Muschii

Muschii
Unul dintre cei mai importanti factori care contribuie la castigarea in concursuri, probabil sint muschii porumbelului castigator. Fibrele musculare din aripile si pieptul castigatorului, au generat mai multa forta in timpul concursului in comparatie cu ceilalti porumbei.Muschiul pieptului la un porumbel, cunoscut sub numele de “pectoral major” este cel mai mare si probabil cel mai adaptabil. Se intinde pe amindoua partile pieptului si poate fi 25% din greutatea totala a corpului.

Antrenamentul sustinut poate dubla volumul muschilor, sau nefolosirea lor, duce la restringererea lor cu pina la 20% din volum. (Aceasta o putem observa la porumbeii care sint de mult timp inchisi si care nu beneficiaza de o conditionare de TOP).

Pectoralii majori sint “folositi” pentru a impinge aripile in jos ca sa pastreze porumbelul in aer si sa-l propulseze inainte. Pectoralii minori se afla mai in profunzimea pieptului, reprezinta aproximativ 5% din greutatea corpului si au un rol de a ridica si a roti aripile pentru ca bataia sa se poata repeta.

Folosind acesti muschi, un porumbel poate “bate” din aripi (miscare de ridicare si lasare a aripilor) de 5 ori pe secunda…prin asta ne putem da seama ca muschiul este foarte important si eficient la un porumbel.

Pectoralii majori: Musculatura pe care eu o prefer, foarte flexibila si dezvoltata in partea din fata a pieptului (inspre gusa). Nu pot concepe ca un porumbel cu asemenea calitate, nu poate strabate distante de 1000- 1200, 1500 km etc…se mai numesc si “muschii de rezistenta”.

Celelalte calitati ajuta si ele; rezistenta organismului, aripa, bratul (scurt si curbat), penajul (fin si matasos – sa alunece usor in aer, sa ajute pe vreme rea, ploaie, etc..), talia (mijlocie spre mica – sa infrunte usor vinturile frontale, etc..), gatul (scurt si gros), echilibrul, greutatea corpului, etc, etc, pregatirea…

Pectoralii minori: Sint muschii care “dezvolta” viteza si sint inauntru SUB pectoralii majori. Se simt mai bine ” la mina” in partea mai din spate a pieptului (inspre furca). De-acea porumbeii care “bat” mai bine pe distante mai scurte 100-500 km, de multe ori o sa le gasesti pasari mai pline cu musculatura. Cind analizam o musculatura cel mai important este, CALITATEA MUSCULATURII – sa fie flexibila si elastica, apoi; muschi puternici, sangvinizarea lor, forma sau “genul” musculaturii, etc, vibratii musculare…etc.

Muschiul este format dintr-o grupare de celule cunoscute sub numele de ” fibre musculare”, legate impreuna de colagen, un tesut dur, dar elastic.

De obicei un porumbel, detine o combinatie de 3 tipuri de fibre musculare:

tip 1 – sint fibre incete, care se crede ca sint si cele mai bune pentru distante lungi.
tip 2 si 3 – sint fibre rapide, pentru concursuri cu distante mai scurte…
tip 3 – sint de 10 ori mai rapide decat fibrele de tip 1 si de 5 ori mai rapide decat fibrele de tip 2.
Aceste proportii ale celor 3 tipuri de fibre, pot fi schimbate prin exercitii, prin tipul de antrenament si prin programul de concursuri in care participa porumbelul. Porumbeii de FOND pentru a “atinge” performante de varf, au nevoie de un sistem cardiovascular extrem de eficient, in care o inima puternica cu o “retea” mare de capilare sa poata transporta rapid oxigenul de la plamani spre toate celelalte parti ale corpului, in particular spre muschi. In acelasi timp, plamanii sa aiba un volum mare in proportie cu corpul porumbelului. (O explicatie la subiect se poate gasi in cartea ,,Metodele Campionilor”… explicatie data de marele MAESTRU Piet de Werdt!).

Fibrele musculare din pectoral sau muschii de zbor, difera foarte mult de la un porumbel la altul. Un porumbel care are 95% fibre “lente” este mult mai potrivit pentru concursuri de distante lungi si nu va fi un asa bun “sprinter” ca un porumbel cu un procentaj mare de fibre iuti.

Antrenamentul intens, duce la producerea unui numar mare de fibre musculare lente, mai folositoare pentru concursuri de rezistenta (fond-maraton). De-acea porumbeii vaduvi care se bazeaza pe concursuri de “sprint” nu se implica in lungi sedinte de antrenament!! Acestia sint antrenati foarte scurt la inceputul sezonului, iar in timpul concursurilor li se permit scurte antrenamente in jurul crescatoriei. (Deci, pentru concursurile de distante lungi, antrenamentul sustinut este ideal pentru a construii fibre musculare de TIP 1).

Asa cum am mai spus, antrenamentul influenteaza proportia dintre fibrele lente si rapide, dar unii porumbei au unul din aceste tipuri de fibre predominant din ,,nastere”. Tocmai, anumite familii (sau linii) de porumbei, sint mai bune la un anumit tip (categorie) de concursuri decat altele. Binenteles, sint si exemple de porumbei de ”sprint” care sint buni si la concursuri pe distante lungi, si invers, daca conditiile sint bune,…dar in general tipul de muschi predominant va determina pe ce distanta un porumbel va avea performante maxime.

Musculatura ”plafonata”, crampe, blocari, dureri de musculatura, etc: Acidul lactic – este eliminat foarte greu din muschi si se crede ca acest fenomen cauzeaza crampele musculare. Pentru asta, crescatorii elimina acidul lactic din porumbei imediat dupa un concurs, folosind o dieta cu o valoare calorica scazuta care il face pe porumbel sa folosesca acidul lactic intai pentru a se hrani, eliminindu-l astfel din muschi.

Musculatura plafonata, in special apare la pui cand antrenamentele nu sint facute corect (sau brusc), aceasta musculatura o sa se dezvolte mai putin in volum si la efort o sa devina tare, nu elastica sau flexibila. La acesti porumbei o sa apara mai des blocari de musculatura, dureri, (sau crampe) etc, lucru care nu ajuta la performanta porumbelului. Aceastea mai pot aparea cand pasarea are vointa foarte mare sa revina in crescatorie (din concurs) si ea a avut pregatirea proasta dintre concursuri. O pregatire usoara de tanar (dar sa stii din ce provine, luind-o cu valori este normal sa ai rabdare), fortifica mult mai bine organismul si poti descoperi mai multi sportivi.

Sangvinizarea musculaturii ; ,,O apasare cu varful degetelor pe muschiul pieptului (linga stern) timp de cateva secunde…apoi, se ‘cauta’ daca muschiul a revenit intr-un timp foarte scurt la pozitia normala de dinainte-a apasarii lor, in acel loc.” (Nu este o definitie ”magica”, este doar un exemplu din ”tehnica” crescatorilor de varf, inseamna experienta in domeniu pentru a putea diferentia niste calitati ”fine” atunci cand analizezi un porumbel).

,,Vibratii musculare”: Este comparativ cu un ”pachet de nervi” care ar fi gata oricand sa ”explodeze”… si se manifesta printr-un ”tremur” usor. Iti poate indica si o vitalitate buna a porumbelului, dar crescatorul trebuie sa diferentieze aceste calitati de un porumbel speriat, nervos sau stresat,etc.. Porumbeii cu multa vitalitate, in analiza ”la mina” prezinta intotdeauna un comportament care se manifesta prin ,, miscari sacadate”!!, etc.

Anker: ,, A te uita si ”a vedea” sint doua lucruri diferite.” Tot un exemplu bun, de profesorul Alfons Anker: Antrenamente – 4 drumuri sint de ajuns 20, 40, 80, 150 km in sistem duminica – miercuri – duminica – duminica in 2 saptamani se poate face. De aici putem baga porumbeii direct si la 450 km. Daca se poate, sa nu incepem antrenamentele inainte de 10 Aprilie. Puii – trebuie zburati treptat pina la 300 – 400 km, nu este daunator nici antrenamentul de la 500 km. Cu porumbeii de 1 AN, putem zbura linistit pina la 600 – 700 km. (A avut un pui, singura porumbita din tara, care intre varsta de 3 – 5 luni, a zburat de 5 ori 402 km!).