Stratifică semințele ca să germineze mai bine

Vă scriu despre stratificarea semințelor şi felul în care se utilizează în activitatea de înmulțire a plantelor floricole şi a arbuştilor.
Stratificarea ca şi vernalizarea (despre care s-a scris anterior în Practic) sunt metode speciale, aplicate pentru stimularea germinației semințelor. Dar mai întâi, vă reamintesc că în timpul păstrării, semințele se află într-un stadiu de viață latentă, numită botanic dormansul semințelor sau somnul semințelor. Acest stadiu este de mai multe tipuri la diverse specii de semințe. Unul dintre aceste tipuri este cel tegumentar întâlnit la semințele cu tegumentul (învelişul) dur, lucios, care este greu permeabil pentru aer şi apă şi care opune rezistență la ieşirea embrionului din sămânță. Un astfel de exemplu întâlnim la semințele de Canna indica, de bujor, de sâmburoase etc. Pentru a uşura germinarea acestor semințe se aplică o serie de operațiuni tehnice între care şi stratificarea.

Această metodă este des folosită mai ales în pepinierele pentru arbori şi arbuşti ornamentali şi este aplicată semințelor mature ale unor specii de foioase, dar şi la unele specii de răşinoase (conifere). În aceste cazuri este de fapt o metodă de postmaturare şi de inițiere a germinației în condiții apropiate de cele naturale. Metoda include o perioadă de frig, care este condiția fundamentală care trebuie să existe, cu o temperatură de 2 grade Celsius până la 7 grade Celsius pe toată durata sau, în unele cazuri, în a doua jumătate a intervalului. Totodată semințele trebuie să aibă o bună aerisire şi o umiditate cuprinsă între 80 şi 90%. Durata stratificării este variabilă în cadrul speciilor şi ea se stabileşte în funcție de data probabilă a executării semănatului. De exemplu în cazul lemnului câinesc (Ligustrum vulgare) un arbore decorativ cu flori foarte odorate, durata de stratificare este de 5-6 luni în perioada octombrie-martie. La Syringa vulgaris (liliac) este de 2 luni în perioada februarie-martie, iar la Euonymus (salba moale) de 6-7 luni în perioada septembrie-martie, cu precizarea că se face imediat după recoltarea semințelor. Sunt multe exemple, mai ales de arbuşti. Mediul de stratificare poate fi nisipul de râu bine spălat, cernut prin sită măruntă, turbă fibroasă mărunțită şi cernută sau amestecuri între aceste două materiale.

Umezirea se face cu 24 de ore înainte de folosire în cazul turbei, şi a amestecului sau pe loc la nisip. Umiditatea corectă se apreciază practic astfel: dacă strângând în mână nisipul îşi păstrează forma fără să iasă apă printre degete, iar în cazul turbei este permis să curgă doar câteva picături de apă. Mediul din turbă are o umiditate constantă menținându-se la 80-90%. Înainte de stratificare semințele uscate se înmoaie în apă 12-24 de ore în funcție şi de duritatea lor (tăria tegumentului). Se folosesc ca recipiente cutii, lădițe, vase de material plastic, saci de polietilenă perforată, toate cu orificii care permit intrarea aerului în substrat. Semințele pentru stratificare se amestecă bine şi uniform cu mediul de stratificare în raport de 1 la 3 părți sau se alternează straturile din 2-3 rânduri cu grosimea stratului de semințe de 1-5 cm. La cantități mici vasele în care s-a făcut stratificarea se păstrează la frigider, în beci sau alte încăperi unde umiditatea din atmosferă este mare de 80-90%. Se pot depozita şi afară, îngropate în şanțuri sau răsadnițe protejate contra înghețului sub stratul de zăpadă. Se poate face stratificarea şi doar în şanț, punând pe fund o scândură sau un preş de plastic cu perforații, fixat la 60 cm adâncime pentru aerisire şi drenaj. Dintre semințele de flori la care se aplică stratificarea amintesc semințele de gențiană, dicentra, bujor, stânjenel care se aşază în ghivece sau cutii şi care alternează cu nisipul sau chiar amestecate cu nisipul, care pe toată perioada trebuie să fie mereu reavăn (adică uşor umezit).

Durata păstrării este de la 50 la 90 zile, iar temperatura să se mențină la 2-3 grade Celsius. La unele specii de flori, se poate face direct însămânțarea până toamna târziu în noiembrie, semințele urmând să germineze normal primăvara. Despre acest lucru am scris şi eu şi alți concurenți în articolele anterioare. Tot pentru stimularea germinației se face şi umectarea semințelor care ajută la înmuierea tegumentului pentru ca embrionul să-l poată străpunge. Acest lucru se face punând semințele în apă încălzită la temperatura de 25-50 grade Celsius, în funcție de specie (la Canna temperatura este de 25 grade Celsius) pe timp de 24 de ore. Atunci când observați că apare spumă deasupra apei tratamentul se opreşte, aceasta indică că semințele s-au trezit şi şi-au intensificat respirația embrionului. La alte semințe se face introducerea lor alternativ în apă caldă şi apă rece, tot cu scopul de a scoate embrionul din stadiul de dormans.

Tot ca o metodă de stimulare a germinației este şi crestarea (crăparea) sau pilirea învelişului (tegumentului) prin frecarea semințelor cu nisip, cum este cazul la semințele de anemone (care au un praf pe ele) şi chiar la semințele de roşii. Vernalizarea se bazează şi ea tot pe trezirea embrionului şi care constă în supunerea la o depresiune termică în condiții de necesitate, adică la început cald şi apoi rece, iar apoi temperatura optimă de germinare. Metoda este foarte des aplicată în cazul semințelor de nemțişor (Delphinium), Echinacea purpurea (brumărele), Primula (ciuboțica cucului ), Calistephus (ochiul boului), crinii Hosta (augustine), iris etc. La plantele cu origine alpină cum este cazul la Campanula carpatica, Adonis etc ., temperaturile de vernalizare sunt sub zero grade adică între +3 grade Celsius la +5 grade Celsius, iar apoi temperatura optimă de germinare este de 7-8 grade Celsius. În cazul unor semințe precum cele de crin, de bujor sau mărgăritar, trecute prin gerul iernii, se produce trezirea din dormansul complex, care slăbeşte atât tegumentul, cât şi reactivarea embrionului. Sunt şi cazuri de semințe care sunt trezite din dormansul lor secundar de către lumina solară (şi chiar artificială) cum este cazul la begonie, la Mimulus (dar la umbră), moțul curcanului şi creasta de cocoş, Portulaca (florile de piatră), Lobelia, sporul casei etc. Aplicând aceste reguli veți avea succes la grădinărit.

Gheorghe Cojocaru, Drăgăneşti-Olt, jud. Olt
Sursa: www.practic-idei.ro/stratifica-semintele-ca-sa-germineze-mai-bine/

_____________________________________________________________

Seminţele multor specii indigene de plante, arbori cu frunze cazatoare sau veşnic verzi şi arbuşti, împreună cu alte plante perene şi plante aromatice sunt incapabile de germinare, imediat după ce au fost recoltate şi nu vor germina fără un pre-tratament cunoscut sub numele de STRATIFICARE.
Stratificarea simuleaza condiţiile naturale pe care o sămânţă trebuie să le îndure înainte de germinare. Unele seminţe sunt incomplet maturate şi necesită o perioadă suplimentară pentru a-si completa dezvoltarea partilor imature; altele se afla in starea de somnolenţă (ca barieră mecanică la apă sau blocaj fiziologic ), care împiedică aparitia germinatiei până cînd condiţiile de creştere sunt favorabile .
Pentru semintele care necesita maturarea, depozitarea intr-un loc uscat este suficienta.

Printre alte metode de tratare a seminţelor, stratificarea (calda, rece, sau variabila) este utilizata pentru a elimina barierele de umiditate mecanice şi blocajele fiziologice.
Multe seminte necesita o perioadă de stratificare la rece, în scopul de a germina, în timp ce unele au nevoie de o stratificare la cald, înainte de stratificarea la rece. Stratificarea la rece este la temperatura de 1-5 grade C., în timp ce stratificarea la cald este la temperatura de 20-30 grade C.
Atunci când o sămânţă necesită atât o stratificare calda cat şi rece, stratificarea calda se face în primul rând, urmata de stratificarea la rece. O stratificare calda se face pentru a se înmuia coaja(invelisul) seminţei sau de a permite embrionilor de seminţe să se maturizeze. Numai embrionul matur este capabil sa suporte procesul de stratificare la rece. Seminţele trebuie să fie umede in momentul stratificarii. Cele mai multe seminţe sunt uscate la umiditate sub 10% pentru a fi stocate. Seminţele avand umiditatea mai jos de 10% nu se vor stratifica foarte bine si vor sta in stare dorminda (acest lucru este bun pentru depozitare, înainte de stratificare sau de semănat). Nivelul de umiditate trebuie să fie majorat la 60% pentru a permite seminţelor sa inceapa stratificarea.

Stratificare, este o practică veche şi simpla de stimulare a seminţelor să germineze, prin plasarea de straturi alternative de mediu umed şi de seminţe

Metoda moderna este de a se amestecă bine seminţele în mediul umed cum ar fi muşchi de turbă, vermiculită, perlit, compost din scoarţă de copac, rumeguş, pentru a simula condiţiile naturale pe care le va primi în mod normal, din mediul său natal. Amestecul se păstrează în containere sigilate, cum ar fi pungi de polietilenă. Pungile sunt pur şi simplu depozitate la temperatura camerei pentru a oferi un tratament umed si cald. Ele pot fi plasate în frigider în cazul în care un tratament umed si rece este necesar.
Tipuri de stratificare:
1. Cald si umed. Seminte care necesită un tratament cald si umed pentru a induce germinarea pot fi depozitate la temperatura camerei dar nu la soare(la geam).
2. Recesi umed. Semintele care necesită un tratament rece si umed pot fi stocate în compartimentul de legume de la frigider timp de patru până la douăsprezece săptămâni.
3. Cald-rece-cald si umed. În funcţie de specii, unele au nevoie de o combinaţie de tratament cald şi rece, urmat de cald pentru a germina.
4. Cald –rece-cald –umed si uscat. Alte specii au nevoie de o combinaţie de cald si rece in mediu umed, urmată de o perioadă în care pe mediul şi seminţe sunt puse să se usuce timp de una până la câteva luni, repetarea acestui ciclu facandu-se de cate ori este necesar , urmată de o perioada calda pentru a germina.

Mod de lucru:
1. Formarea mixturii mediu umed –seminte. Utilizaţi 3-4 de ori volumul de mediu faţă de volumul de seminţe. Mediul de stratificare ar trebui să fie umed la atingere, dar nu ud leoarcă. Diferitele medii de stratificare absorb diferit apa asa ca asteptati pana se imbiba complet mediul.Umiditate este în mod evident un factor cheie în procesul de stratificare. Nivelul ridicat de umiditate în recipientele sigilate, cauzeaza aparitia fungilor care pot afecta sănătatea seminţelor, de aceea amestecarea un fungicid mediului este un bun mod de prevenire. Pentru a preveni apa in exces,nrasturnati punga cu gura in jos si stoarceti-o ca pe un burete pana nu mai curge apa din ea.
2. Stratificarea. Notati in calendar., atunci când ati pus seminţele la stratificare şi când să le scoateti. Plasati containerele(pungile) sigilate în mediul adecvat de stratificare rece sau cald. Seminţele nu ar trebui să stea mai multe luni peste timpul de stratificare recomandat, deoarece vor utiliza rezervele de energie şi vor mor. Chiar şi la un nivel scăzut de umiditate unele din seminţe s-ar putea sa germineze în containere sigilate; aceste seminţe vor creşte în mod normal, în cazul în care acestea sunt plantate cu atenţie.
ATENTIE! Puneti pungile sigilate pentru stratificarea la rece in frigider NU in congelator. Preferabil este compartimentul de legume si fructe.
3. Plantare. Dupa expirarea timpului de stratificare sau la aparitia germinarii ,semintele se planteaza cu grija.
Seminţele necesită tratament doar o singură dată. Ca un exemplu, nu se stratifica la rece o sămânţă şi apoi o se seamana in toamna. Aceasta este o stratificare dublu la rece. Odată ce stratificarea iniţială este completă, seminţele sunt gata pentru a germina. Daca apare o incalzire toamna, seminţele va începe procesul de germinare şi vor fi ucise de temperaturi de îngheţ, iarna. În plus, o dată incheiata stratificarea seminţelor, acestea sunt pregătite pentru a începe cresterea.
Observatie: Dacă nu doriţi să faceti stratificarea în frigider , atunci puteţi utiliza întotdeauna calea naturala şi sa semănati toamna seminţele direct într-un pat de rasadnita sau vas pentru germinaţie, si de obicei este ideplinita cerinţa pentru stratificare la rece. Acest lucru înseamnă că puteţi sari peste toate etapele de mai sus descrise a pre-tratamentului în frigider atata timp cat iernarea seminţelor în pământ indeplineste acelasi lucru.

. . .

SCARIFICAREA

Unele seminte au coaja atat de tare incat este impermeabila la apa si gaze. (exemplu: salcamul, otetarul galben). Aceste seminte nu vor germina pana cand coaja lor va fi alterata(modificata) fizic. Coaja semintelor nu este necesara pentru ca semintele sa germineze. De fapt, multe seminte nu au coaja ca bariera fizica pentru starea de adormire care sa opreasca germinarea.
Orice process de spargere, subtiere, gaurire, slefuire sau alterare mecanica a cojii semintelor pentru a le face permeabile la apa si gaze este cunoscut sub numele de SCARIFICARE. Prin alterarea cojii semintelor cu acest procedeu este pemisa absorbtia apei de catre acestea. In natura acest proces apare ca urmare a expunerii la temperature de inghet sau a activitatilor microbiene, care modifica proprietatile cojii in timpul iernii.
Scarificarea apare si prin pasajul semintelor prin tractul digestiv al pasarilor sau animalelor.
Metodele de scarificare obisnuite sunt : prin actiunea mecanica, a apei fierbinti si prin expunerea la acizi.

1. Scarificarea mecanica. Implică ruperea sau slăbirea cojii seminţelor şi pot fi realizata cu ajutorul şmirghelului sau a unei pile pentru abraziunea cojii., folosind un cutit pentru a cresta(crapa) coaja, sau folosind un ciocan pentru a sparge coaja, pentru a permite apei să intre. Aceasta operatie se face cu atenţie, pentru a nu zdrobi seminţele de a deteriora embrionului. După scarificare, semintele trebuie să fie plantate cât mai curând posibil sau puse la stratificare rece si umeda, dacă este necesar. Acest tratament funcţionează bine pentru seminţe mai mari. Seminţe mai mici pot fi freacate între foi de şmirghel fin. În cazul în care seminţele sunt prea mici pentru a vedea progresul, o metodă diferită ar fi înmuierea in apa.
2. Scarificare cu apa fierbinte. Unele coji de seminţe pot fi înmuiate în apă caldă sau fierbinte (75-95 ° C dar care sa nufiarba!) Seminţele sunt lăsate să se înmoaie în apa care se răceşte timp de 12 la 24 de ore înainte de plantare. Folositi de 10-20 de ori volumul de apă caldă faţă de seminţe. Semintele cu un strat de ceară ar trebui să fie spălate de mai multe ori în apă foarte fierbinte pentru a îndepărta ceara, înainte de înmuierea finala.
3. Scarificarea cu acizi. Seminţe sunt puse într-un recipient din sticlă (A nu se folosi recipienti din orice alt tip de material) şi se acopera cu acid sulfuric concentrat, la aproximativ de două ori volumul seminţelor. Seminţe sunt amestecă uşor şi se lasă să se înmoaie de la 10 de minute pana la mai multe ore, în funcţie de duritatea cojii. Cand coaja devine subtire, seminţele pot fi îndepărtate, spălate şi plantate. Această metodă implică utilizarea de acid sulfuric concentrat, care este unul dintre produsele chimice extrem de periculoase, care poate fi foarte periculoase pentru un individ lipsit de experienţă şi necesită măsuri de siguranţă foarte precise, care nu ar trebui să fie trecute cu vederea! Este foarte important să vă amintiţi să NICIODATAnu se toarna apă în acid! INTOTDEAUNA se toarnă acidul în apă!

Pentru ca cele prezentate mai sus sunt o traducere, iata si link-urile de unde a fost facuta traducerea. Cei ce stapanesc limba engleza vor gasi explicatia in original a multor termeni agricoli si botanici.
www.cactus-art.biz/note-book/Dic ... cation.htm
www.cactus-art.biz/note-book/Dic ... cation.htm
Iar aici gasiti o baza de date cu seminte de arbusti si copaci:
www.treeshrubseeds.com/catalog.asp
Si cateva indicatii de tratare a semintelor.:
www.treeshrubseeds.com/treatingseed.htm

Sursa: www.apiardeal.3xforum.ro/post/2069/1/Totul_despre_semintele_plantelor_arbustilor_si_arborilor_meliferi/