Infestatia cu acarianul rosu

Infestatia cu acarianul rosu
Etiologie:
Este un ectoparazit extrem de comun intalnit la toate speciile de pasari, infestatie de o mare importanta economica datorita amplei raspandiri, dificultatii prevenirii si eradicarii, a prerogativelor de persistenta de-a lungul timpului dar nu in ultimul rand datorita scaderii productiei. Dermanyssus gallinae, acarianul responsabil apartine clasei Arachnida, familia Gamasidae caracterizata prin faptul ca sunt hematofagi. Este de mici dimensiuni(600-750 nanomicroni) cu un corp aplatizat, oval si moale. Reproducerea acestuia in timpul primaverii este foarte intensa si rapida, in scurt timp crescatoria fiind invadata de acesti paraziti. Femela dupa hranirea cu sange depune in crapaturi sute de oua de forma ovala cu dimensiuni de 40-50nm. In conditii de caldura si umiditate larvele eclozeaza si se transforma in nimfe si apoi in acarieni care in decurs de o saptamana ajung la maturitate reluand ciclul biologic. In cateva saptamani numarul lor poate deveni enorm. Acarianul poate supravietuii mai mult de 5 luni fara hrana in acest fel putand fi vehiculat prin intermediul custilor de la o crescatorie la alta. Demanyssus g. e cunoscut sub denumirea de acarianul rosu dupa culoarea pe care o capata dupa hranirea cu sange.
Patogeneza:
Pe langa faptul ca se hraneste cu sange, acesta mai poate fi si vehicol care transfera agenti patogeni, cel mai cunoscut exemplu fiind Borrelia anserina care provoaca spirochetoze la un mare numar de pasari. Parazitii sunt activi in particular pe timpul noptii si in toata perioada calda, in timpul zilei nefiind pe pasari ci ascuzandu-se in anfractuozitatile si crapaturile din voliera. De aceea atunci cand se vor inspecta pasarile in timpul zilei este posibil sa nu gasim nici un parazit. Pe timpul noptii acarianul produce iritatii si microleziuni prin intermediul carora suge sangele. O infestatie grava a puilor poate produce anemie intensa si nu rareori mortalitate.
Simptomatologie:
Puii prezinta simptome de suferinta, paloare, scaderea vitalitatii pana in punctul in care nu mai pot ridica capul pentru a fi hraniti. Canarul adult apare si el palid, fara vivacitate dar in acelasi timp nelinistit datorita pruritului si iritatiei cutanate.
Diagnosticul infestatiei se poate face in trei moduri:
- poate fi suficient inspectarea pasarilor in cursul noptii cautand printre pene sau in colivie cu o laterna puternica;
- se examineaza pulberile albe acumulate in colturile tavilor. Culoarea rosie si miscarile ararienilor pot fi mai usor decelate astfel;
- punand o hartie de culoare alba, indoita intre doua custi pe care o deschidem dupa doua zile, observand acarienii care s-au ascuns.
Preventie si tratament:
Aceasta ectoparazitoza este relativ frecventa si poate determina pierderi mari deoarece este diagnosticata tardiv prin urmare e greu de de intervenit si eradicat.
Din aceasta cauza sunt foarte importante masurile de prevenire care trebuie puse in practica cu regularitate. Trebuie tinut cont de faptul ca masurile de dezinfestatie trebuie sa cuprinda atat mediul cat si pasarile.
Unul din produsele de uz veterinar care poate fi folosit atat pentru pasari cat si in mediul ambiental este Bayticol 6%(produs de Bayer). Aceste piretroide sintetice nu sunt neurotoxice si nu au efecte negative asupra fecunditatii. Doza indicata este de 1ml/2l apa care se pulverizeaza pe pasari de la distanta de 1 m, repetand interventia la interval de o saptamana.
Un dezinfectant specific pentru crescatorie este Foractol, un spray acaricid pe baza de piperonil butosid si permetrina cu o activitate acaricida lunga si persistenta si o toxicitate scazuta pentru pasari si oameni cu care se spray-aza crapaturile si intersititiile.
Acarene spray(Candioli) este indicat in tratamentul tuturor acariozelor(inclusiv ale penelor sau pielii). Se va pulveriza asupra pasarii de la o distanta de 30cm timp de 3-5 sec.