prima mea zi de scoala si mi-o amintesc de parca ar fi fost ieri. Inca mai am “la pastrare” prima uniforma pe care am purtat-o. Emotia primei mele zile ca elev. Nu banuiam atunci ca va fi un drum lung, frumos, din care am invatat in primul rand ca viata e mai mult decat ceea ce se vede la suprafata. Era prima mare realizare.
E ciudat cum la 7-8 ani totul pare atat de simplu. Invatatoarea ne-a invitat in salile de clasa si a strigat pentru prima data catalogul. Ce emotionat ma simteam! Imi va striga numele in fata clasei. M-am asezat linistit in prima banca. A devenit locul in care totul era posibil. Aveam atatea de descoperit. Si eram atat de incantati de perspective. Era primul pas spre lumea “oamenilor mari”.
Fiecare copil era ca scos din cutie. Colegele aveau parul prins in coc, dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost zgomotul acela de fond. Zeci de glasuri de copii, care inca isi mai tineau mamele de mana, care inca mai se ascundeau in spatele lor. Vocea ca un tunet a directorului cand ne-a spus “Bine ati venit!”. Toate acestea imi par atat de apropiate. Lacrimile pe care unii din noi le-au varsat in prima zi de scoala au fost pure. Au izvorat din teama noastra de necunoscut, teama pe care am invins-o treptat, au izvorat din bucuria noastra de a face primii pasi in viata, au izvorat din sufletul nostru curat. Acum nu stiu daca mai pot plange cum am plans atunci.
ce frumos este sa fii copil mereu
dar asta este viata cresti fara sa vrei
minunatii ani de copilarie dulce
raman in amintirea ce se duce
jocuri de copii zglobii si mici
trece timpul nu mai suntem mici
trece viata,zboara anii ca vantul
plecam de acasa,lasam in urma satul
tara,dulce armonie,pamant natal
deal,campie,mereu acelasi mal
paduri la inceput de primavara
adie vantul cu aceeasi mangaiere clara
ce dor imi este,in nisip ca sa ma joc
cu chribite la iarba sa dau foc
sa alerg prin paduricea ce imi9 era vecina
sa mai merg cu al meu iubit de mana
miau trecut anii de a mai fi copil
am crescut,viata invata a fi mai util
te pune la incercari ce provoaca suferinta
dar in acelasi timp i9mplica si dorinta
LA REVEDERE, DOAMNA INVATATOARE
acum sunt mare
totul va fii nou pt mine
in anul care vine
nimic nu o sa mai fie la fel
nu o sa fiti dumneavoastra cu mn
ca sa ma insotiti
de acum pasesc in lume
fara dvs
stiu ca o sa va mai vad canva
intro zi albastra
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
E ciudat cum la 7-8 ani totul pare atat de simplu. Invatatoarea ne-a invitat in salile de clasa si a strigat pentru prima data catalogul. Ce emotionat ma simteam! Imi va striga numele in fata clasei. M-am asezat linistit in prima banca. A devenit locul in care totul era posibil. Aveam atatea de descoperit. Si eram atat de incantati de perspective. Era primul pas spre lumea “oamenilor mari”.
Fiecare copil era ca scos din cutie. Colegele aveau parul prins in coc, dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost zgomotul acela de fond. Zeci de glasuri de copii, care inca isi mai tineau mamele de mana, care inca mai se ascundeau in spatele lor. Vocea ca un tunet a directorului cand ne-a spus “Bine ati venit!”. Toate acestea imi par atat de apropiate. Lacrimile pe care unii din noi le-au varsat in prima zi de scoala au fost pure. Au izvorat din teama noastra de necunoscut, teama pe care am invins-o treptat, au izvorat din bucuria noastra de a face primii pasi in viata, au izvorat din sufletul nostru curat. Acum nu stiu daca mai pot plange cum am plans atunci.
hmmm.....25lei
dar asta este viata cresti fara sa vrei
minunatii ani de copilarie dulce
raman in amintirea ce se duce
jocuri de copii zglobii si mici
trece timpul nu mai suntem mici
trece viata,zboara anii ca vantul
plecam de acasa,lasam in urma satul
tara,dulce armonie,pamant natal
deal,campie,mereu acelasi mal
paduri la inceput de primavara
adie vantul cu aceeasi mangaiere clara
ce dor imi este,in nisip ca sa ma joc
cu chribite la iarba sa dau foc
sa alerg prin paduricea ce imi9 era vecina
sa mai merg cu al meu iubit de mana
miau trecut anii de a mai fi copil
am crescut,viata invata a fi mai util
te pune la incercari ce provoaca suferinta
dar in acelasi timp i9mplica si dorinta
acum sunt mare
totul va fii nou pt mine
in anul care vine
nimic nu o sa mai fie la fel
nu o sa fiti dumneavoastra cu mn
ca sa ma insotiti
de acum pasesc in lume
fara dvs
stiu ca o sa va mai vad canva
intro zi albastra