5 Jucator de Timisoara Pestrit

Jucator de Timisoara


Originea: porumbeii Jucatori de Timisoara s-au format in sec. al XVIII-lea la Timisoara.

Aptitudini de zbor: zburator de semi-inaltime in stol, de scurta durata, cu joc rapid de 1-3 tumbe.

Capul: rotund, putin alungit spre cioc.

Fruntea: inalta, bombata, relativ lata.

Ceafa: acoperita cu un mot inalt, mic, in forma de arc de cerc.

Ochii: albi (perla) la unicolori si pestriti; castaniu inchis la albi si baltati. Genele sunt duble, netede, de culoare rosiatica la albi; rosii si negrii unicolori, la baltati; si pestritii pe galben si rosu; vinete-cenusii la vineti; si pestriti pe negru.

Ciocul: de lungime mijlocie, puternic alburiu la varietatile unicolore si baltate; pestritii pe galben si rosu; gri-inchis negricios la vinetii cu chenare negre si la pestritii pe negru si vanat. Narile sunt netede, mici, usor pudrate cu alb.

Gatul: scurt, indesat si lasat usor spre spate.

Pieptul: larg, robust, bine rotunjit si iesit in afara, purtat usor ridicat.

Spatele: lat si scurt, formand impreuna cu coada o linie dreapta continua.

Aripile: lungi, bine dezvoltate, purtate strans langa corp, cu varfurile deasupra cozii.

Coada: potrivit de lunga, plata, ingusta, formata din 12 rectrice care urmeaza linia spatelui.

Picioarele: relativ scurte, puternice, de culoare rosie intensiv, neincaltate. Ghearele sunt de aceeasi culoare cu ciocul.

Penajul: indesat, neted, lung, purtat strans lipit de corp. La toate culorile se cere intensitate si luciu.

Culoare si desen: Culorile la rasa de porumbei Jucator de Timisoara sunt foarte diverse. Unicolori, in varietatile: negru, rosu, galben, vanat alb si ciocolatiu. Baltati pe: negru, rosu, galben, vanat, argintiu si cafeniu. Baltatura este scrisa, pe fondul colorat al corpului, capul si aripile fiind albe. Pestritii pe: negru, rosu, galben, albastru si cafeniu. Ca regula generala, capul si pieptul sunt albe, umerii aripilor si abdomenul impestritat, iar coada, remigele primare si secundare sunt colorate. Linia care separa partea pestrita de cea colorata este considerata aproximativ verticala din dreptul picioarelor, dar poate fi si cu 1-2 cm inaintea picioarelor. Sunt preferate exemplarele mai deschise usor impestritate.

Greseli: Corp prea mare, de structura grosolana, sau prea lung, ingust; gat lung si subtire; cap turtit, bombat, prea larg ori prea ingust; motul plasat prea jos (sub ceafa), ascutit, stramb, prea mare, cu rozete in dreptul urechilor; ochii galbeni sau bicolori; ciocul prea lung, prea scurt ori de culoare prea inchisa la unicolori si baltati; geana alb-galbuie sau rosu aprins; geana tripla sau simpla; aripi trenate; coada lata sau bombata sau cu mai mult de 12 pene; rectrice mai deschise la culoare; picioare prea inalte sau acoperite cu pene colorate; pete compacte in partea din fata a corpului la pestriti; capacele aripilor prea colorate; burta si pulpele prea albe; pene albe in aripi sau in coada; dungi vizibile in aripi si coada; penaj mat; barbia colorata la pestriti; culoare vanata inchis la albastrii.

Marimea inelului: 7 mm