy Awards, pentru albumul "Dangerously In Love" şi single-urile sale. Premile câştigate în 2004 la Grammy Awards sunt: Best Female R&B Vocal Performance (Cea mai bună interpretare R&B a unei cântăreţe), Best R&B Performance by a Duo or Group with Vocals (Cea mai bună Interpretate R&B a unui Grup sau Duet), Best R&B Song (Cel mai bun Cântec R&B), Best Contemporary R&B Album (Cel mai bun album de R&B Contemporan), Best Rap/Sung Collaboration (Cea mai bună Colaborare Rap/Cântec).[3] Doi ani mai târziu, cântăraţa câştigă un alt premiu Grammy, pentru Best R&B Performance by a Duo or Group with Vocals (împărţit cu Stevie Wonder). În 2007 câştigă un alt premiu Grammy, pentru cel mai bun album de R&B contemporan, (pentru B'Day). De asemenea la gala American Music Awards din 2007, Beyoncé a câştigat premiul International Artist Award , un premiu care a fost oferit doar altor trei persoane, ea devenind prima femeie care primeşte această distincţie.[11] În total Beyonce a câştigat peste 60 de premii în cariera ei solo, 24 dintre acestea fiind câştigate doar în 2004.