Rase de rate grele

Dupa specializare ratele se impart in:

• rate specializate pentru productia de carne
• rate specializate pentru productia de oua
• rate decorative crescute pentru frumusetea penajului

Rasa Pekin
Rasele albe Pekin si ratele Pekin americane sunt crescute pentru carne si pene. Sunt deosebit de rentabile. In 1870 a fost creata In China pentru gradina zoologica din Gent (Belgia) dupa care s-a raspandit in toata Europa. In decursul timpului rasa alba si rasa Pekin americana s-au amestecat atat de mult ca nu exista aproape nici o deosebire intre ele.
Rasa de rate PekinS-a format ca rasa din rasele locale in sudul Chinei, de unde s-a raspandit in Europa la sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul secolului XVII.

Rasele de rate Pekin au culoarea alba pe tot restul corpului. Greutatea corporala la care ajung ratele Pekin este de 3-3,5 kg la ratele adulte si 3,5-4 kg la ratoi. Dupa ingrasarea fortata prin indopare ratoii pot realiza 5 kg/cap si chiar si peste.Productia de oua dintr-un an variaza intre 85-105/cap cu greutatea oului cuprinsa intre 75-90 gr. Ouale au coaja de culore alba. Oautul incepe cand ratele ajung la varsta de 8-9 luni iar sezonul de ouat incepe la sfirsitul lunii ianuarie putand continua in conditii normale de hranire si ingrijire pana in lunile iulie-august.

Procentul de ecloziune este mai scazut decat la alte rase de rate. Avand o rusticitate si o rezistenta deosebita la conditii de clima si adapostire, o productie buna de carne (dar si de oua) si o viteza mare de crestere a bobocilor, aceasta rasa de rate este deosebit de remarcata de crescatorii de la noi din tara, aria ei de raspandire cuprizand toata tara.

Ratele din rasa Pekin sunt foarte raspandite si apreciate in Europa si SUA pentru carnea lor, despre care se spune ca e cea mai gustoasa carne de pasare. Ratele Pekin cantaresc in medie 3.5 – 4 kg, dar pot ajunge chiar si la 5 kg.


Si productia de oua este buna, o data ce ajung sa dea peste 100 de oua pe an. Se spune despre aceasta rasa ca este cea mai rentabila rasa de rate. Cresc foarte repede, la varsta de 3 luni ajung spre 3 kg greutate, sunt rezistente la caldura, dar pe timp de iarna trebuie protejate de frig in adaposturi, nu zboara, au un temperament relativ linistit.

Le place verdeata si adora sa se balaceasca, dar atentie, daca fac prea multa miscare cresc in greutate mai greu. Sunt de culoare alba si penele lor sunt apreciate si folosite pentru perne sau pilote.

Oul de rata contine fier, zinc, potasiu, retinol, vit K si ii poate ajuta pe cei cu insomnii, probleme digestive sau hipertensiune. Dezavantajul este ca oul de rata contine mult colesterol, deci se va consuma mai rar si numai bine fiert.


Daca va indurati sa le sacrificati trebuie sa stiti ca ratele Pekin au o carne foarte gustoasa. Carnea de rata este recomandata pentru intarirea sistemului imunitar, sistemului nervos si a celui digestiv. Asigura dezvoltarea organismului, de aceea nu trebuie sa lipseasca din alimentatia copilului. Grasimea de rata da o aroma aparte bucatelor de orice fel.
Caractere morfologice:

· capul este aproape rotund, ciocul lat de culoare portocalie;

· trunchiul are format dreptunghiular si directie oblica caracteristica;

· pieptul este rotunjit, purtat sus;

· abdomenul dezvoltat si adânc;

· penajul este complet alb

Caractere productive:

· masculii au greutatea corporala de 3,5 kg iar femelele de 3 kg;

· prin îngrasare pot ajunge la 4-5 kg;

· ritmul de crestere al bobocilor este foarte intens;

· productia de oua este de 90-120 buc. anual;

· greutatea oului 70-90 grame;

· ouale au coaja de culoare alba, uneori pigmentata în verzui.
Ratele din rasa Pekin incrucisata cu rasa Leseasca dau nastere unui produs infecund denumid Mulard cu indici foarte apreciati pentru productia de carne cu calitati deosebit de apreciate de consumatori, cat si pentru producerea de ficat gras.
RATE RASA ROUEN
Patria de origine este Franta. Provine din rate salbatice care au fost ameliorate la sfarsitul secolului XIX.

.
Pe urma aceata rasa de rate a cazut in uitare pana la sfarsitul secolului XX cand a devenit interesanta.

Exista in Franta o renumita reteta traditionala gastronomica "Conard a la Rouennaise", preparata cu carne din rata de Rouen.

Penajul ratoiului este minunat, pestrit si seamana cu al ratelor salbatice.

Este o rata grea, aproape masiva, care poate depasi 5 kg.

Carnea este deosebit de frageda, suculenta si gustoasa.

Ratele de crescatorie depun circa 80 de oua pe sezon.

Ratele de Rouen sunt putin pretentioase.

Rasa Leseasca
Rata leseasca este originara din America de Sud (Brazilia şi Paraguay), unde trăieşte in cârduri, pe ape împrejmuite de păduri.

A fost introdusa in Europa după descoperirea noului continent şi creşterea ei s-a făcut la început cu scop decorativ. A fost admisa in standard in anul 1904.

Rata leseasca prezintă mai multe varietăţi : neagra, alba, maro, galbena, roşcata, gri, albăstruie etc. Cu toate ca greutatea corporala medie a femelelor este de numai 2—3 kg, datorita greutăţii deosebit de mari a masculilor, care la maturitate, fără a fi îngrăşaţi cântăresc 5—6 kg, rasa Leşească este trecuta in categoria raselor grele.
Importanţa economică a acestei ratei lesesti este data in special de calitatea deosebita a produşilor obţinuţi prin încrucişări cu alte rase de raţe ; produşii sunt in general infecunzi. Ei se îngraşă uşor caracterizându-se prin ficat mare si carne de calitate superioara.

Producţia de ouă este de 60—80 ouă cu greutatea unui ou de 70-85 g, cu coaja alb-gălbuie, uneori cu nuanţa albastra-verzuie.

Ratele din aceasta rasa au instinctul de clocire dezvoltat. Procentul de fecunditate in general este ridicat. Durata incubaţiei este de 33— 35 zile, deci cu 6—7 zile mai mult decât la celelalte rase de raţe. Păsările adulte zboară relativ uşor şi de obicei dorm in copaci sau pe stinghii. Ele pot fi crescute foarte bine si in lipsa suprafeţelor de apa.

Caractere de exterior: capul cu fruntea lunga şi lata, ciocul mijlociu ca mărime de culoare neagra. Pe faţă, in jurul ochilor si pe frunte prezintă o regiune golaşă, acoperită cu excrescenţe de culoare roşie, porţiune ce formează aşa numita masca. Trunchiul este lung si purtat orizontal. Spinarea lunga, pieptul musculos, abdomenul mijlociu ca dezvoltare. Aripile lungi, cu oglinda. Picioarele puternice de culoare galben-brun. Culoarea penajului la varietatea neagră are luciu metalic-verzui cu capul pieptului pătat cu alb.

Când păsările din aceasta rasă se irita, penele de pe partea posterioara a capului si gâtului se ridica formând un fel de coama. Emit un sunet caracteristic, care se aseamănă cu un pufăit răguşit, motiv pentru care aceasta rasa se mai numeşte si muta.

Creșterea rațelor mute are mai multe avantaje decât dezavantaje. În primul rând, este o afacere bănoasă – pot fi comercializate rațele mature, puii și ouăle. Și permanent veți avea la dispoziție pentru consum carne dietetică, foarte gustoasă.
Afacere convenabilă și rentabilă

Rața mută este o pasăre sălbatică, dar care a fost domesticită cu succes și cine a avut curaj a transformat pasiunea pentru rațele mute într-o afacere destul de convenabilă și rentabilă, care se răscumpără într-un interval destul de scurt.

Dacă ați decis să vă apucați de această activitate, trebuie să știți că pentru 2-3 femele aveți nevoie de un mascul. Un rățoi matur poate ajunge la greutatea de 5-6 kg, iar o rață – până la 3 kg. O rață poate depune anual până la o sută de ouă, destul de mari, cu greutatea de aproximativ 70 g.

Carnea nu este grasă defel și se consideră dietetică. Dacă creșteți rațe mute doar pentru consum propriu, atunci puteți încrucișa rațele cu rățoi din alte rase. Păsările apărute în urma unor astfel de încrucișări vor fi mai mari, doar că nu vor mai avea pui.

Rațele mute mănâncă practic orice. Cel mai bine este să fie hrănite cu amestecuri umede. Le puteți da iarbă tocată, frunze de sfeclă, resturi alimentare, grăunțe de porumb și alte boabe.
În general, rațele mute consumă mai puțin decât cele obișnuite. Dacă în apropierea gospodăriei aveți un iaz, cheltuielile pentru hrană se micșorează în jumătate.

„Mutele” se dau în vânt după viermișori, râme și insecte. Le puteți amenaja chiar și un mic lac nu prea adânc în apropiere de țarc. Totodată, trebuie să țineți cont de faptul că rațelor mute le stârnește curiozitatea orice obiect care strălucește și imediat îl înghit. De aceea, trebuie să mențineți curățenia pe terenul destinat creșterii păsărilor, eliminând toate bucățile de sticlă sau metal, pentru a nu le provoca accidentări.

Rațele mute iubesc să se scalde și iarna, dar nu trebuie să le permiteți acest lucru, pentru că le puteți pierde: din lipsă de grăsime, penele se umezesc și pot îngheța. La fel nu este recomandată, chiar și iarna, hrană și apă fierbinte.
De obicei, încep să se ouă în martie – începutul lui aprilie. Cuibul încep să și-l construiască când au în jur de 20 de ouă. Ouăle trebuie luate din cuibar în fiecare zi și notată data pe coajă. De ce este important acest lucru?

Rățuștele ies mai bine din ouăle care nu au o vechime mai mare de 15-18 zile. Ouăle luate din cuibar se păstrează în poziție verticală, la temperatura de 15 grade Celsius. Puteți folosi un suport din carton pentru transportarea ouălor, iar alături, pentru a păstra umiditatea, amplasați un lighean cu apă. După ce rața depune 15-20 de ouă, dați-i voie să-și facă cuibarul. Alături de cuib așezați un vas cu apă ca rața să poată bea și să se scalde, pentru că, scăldându-se, ea scapă de paraziți și umezește cuibul.

Important este ca în timpul clocitului pe lângă ea să nu treacă pui străini – rața imediat va uita de ouă și va începe să aibă grijă și să-i poarte pe cei străini.
Rațele mute cresc mai repede decât găinile și sunt mai grele. Cu o bună întreținere, în 3-4 luni pot ajunge la greutatea optimă și pot fi sacrificate, or, într-un an pot fi crescute 3-4 generații de rațe. Hrănindu-le intens, se poate căpăta un ficat de rață (considerat o delicatesă) cu greutatea de aproape 300 g.