Carita de Angel

Înnebunit de durere după pierderea iubitei sale soţii Angélica, Luciano Larios nu a mai vrut să ştie de nimic şi de nimeni, şi-a adus fiica la colegiul de maici “Reina de América” lăsând-o în grija fratelui său, părintele Gabriel şi a plecat în Europa. De-atunci au trecut doi ani…

Acum, micuţa Dulce Maria are cinci anişori şi cucereşte inimile tuturor călugăriţelor de la internat cu veselia, inocenţa şi drăgălăşenia ei. Mai ales sora Cecilia şi sora Fortunata sunt pur şi simplu topite după fetiţă, ca de altfel şi Maica Superioară, care, sub aparenţa de severitate şi austeritate, ascunde un suflet de aur.

Dulce Maria inventează însă o modalitate de a vorbi cu mama ei, bogata imaginaţie a micuţei ajutând-o să-i suporte mai uşor lipsa. Pentru fiica ei, Angélica îşi face apariţia din când în când pentru a-i da sfaturi şi a-i spune basme minunate, de care un copil are atâta nevoie.

Mătuşa Estefania, pe care Dulce Maria a poreclit-o “Mătuşa Peruca”, îi aduce vestea că tatăl ei se întoarce din străinătate. Bucuria copilei se risipeşte repede când îşi revede tatăl nu singur, ci în compania unei femei pe nume Nicole, despre care instinctul o avertizează imediat că e periculoasă.

Antipatia se dovedeşte reciprocă, aşa încât fiecare încearcă să scape de cealaltă, Dulce Maria – făcând pe Cupidon – dorind ca sora Cecilia să-i devină noua mamă, iar Nicole ţinând morţiş ca Luciano să o ceară de soţie, deşi simte că acesta nu o iubeşte cu adevărat…