DROJDIE FURAJERA

Folosirea drojdiilor de către om

Originile folosirii drojdiilor de către om se pierd în negura timpului. Este binecunoscută larga utilizare a drojdiilor în alimentaţia umană (industria de panificaţie, bere, vin, băuturi spirtoase).





De asemenea, drojdia de panificaţie, sau drojdia de bere denumită ştiinţific Saccharomyces cerevisiae este folosită în laboratoarele lumii pe post de „cobai” pentru punerea la punct a unor metode biotehnologice care vor fi aplicate ulterior la organisme evoluate, sau chiar la om.

Încă dinainte de al II-lea război mondial, Germania şi apoi şi alte ţări ca SUA sau Japonia deţineau tehnologii prin care unele specii de drojdii erau înmulţite în sistem industrial folosind ca medii pentru cultivarea lor deşeuri sau subproduse din agricultură sau industrie.

În acest fel, nu numai că se înlătura efectul poluant al acestor deşeuri, dar se obţinea şi o biomasă de drojdie care se folosea cu succes în alimentaţia animalelor sau chiar a omului. În prezent, drojdia furajeră este folosită pe scară largă în alimentaţia animalelor, fiind cunoscut faptul că ea are un conţinut proteic cu valoare asemănătoare proteinelor de origine animală.

Astfel, drojdia furajeră a devenit un ingredient valoros pentru echilibrarea raţiilor de hrană, după ce în Europa a fost interzisă folosirea în hrana animalelor a făinurilor de carne, oase, ş.a.



Prevenirea problemelor intestinale la om şi animale

Încă de la începutul anilor 1990 o subspecie de drojdie folosită în industria alcoolului (S. cerevisiae boullardii) a fost selecţionată şi folosită în prevenirea şi terapia unor afecţiuni intestinale care produc diaree la om şi alte mamifere monogastrice.

Pe la sfârşitul anilor 1990 cercetătorii au descoperit că acestă specie de drojdie poate să se cupleze ireversibil cu bacterii patogene care se dezvoltă în intestin, aşa cum este Escherichia coli entero-hemoragică sau cum este bacteria Salmonella typhimurium care a suferit multiple mutaţii şi a devenit rezistentă la o gamă largă de antibiotice, şi care face ravagii printre animalele de fermă.

Dacă se administrează animalelor această specie de drojdie, atunci bacteriile patogene nu se mai pot ataşa pe peretele intestinal, unde s-ar putea multiplica şi unde pot produce probleme intestinale, ci vor fi cuplate de celulele de drojdie administrate şi eliminate odată cu fecalele.



Un rol major în sporirea producţiei la rumegătoare

Studiile arată că adăugarea în alimentaţia vacilor de lapte de drojdii vii din specia S. cerevisiae duce la sporirea numărului de bacterii benefice care digeră celuloza în rumenul lor, obţinându-se astfel o creştere a digestibilităţii celulozei şi a proteinei brute.

Infecţiile gastrointestinale sunt comune la viţei în primele săptămâni de viaţă, mai ales cele produse de Salmonella sp. şi Escherichia coli. Diareile acute din această perioadă pot să compromită performanţele viţeilor.

Recent, cercetătorii au demonstrat că adăugarea de drojdie vie (S. cerevisiae boullardii) în înlocuitorul de lapte pentru viţei duce la îmbunătăţirea stării de sănătate a viţeilor şi îmbunătăţeşte performanţele lor, reducând incidenţa diareilor.

Alte cercetări au demonstrat că adăugarea în raţia viţeilor a acestei specii de drojdie duce la eliminarea din intestin a agenţilor patogeni care au rezistenţă la antibiotice. Mai mult, suplimentele de drojdie vie administrate la rumegătoare au efect stimulator asupra unui grup specific de microorganisme din rumen, cu repercursini directe în sporirea producţiilor acestor animale.

Este cunoscut faptul că în rumenul animalelor poligastrice convieţuiesc mai multe tipuri de microorganisme care ajută la digestia furajelor. Orice dezechilibru a acestei microflore ruminale duce la declanşarea unor probleme de nutriţie şi implicit la scăderea producţiilor.

Aceste dezechilibre se pot produce fie odată cu schimbarea alimentaţiei animalului, fie datorită unor tratamente medicamentoase, sau infecţii bacteriene, sau pur şi simplu în condiţii de stres (lotizări, schimbarea adăpostului, transport etc.).

Culturile de drojdii vii selecţionate în acest sens, pot să prevină sau chiar să refacă aceste dezechilibre ale microflorei ruminale (şi intestinale la monogastrice). S-a demonstrat experimental că drojdiile vii stimulează bacteriile care digeră celuloza din rumen, pe cele care digeră amidonul şi pe cele care consumă acid lactic, în schimb ele opresc dezvoltarea bacteriilor care produc acid lactic şi alţi acizi organici, a căror acumulare duce la acidoze cu efect negativ asupra sănătăţii animalului.

S-a mai constatat în experimente efectuate pe tăuraşi că nivelul de amoniac din rumen a scăzut cu peste 50% atunci când acestora li s-au administrat drojdii vii. În acest caz, amoniacul este utilizat pentru sinteza de proteină, îmbunătăţind performanţa animalului.

Astfel de rezultate ştiinţifice au fost înregistrate în toată lumea, în ferme cu tipuri diferite de furajare.

Toate informaţiile venite de la fermieri se referă la faptul că adaosul de drojdie în hrana rumegătoarelor are ca urmare un consum specific mai bun, mai puţine probleme digestive, o stare de sănătate mai bună a animalului şi performanţe productive mai bune.