IEDERA

Hedera helix ( denumire populara: iedera) este o liana cu frunze persistente, rezistenta la temperaturi scazute, avand crestere lenta. Hedera helix poate creste pana la 20m lungime si se poate catara pe ziduri, garduri, pe trunchiurile copacilor sau pe diferiti suporti si de asemenea poate fi lasata sa acopere solul. Radacinile iederei sunt aeriene, frunzele sunt persistente, planta are flori mici galbene grupate sub forma unei bile, iar fructele sunt mici bobite de culoare neagra. In general, frunzele plantelor de iedera au forma unei palme – unele au 3 altele 5 lobi, dar cele care sunt in jurul florilor sunt mai late in partea inferioara si mai inguste la cea superioara. Prin maturizarea plantei, lianele se lemnifica.

Exista mai multe varietati de iedera si fiecare din acestea se deosebesc fie prin forma frunzelor, fie prin aspectul acestora, prin modul de crestere sau prin locul in care se poate planta.De asemenea, exista diferente si fata de lungimea finala a fiecarei varietati.
Astfel, Iedera poate avea frunzele verzi sau verzi-albastrui, cu pete galbene- aurii sau alb- crem, cu marginile deschise la culoare- albe sau galbene si interiorul frunzelor- verde (Hedera helix Goldheart, Hedera helix Gloire de Marengo, Hedera helix marginata elegantissima), cu lobii mai ascutiti sau usor mai rotunjiti, cu crestere verticala (Hedera erecta) sau cu crestere arborescenta (Hedera arborescens). Unele dintre aceste varietati, si anume cele ce au frunzele in mai multe nuante, se vor planta in locuri mai insorite; varietatile mai des intalnite- respectiv cele cu frunzele verzi (Hedera helix) se vor planta in umbra si semiumbra, acestea preferand locurile mai umede, acestea fiind si mai rezistente la temperaturi scazute. Hedera arborescens necesita o usoara protectie in timpul iernii, daca este foarte frig.
Iedera este una din cele mai vechi plante cu renume medicinal din întreaga lume. Este renumită de pe vremea dacilor, ca o plantă de leac pentru bolnavi de plămâni, dureri de piept, astm, sufocare, amețeli, dureri de cap, febră, boli de urechi, fracturi sau răni infectate. Țăranii români preparau iedera sub formă de fiertură, ceai din ramurile tinere sau frunze sub formă de comprese. Iedera


Hedera helix linn este singurul tip de iederă care poate fi ingerată și folosită în scop terapeutic. Celelalte soiuri sunt toxice pentru consum.

Iedera – indicații terapeutice Frunzele de iederă sunt bogate în saponine, substanțe care sunt benefice îndeosebi pentru sistemul respirator (eliberarea bronhiilor, decongestionarea sinusurilor, tuse uscată, astm, boli respiratorii cronice, răceală), bacterii și infecții, paraziți, inflamații, artrită, infecții ale pielii și mâncărimi, sau exces de greutate. Potrivit cercetătorilor germani, iedera poate vindeca zeci de boli diferite. În Germania, în 2010, iedera a primit titlul de “planta anului”. > Iedera și bolile respiratorii Studiile cercetătorilor germani au dovedit eficiența iederei în îmbunătățirea stării de sănătate a bolnavilor de afecțiuni respiratorii cronice. După ce au primit extract de iederă, pacienții au putut să respire mai ușor și profund, și au resimțit o reducere a tusei. Saponinele din această plantă dizolvă mucusul și stimulează producerea secrețiilor respiratorii naturale care previn tuse
Iedera în cosmetică Poate suna ciudat, dar iedera este considerată un ingredient minunat pentru produsele de îngrijire corporală. Este folosit adesea sub formă de extract pentru loțiuni de corp, șampoane, balsamuri și alte produse cosmetice naturiste. Iedera este incorporată mai ales în cremele anticelulitice. > Infuzia din iederă pentru stomac, ficat și piele Se prepară din 2 lingurițe de frunze și ramuri tinere de iederă uscate și mărunțite și 250 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat jumătate de oră, apoi se strecoară și se bea călduț, câte 3 căni pe zi, înainte de masă, timp de 3 săptămâni. Se poate face pauze de câte 7 zile între cure. Infuzia de iederă este indicată în bacterii ale sistemului digestiv, intestinal, respirator sau ale pielii. Se poate bea și în caz de spasme gastrice sau probleme cu ficatul. > Decoct de iederă pentru reumatism, crampe abdominale Se prepară din 2 linguri de frunze proaspăt culese și o cană de apă. Se fierbe planta la foc mic un sfert de oră, adăugându-se cantitatea de apă care se evaporă în timpul fierberii. Se iau câte 15-20 de picături pe zi, pentru reumatism, dureri și hemoragii menstruale sau crampe abdominale. Decoctul de iederă se poate ține la frigider 3 zile maxim. > Tinctura de iederă pentru tuse convulsivă, infecții ale urechilor
Se prepară dintr-o lingură cu vârf de plantă și 100 ml de alcool alimentar de 70 de grade. Se pune plana într-o sticlă sau borcan cu filet, și se toarnă peste alcoolul. Se închide ermetic și se lasă la macerat vreme de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează apoi și se pune 6 zile la frigider, pentru decantare. Se strecoară din nou, și tinctura astfel obținută se pune în sticluțe mici, închise la culoare. Se iau câte 20-30 de picături, de 2-3 ori pe zi înainte de masă. Tratamentul durează 2-3 săptămâni, cu o pauză de 7 zile, și se poate relua la nevoie. Este un leac bun pentru tuse convulsivă și infecții, fiind o plantă analgezică, antiinflamatoare, antiseptică și sedativă.
Pulberea de iederă pentru ficat și afecțiuni gastrice Se macină fin frunze uscate de iederă, și pulberea obținută se ia dimineața și seara, câte o linguriță, înainte de masă. Se poate dizolva în suc natural sau cu miere. Cura se ține 30 de zile, pentru boli de ficat și de stomac. > Vin de iederă pentru dureri articulare, reumatism Se pun 100 g de frunze de iederă într-o sticlă și se toarnă peste un litru de vin. Se închide ermetic și se lasă la macerat 10 zile, agitându-se de 3 ori pe zi. Se strecoară apoi și se păstrează în locuri umbroase. Se iau din acest vin câte 2 linguri pe zi, dimineața și seara, timp de 6 săptămâni, pentru reumatism, dureri de gută și dureri articulare. > Ulei de iederă pentru celulită Se pun 30 g de frunze și tulpinițe de iederă în 100 ml de ulei de măsline într-un vas. Se pune vasul la fiert pe baie de aburi 3 ore, completând mereu apa care se evaporă. Se lasă apoi la răcit și se filtrează. Uleiul se pune în sticluțe mici, la locuri întunecoase. Se aplică extern, pentru răni și celulită, ca cicatrizant și emolient pentru piele.