-BANUTEI - BELLIS PERENNIS

BELLIS PERENNIS
-Margarete pitice, cu mijlocul galben si petalele albe, tivite cu un paspol rosiatic, banuteii sau nasturasii brodeaza toate pajistile de la campie si pana in zona montana, fiind un detoxifiant important in cura de primavara. Ceaiul de banutei (mai sunt numiti si paralute) stimuleaza activitatea rinichilor, creste cantitatea de urina, stimuleaza transpiratia si favorizeaza eliminarea toxinelor prin tubul digestiv (are efect tonic amar). Se culeg doar florile (fara tulpini si frunze) care se folosesc de regula in stare proaspata.
-Ceaiul
O mana de flori proaspete se ia si se toaca marunt, apoi se pune la inmuiat in jumatate de litru de apa timp de 4-5 ore, dupa care se filtreaza. Zeama care rezulta se pune deoparte, iar florile se oparesc cu inca jumatate de litru de apa clocotita, dupa care se acopera si se lasa sa se raceasca. La sfarsit, se combina cele doua extracte, obtinandu-se aproape un litru de ceai care se bea in trei reprize, pe stomacul gol.
-Alimentatie
Florile proaspete se folosesc in salata (cu ulei si ceapa verde), ca ingredient in supele de primavara alaturi de urzica si spanac, ca adaos in salatele de fructe.
In supe si ciorbe, florile se pun doar dupa ce s-a stins focul.
Florile tocate si amestecate cu miere se folosesc intern mai ales pentru tratarea infectiilor din zona gatului si a arborelui bronsic.
-Florile uscate
Pentru a fi folosite in combinatii cu alte plante medicinale, florile se usuca. Uscarea se face la umbra, in strat subtire, in locuri bine ventilate. Pulberea se obtine prin macinare cu rasnita de cafea, urmata de o cernere (cu ajutorul unei site pentru faina alba). Termenul de garantie pentru florile uscate este de doi ani, iar pentru pulbere de maximum trei saptamani.
-Indicatii terapeutice:
-Intoxicatiile (alimentare, tabagice s.a.m.d) - se bea un litru de ceai pe zi, timp de 12 zile la rand, pe stomacul gol, dimineata si seara. Efectul depurativ al ceaiului creste considerabil daca punem in el si doua-trei papadii (radacini si parte aeriana).
Insuficienta renala cronica - se bea 12 zile la rand ceaiul recomandat mai sus, in care s-a pus si papadie proaspata (trei-patru plante cu tot cu radacina si rozeta bazala de frunze).
-Petele pe piele - se face o cura de 21 de zile cu ceai de banutei. In acelasi timp se tine un regimpredominant crudivor (50-70% cruditati), consumandu-se in special frunze de telina, tulpini de rabarbura, usturoi si ceapa verde, asmatui, frunze de ridiche si de morcov.
-Reumatismul - puseele suparatoare de reumatism care apar primavara pot fi evitate daca facem o cura de doua saptamani cu ceai de banutei, urzica vie si asmatui (se pune cate o mana din fiecare si se prepara dupa metoda data mai sus). Aceasta cura nu numai ca previne puseele de reumatism, dar face sa se dezumfle articulatiile deja inflamate, intinereste organismul si ii reda din elasticitate.
-Cancerul la san - una din cele mai eficiente retete contra cancerului la san este compusa din: patru parti flori de banutei, patru parti frunza de captalan, patru parti tataneasa, doua parti iarba de rachitan, o parte marul lupului, doua parti vasc de mar sau de brad. Plantele se folosesc sub forma de pulbere, doua lingurite de patru ori pe zi, in cure de 12-18 luni.
-Migrenele - cura de doua saptamani cu ceai de banutei inlatura insuportabilele dureri de cap precum si simptomele care le insotesc. Cele mai bune rezultate se obtin la persoanele foarte emotive, in tratarea migrenelor care apar pe fondul unor emotii foarte puternice. Daca migrena este asociata cu probleme biliare, se va pune in fiecare ceasca de ceai de banutei cate 50 de picaturi de tinctura de sunatoare.
-Litiaza renala cu urati - la ceaiul de banutei se adauga o lingurita de muguri sau o mana de frunzulite proaspete de mesteacan. Se tine o cura de 21 de zile in care se beau 1,5-2 litri pe zi de ceai, pe stomacul gol, in doua reprize (dimineata si seara).
-Bronsita acuta si cronica, tusea - se iau, de patru ori pe zi, cate doua lingurite de flori zdrobite si amestecate cu miere lichida.
-Se poate folosi si la următoarele afecţiuni: abcese, ascită, astmă, balonări, bronşite cronice şi acute, boli la buze, cancer pulmonar, sau sân, ciroză, comoţii cerebrale, constipaţie, dureri de cap, edeme inflamate, digestie lentă, furuncule, gaze intestinale, hepatite, insuficienţă renală, intoxicaţii, iritaţiile pielii, litiază renală cu uraţi, micoze, migrene, ochi inflamaţi, pemfigus, pete pe faţă, pleoape înroşite, porfirie, răni, reumatism, tumori, tuse.