Episodul 2:Obsesia
Sakura a mai ramas in spital 2 saptamani in care s-a gandit ce-i cu amuleta.Persoana ei se schimbase.Parea obsedata de amuleta.Oricine o vizita si incerca sa comunice cu ea era pur si simplu ignorat.Statea si se uita in gol fara a auzi ce spuneau oamenii din jurul ei.Uneori,era furioasa,avand mereu acelasi motiv:sa ramana singura.Iar alteori se comporta absolut normal.Dupa aceasta perioada,Sakura iesi din spital.Ajunsa acasa,mama ei o astepta cu bratele deschise.Ea fugi spre Sakura cu bratele deschise si in lacrimi.Sakura era si ea de asemenea fericita ca era acasa.
-Sakura,ce dor mi-a fost de tine.Sti cat am suferit cand am crezut ca erai aproape moarta?
-Ma bucur ca cineva se gandeste la mine,spuse Sakura zambareata.
-Da-mi voie sa te strang in brate.In acel moment mama ei o stranse atat de tare incat Sakura nu mai avea aer sa respire.
-Mama,mama lasa-mi si aer sa respir!Las-o mai moale!
-Of,draga,normal ca te strang tare.Doar sunt mama ta.Acum hai in casa.
--Sper ca nu mi-ai cotrobait prin lucruri cu faci de obicei cand lipsesc. Asa ca Sakura ajutata de o infirmiera si de mama ei urca sus in camera ei.Deja era dupa amiaza.Mama si infiermiera ei au plecat ca sa o lase sa se odihneasca.Sakura dormi in jur de 3ore,insa ea a avut un vis ciudat in care i s-a aratat un mesaj.Visul ei era foarte ciudat. A visat cum va arata Amarghedonul.In visul ei,Sakura plutea intr-o mare de intuneric,apoi ca o viziune,in mintea ei,ca si cum era amenintata,2 ochi,ca de sarpe insa de culoare rosie.Desi totul se intampla in mintea ei,Sakura era foarte
speriata.Se simtea victima unui genjutsu.Nu se misca,nu vedea,era prinsa intr-un cosmar.Iar acei 2 ochi ii apareau in continuare.Din fericire pentru ea,a fost ca sa trezit,dar s-a trezit urland, speriata si transpirata.Respira puternic si adanc,iar inima ii batea nebuneste.Era deja in jur de ora 8.Soarele apunea,insa Sakura s-a trezit cu amuleta in mana.Nu si-a amintit cand a luat-o.Ea se gandi ca poate a luat-o cand dormea.Insa visul pe care l-a avut ,a facut-o sa se gandeasca ce ar putea insemna.Stia ca nu e un vis normal.Sakura ridica amuleta in dreptul ochilor ei si o apropie de
ei.Se uita un timp la ea si incepe a vorbi cu amuleta ca cu o persoana.
-Ce esti?Ce secret ascunzi?Ce putere ai revarsat in mine si ...de ce eu?Ce esti?Ce putere ai dezlantuit cand te-am gasit?Ce ascunzi?De ce sunt eu victima ta?Oare voi invata sa folosesc puterea pe care ai revarsat-o in mine?Ma intreb ,daca voi descoperi ce esti si ce mi-ai facut,cum va fi viata mea,daca intr-adevar ascunzi vreo putere.Sau poate ca doar ai fost probabil vreo capcana letala.Dar pana atunci ramane de vazut.Timp de o ora,Sakura a stat si s-a gandit la diverse lucruri.Deja luna isi facu aparitia pe cerul instelat.Era o noapte frumoasa cu luna plina.Sakura isi aminti ca in noaptea in care s-a intamplat totul era tot luna
plina.Se ridica de pe pat sprijinindu-se de orice apuca deoarece nu-si revenise complet.Ea ajunge pe balconul camerei sale,tine amuleta in dreptul lunii si rosteste din nou ce scrie pe amuleta:Azrat metrion sintoz.Astepta ce astepta insa nu se intampla nimic.
-Hah,ce naiba ai?Te-ai sricat?Stiam eu ca nu functionezi,atunci chiar in clipa aia Sakura ameti, si e gata sa cada de pe balcon,insa avuse noroc ca in clipa acelea mama ei intra pe usa cu ceva mancare.
-Sakura,ti-am....Sakuraaaaaaaaaaaaa.Si urland arunca platoul cu mancare pe jos si fugi speriata sa o prinda pe Sakura.Din fericire,fiica ei era bine,insa isi pierduse cunostiinta intre timp.Dupa 10 minute,acea kunoichi isi recapata cunostinta.
-Ma....ma.Ce,ce s-a intamplat?intreaba Sakura dezorientata fara sa-si aminteasca nimic pe moment.
-Asta ar trebui sa te intreb eu.Ce ti-a venit sa iesi pe balcon?Era sa cazi,o certa mama ei.
-Eu, nu-mi pot aminti,spuse Sakura aflata in bratele mamei sale.
-Lasa,uita de incident,dar ce e chestia ai din mana ta?
-Pai,eu am ...gasit-o.
-Si ce faci cu ea?Nu vezi ca e un gunoi?Dami-o sa ti-o arunc.
-Nu,nu vreau.E importanta pentru mine.In momentul acela Sakura o stranse tare avand un comportament ciudat de parca nu era ea.Lucru observat si de mama ei.
-Ce-i cu tine?Parca ai fi o alta persoana.As putea crede ca esti obsedata de uratenia asta. Dupa ce ramasese singura,numai dupa un timp realizase ce facuse.Stia ca nu era ea insasi de la acel incident incoace.Incepea sa iasa la iveala o alta latura.O latura mai intunecata,latura ei neagra.
-O nuu,ce-am facut?Eu niciodata nu m-am comportat asa.Ce mi se intampla?Chiar am devenit obsedata de chestia asta? Sakura mai ramasese acasa inca 2 luni in care a incercat din rasputeri sa se abtina,sa nu mai fie furioasa,sa nu mai para obsedata,insa uneori mai avea scapari si devenea iritata usor de prezenta cuiva.
deci...este sooper sooper......soper povestea =P~