Passiflora este un gen ce conține aproximativ 550 de specii de plante cu flori din familia Passifloraceae. Sunt specii agățătoare, unele fiind arbuști iar altele arbori, lemnoase sau erbacee. Cea mai cunoscută specie este Passiflora edulis, fructul pasiunii.(Wikipedia)
Passiflora (Passiflora incarnata) este o plantă erbacee, perenă, originară din America Centrală şi de Sud, aparţinând familiei Passifloraceae. Aspectul său deosebit i-a asigurat un succes foarte mare ca plantă ornamentală, fiind cunoscută în întreaga lume sub numele de "floarea pasiunii". Este o plantă căţărătoare care poate ajunge până la 5-6 metri înălţime, cu flori minunate, de aproximativ 5 cm în diametru, formate din petale în culori ce pot varia de la alb, la lavandă, trecând prin toate nuanţele de mijloc, dublate de filamente, şi acestea în culori variabile.
Dar ceea ce face ca floarea pasiunii să fie o plantă cu adevărat specială sunt proprietăţile sale medicinale. Acestea au fost cunoscute încă din timpurile îndepărtate, planta fiind utilizată ca un remediu natural pentru tulburările de somn, pentru efectul relaxant de către azteci, iar în timpul primului război mondial pentru îngrijirea "angoasei de război". Virtuţile sale terapeutice sunt acum confirmate şi de ştiinţă, în 2011 passiflora fiind aleasă chiar Planta Medicinală a Anului de către o echipă de cercetători de la Universitatea din Wurtzburg, Germania.(
epochtimes-romania.com/news/passiflora-un-excelent-remediu-natural-pentru-recapatarea-echilibrului-psihic---229245)
(...)Există două specii de Passiflora care rezistă în timpul iernii până la -20°C. Este vorba de Passiflora incarnata și Passiflora lutea (floare galbenă de dimensiuni reduse). Floarea Pasiunii sau patimilor poartă acest nume deoarece se spune că cele 10 petale ce formează floarea îi reprezintă pe ucenicii lui Iisus, cu excepția lui Petru și Iuda, iar cele 5 stamine simbolizează stigmatele primite, pe când marginea florii ar sugera coroana cu spini. Dar dincolo de această simbolistică creștină, Passiflora dă naștere unor flori de-o frumusețe rară.
Este o plantă cățărătoare, cu o rată de creștere destul de ridicată, ceea ce implică existența în grădină a unui spalier, tutore, pergolă, pentru a o susține. Să știi că nu este nevoie s-o legi sau s-o ajuți în vreun fel deoarece dezvoltă cârcei cu care se prinde și se susține singură . Dar este musai s-o amplasezi într-un loc însorit cu umbrire parțială dedupă-amiază. Passiflora este tolerantă la aproape orice tip de sol, mai puțin la cele grele, lutoase și umede. Dacă ai însă un astfel de sol în grădină atunci este nevoie să-l ameliorezi cu multă turbă, nisip și cantități mari de compost. Este nevoie de acest sol ușor, cu un drenaj bun pentru a evita stagnarea apei.
Deși îi place ca pe perioada verii solul de la bază să fie umed în mod uniform și constant la atingere, nu-i place să fie udată excesiv și să băltească apa. Poți uda zilnic doar în perioada de creștere activă a plantei, când vremea este caldă și uscată. Este foarte important să nu lași niciodată solul din preajma plantei să se usuce în totalitate.
Să știi că Passiflora, în general, nu are nevoie de fertilizări chimice, ci doar de adaos de compost de bună calitatea în fiecare an. Asta pentru că planta este adaptată să crească în soluri mai sărace în nutrienți. De aceea, în cazul passiflorei, aplicarea îngrășămintelor chimice nu se justifică decât în cazul în care îți dorești să stimulezi o creștere masivă a frunzelor în detrimentul florilor.
Pentru cultivarea în grădină extrem de importantă este mulcirea bazei plantei cu chipsuri din lemn într-un strat de minim 5 cm grosime. Această mulcire, pe de-o parte va menține umiditatea necesară în timpul verii, iar pe de altă parte va proteja planta de gerul din timpul iernii. Să știi că după prima brumă este posibil să piardă toate frunzele urmând ca în timpul iernii să dispară complet de la suprafața solului și doar în primăvară să pornescă din nou în vegetație.
(
adelaparvu.com/2014/08/04/floarea-pasiunii-poate-fi-cultivata-si-in-gradina/)
