Belier bleu 2015

mulțumesc d-l Szanto, pentru apeciere, poate în viitor vă contactez pentru ceva bun de la dvs., încerc să formez o matcă de berbec albastru .

********************************************
CONCEPTUL DE RASĂ PURĂ - împerecherile la rasa Berbec Uriaș .

Se cunoaște că pentru berbeci uriași sunt evidențiate la nivelul standardului european două rase distincte : Berbecii uriași și berbecii uriași cu desen (sau cu mantie) sau cum mai spun crescătorii, berbecii mantulați.
De fapt ar fi o rasă, dar comisia de standardizare europeană care lucrează cu standardele raselor, așa a stabilit, iar dacă sunt mai mult de 3 criterii diferite se consideră o rasă diferită. Distincția este că berbecii cu desen au culoarea albă și mantia pe culoarea specifică desenului - evident și criteriile de apreciere sunt diferite; la berbecii uriași unicolori se apreciază capul și urechile separat, iar la berbecii cu manta deoarece apare desenul care se apreciază separat, capul și urechile se apreciază la un singur criteriu împreună.
Dar tema discuției este despre cum ar trebui să se facă împerecherile la aceste rase pentru a obține în descendență produși care să se încadreze în standard.
Normal pentru obținerea unor caractere omogene, ar trebui ca toți crescătorii să împerecheze iepuri care fenotipic sunt asemănători. Ce se înțelege prin acest lucru ? Că părinții trebuie să fie de vârste apropiate, să aibă o dezvoltare corporală suficient de bună care se încadrează în standard, greutatea, forma corpului și tipul, părul, capul urechile și culoarea să fie asemănătoare. Se recomandă ca aceste criterii după care se face selecția să fie îndeplinite, tocmai ca produșii obținuți să transmită mai departe aceleași caractere ale rasei.
Am aici o observație: dacă cel mai adesea crescătorii împerechează ceea ce este foarte bun cu ceea ce este foarte bun, în privința culorii acest lucru nu este respectat .
Conceptul de rasă pură implică conceptul de conservare a caracterelor - vrem o anumită talie, o anumită formă a corpului, vrem o anumită poziție, o anumită lungime la urechi, vrem o anumită conformație a capului și urechilor și nu în cele din urmă dorim o anumită culoare care să fie strălucitoare, uniformă, fără defecte ușoare sau grave.
Pentru culoare sunt mai multe criterii de arbitraj din cele 7 de pe foaia de arbitraj, în funcție de rasă, care este la fel de important ca oricare dintre celelalte criterii, și care sunt cotate cu 15 puncte.
Ce apreciem din punct de vedere al culorii ?
Apreciem la culoare : intensitatea culorii, uniformizarea culorii, culoarea de acoperire, intermediară și de bază, strălucirea, omogenitatea ( adică inexistența de fire albe sau nuanțe de alte culori, inexistența de pete de altă culoare.
Iată deci că aceste criterii ne pot oferi foarte multe informații, dar adesea crescătorii sunt depunctați la acestea. Oare de ce?
Trebuie să spunem că unele defecte ușoare sau chiar grave cu privire la criteriul culoare se datorează faptului că împerecherile nu respectă regulile de păstrare a culorilor și conservare a acestora prin împerechere. Împerecherile trebuie să se facă în marea majoritate a cazurilor pe aceeași varietate de culoare: adică agouti cu agouti, galben cu galben, albastru cu albastru, galben de turingia cu galben de turingia și așa mai departe.
Gândiți-vă puțin ce se poate întâmpla dacă amestecăm culorile între ele !? Depinde și ce culori sunt amestecate, pentru că unele culori prin combinare au reguli stricte de segregare. Dacă acestea sunt curate, vor rezulta din împerechere aceeași culoare, iar dacă culorile sunt amestecate și nu sunt curate fiind obținute prin amestec atunci va rezulta un cuib multicolor, practic produșii vor avea un genotip de gene de culoare amestecate.
Ceea ce trebuie subliniat, este că prin amestecul culorilor, adică împerecherea între părinți de culori diferite, riscăm să obținem exemplare care din punct de vedere al culorii nu vor avea o culoare omogenă pe toată suprafața corpului, pot apare nuanțe mai slabe ca intensitate la culoarea de acoperire sau de bază, deci culori șterse, desenul nu va mai fi la fel de evident sau intens, vor putea apărea nuanțe distorsionate de culori care nu pot fi încadrate într-un anumit standard de culoare.
Culorile deja au fost foarte bine evidențiate în standarde, dar tentația de a experimenta este foarte mare la unii crescători datorită varietăților de culoare obținute și diversității coloristice, numai că fenotipic aceste nuanțe nu pot fi încadrate în standard la culoarea respectivă.
De aceea crescătorii care nu cresc rasa berbec în rasă curată, adică pe varietatea de culoare curată, vor avea mai puține șanse și posibilități să obțină exemplare de calitate conform standardului.
Fără cunoștințe solide de segregare a culorilor împerecherile între culori diferite nu sunt recomandate, și mai ales între exemplare care au ambii părinți diferiți ca și culori.
Dacă vrem să creștem iepuri în rasă pură, nu putem să abandonăm conceptul de rasă pură și să experimentăm, sub acoperișul afirmației că sunt aceeași rasă și să zicem că avem varietăți diferite de culoare fiindcă culorile vor fi amestecate, nu vor mai fi curate.
Nu putem abandona calitatea genetică și fenotipică de dragul diversității coloristice, fiindcă atunci ne îndepărtăm de la scopul nostru principal, acela de a crește iepuri de rasă pură. Acest concept implică creșterea și împerecherea între animale cu aceleași culori, pentru a obține conservarea calităților în cadrul criteriului culoare și nu numai.
Puritatea culorii contează foarte mult pentru punerea în evidență a intensității culorii, a strălucirii, a uniformizării a existenței unei culori intense pe întreaga lungime a firului de păr de la culoarea de bază la cea acoperitoare. Alte nuanțe, reflexe, desen șters, culoare ștearsă, culori amestecate, neomogenitate, neuniformizare, pete sau fire albe sunt de nedorit și reprezintă defecte ușoare sau grave în funcție de încadrarea în standard.
Totuși sunt posibile și unele compatibilități . Care ar fi acestea ? Compatibilitățile sunt pe aceeași varietate de culoare între berbecii unicolori și berbecii cu desen, pentru ameliorare am putea împerechea în cadrul aceleiași culori aceste două rase.
Împerecherile dintre varietățile de culoare care au și desen, cum ar fi turingia, sallander cu alte varietăți de culoare unicolore, sau între ele nu sunt recomandate fiindcă duc la obținerea unor nuanțe șterse ale desenului, și distorsiuni de culoare evidente sau diluție a culorii și desenului. Trebuie menționat că această culoare galben de turingia este o culoare de sine stătătoare, acel galben cărămiziu asociat cu desenul specific, care este standardizată și este dată de rasa respectivă.
Am întâlnit pe internet anumite referiri la turingian pe albastru sau turingian pe havana, ceea ce este impropiu spus , culoarea turingia este acel galben de turingia, nu pot fi culori galben pe albastru sau galben pe havana, ele nefiind dealtfel standardizate, sunt nuanțe de gene amestecate. Ele există evidențiate în codul științific al culorilor la iepuri, dar nu sunt standardizate în Standardul european al iepurilor de rasă.
La fel în cazul culorii sallander dată de rasa respectivă, culoarea este asociată cu desenul, alte nuanțe nefiind standardizate la nivel european.
Probabil evoluția și cercetările genetice vor duce și la apariția a noi desene, culori și rase, dar la momentul actual discutăm despre normele și regulile valabile la acest moment în domeniu.
Rămâne la aprecierea dvs. despre cum doriți să faceți împerecherile la aceste rase, în funcție de ceea ce vă doriți dvs., o calitate pe rasă curată a ceea ce însemnă o varietate de culoare pură, cu care să aveți rezultate în expoziții sau o diversitate coloristică într-adevăr încântătoare ochiului, dar necompetitivă expozițional și nici ca putere de transmitere a culorii pure.
Un iepure care are în ascendență 3-4 bunici de culori diferite, și părinții tot de culori diferite, va avea gene amestecate de culoare și un fenotip slab pe culoare, iar puterea de transmitere la urmași a culorii va fi slabă tocmai interacțiunii acestor gene din care unele au o dominanță mai pronunțată iar altele mai slabă.
Rasa pură se caracterizează printr-un genotip stabil inclusiv la culoare, dar mai ales fenotipul care este descris în standardul rasei pentru mai multe caractere să fie conform, inclusiv pentru culoare acest fenotip este foarte bine definit - iar caracteristica principală trebuie să fie puterea de transmitere a caracterelor rasei pure la urmași, adică inclusiv a culorii respective. Cuibul obținut la rasa pură trebuie să aibă produși omogeni și de aceeași culoare întotdeauna.
******************************************