Veverita Degu

Veverita Degu (Octodon degus) este o specie de rozatoare recent aparuta in tara noastra ca si animal de companie. Datorita aspectului si caracterului deosebita este intr-o continua crestere in popularitate. Totusi informatiile despre aceasta rozatoare sunt foarte putine, de aceea vom incerca sa va aducem cat mai multe date despre Degu, sintetizate in acest articol.

Origine

Veverita Degu isi are originile in Chile, de unde prin anii ’50 a fost exportata in SUA pentru a servi drept animal de laborator pentru diferite studii, in special cele legate de diabet. In tara de bastina ele traiesc in zonele de campie de pe coasta vestica a tarii, pana pe pantele de pana la 1500 de metri ale Anzilor. In aceste zone veveritele se gasesc intr-un numar foarte mare si sunt considerate animale daunatoare de catre agricultori.

Infatisare

Porcusorii de Guineea sunt cele mai apropiate rude ale lui Degu, desi ele se aseamana mai mult cu chinchila; de fapt daca Degu ar avea blana matasoasa a chinchilei atunci cu greu le-am putea deosebi. Alti specialisti spun ca ele sunt mai inrudite genetic cu iepurii. Oricum ar fi Degu este o specie de sine statatoare care nu ar trebui asemanat cu un alt animal mai popular. Veveritele din captivitate masoara 25-30 cm, iar cele salbatice sunt putin mai mari ajungand pana la 40 de cm. Masculii sunt mai mici decat femelele. Coada masoara aproximativ ½ din lugimea corpului si spre deosebire de cea a sobolanilor, cu care seamana, este acoperita cu par scurt, iar in varf prezinta par mai lung si sarmos, dand aspect de perie. Blana este formata din fire de par de culoare maro, deasupra cu fire de par negru dedeusbt (raportul fiind de 60% par maro, 40% negru), de aceea aspectul general al blanii este de maro inchis. Pe piept blana este mai deschisa la culoare, iar picioarele sunt de diverse nuante de gri. Dintii au culoare galben-portocalie la fel ca a chinchilelor, datorata clorofilei din plantele cu care se hranesc si care reactioneaza cu o anumita enzima colorand saliva in portocaliu. Un individ cu dinti albi denota existenta vreunei afectiuni.

Personalitate si structura sociala

Degu sunt animale sociabile, care in mediul natural traiesc in grupuri de pana la 80 de indivizi, cu o ierarhie sociala bine stabilita. Sapa galerii intortocheate si cu cat este mai mare gramada de crengute si alte materiale de pe culcusul lor cu atat sunt mai ridicate in rang. O astfel de veverita tinuta in captivitate singura va suferi si se va imbolnavi mai repede. De aceea este bine sa detineti cel putin 2 exemplare din aceasta specie. Indivizii de sex opus se inteleg cel mai bine, insa datorita ratei de inmultire ridicate este bine sa evitati acest lucru. Doua femele arareori isca conflicte, insa nu acelasi lucru poate fi spus si despre masculi, care se vor razboi pana la moarte pentru suprematie. Totusi daca cei doi au fost crescuti de mici impreuna sau daca sunt frati se vor intelege bine. De asemenea daca nu au nicio femela prin apropiere pe care sa o miroase vor putea convietui pasnic. Cand faceti cunostinta la doi indivizi este bine sa ii puneti pentru o saptamana in custi cu gratii de metal una langa cealalta pentru a putea sa se miroasa si sa faca cunostina, abia apoi sa fie lasati impreuna.

Aceste animale sunt usor de imblanzit. Agreeaza prezenta umana si a celorlalte surate. Bine socializate unele veverite isi vor recunostae stapanul si vor reactiona pozitiv de cate ori il vor vedea pe acesta, prin diverse sunete. Daca ii introduceti mana in cusca de cele mai multe ori veverita va veni sa va miroase sau chiar sa se cuibareasca in mana. Trebuie manipulate cu grija deoarece se sperie foarte usor si pot reactiona violent prin muscatura. Nu incercati sa surprindeti veverita ci vorbitii calm si faceti miscari lente inainte de a o apuca sau a o mangaia. Ele isi cunosc teritoriul cu ajutorul mirosului, asa ca un deget care miroase foarte bine pentru ele adesea este si "degustat”. Degu au incisivi lungi si ascutiti as aca muscatura este destulde dureroasa. Un alt aspect particular al acestui animal este faptul ca atunci cand se afla in pericol isi pierde coada. Este un mecanism de aparare pentru a scapa de pradatorii care o apuca de acest segment. Cand este apucata de coada veverita se rasuceste, decoleaza pielea, iar vertebrele se rup. Nu se produce hemoragie insa este destul de dureros pentru animal. Coada nu va mai creste la loc, asa ca evitati sa prindeti o veverita Degu de coada.

Degu sunt animale diurne. In mediul natural sunt mai active dimineata si la apus. Nu va mirati daca vi se pare ca Degu nu doarme niciodata. Ele dorm in reprize scurte, de vreo 20 de minute si se trezesc usor la orice zgomot. Degu nu hiberneaza insa in salbaticie isi aduna provizii pentru iernile grele cand consumul energetic este mai mare si hrana din exterior foarte putina. La fel ca chinchila iubesc baile de nisip, asa ca va trenui sa amplasati in cusca si o cadita cu nisip special. De asemenea iubesc exercitiul fizic, cataratul, deci trebuie dotata cusca si cu bete, rotite amplasate pe mai multe nivele. Fiind animal-prada Degu se sperie foarte usor si are nevoie de spatii unde sa se ascunda, pentru a se simti in siguranta. Aceste animale scot o mare varietate de sunete care descriu starile prin care trec. Sunetele sunt asemanatoare cu cele scoase de porcusorii de Guinea. Atentie cand scoateti veverita din cusca, fiind foarte agile sunt greu de prins, mai ales daca nu sunt socializate. Supravegheati-o mereu deoarece cablurile din casa seamana izbitor cu radacinile din mediul natural cu care ele se hranesc. Veveritele Degu traiesc 7-10 ani in captivitate si in jur de 15 ani in salbaticie. Deci este un angajament pe termen lung adoptarea unui astfel de animal.