Pariu pe-o lacrima

youtu.be/oegQ8T0SCCM

Revolutia romana - decembrie 1989
Scriu aceste cuvinte ascultand piesa nemuritoare a lui Valeriu Sterian - "Pariu pe o lacrima".
Si-as incepe, parafrazandu-l pe Vali, cu o concluzie... toata tevatura n-a fost decat un biet pariu pe-o lacrima.
Primul meu copil era pe atunci cat un bot de mamaliga.
Spun asa pentru ca gandesc (acum) ca noi romanii (ma rog.. cei mai multi dintre noi) suntem totusi un fel de mamaliga.
Nu vreau sa jignesc pe nimeni si imi cer scuze de la cei care s-ar simti lezati de cuvintele mele.
Am trait acele clipe cu tot sufletul si fiinta mea ( dar si cu prea multa naivitate). Am sperat in ceva... un "ceva" indefinit, un ceva mai bun decat era. Dar, dati-mi voie sa spun ca multi dintre noi nu aveau habar ce inseamna acel "ceva mai bun, mai bine".
Nu sunt un nostalgic al vremurilor apuse, sunt insa un trist al vremurilor ajunse.
Nu stiu cand si daca generatia mea va intelege istoria de maine.
O natiune a fost pe strazi pentru a obtine acea democratie despre care auzisem vag c-ar exista. Natiune care astazi tace nepermis cand istoria de maine este amenintata de un grup de trepadusi ce-au acces la demnitati pe care nu le pot duce, pe care le folosesc pentru propriile interese, neluand in calcul ca rolul lor este altul.
inainte de... traiam intr-un marasm al neputintei dictata de alti asemenea trepadusi.
O pseudorevolutie furata din start (sau dinainte de acesta) ce-a fost doar un pariu pe-o lacrima si (vai) si-acela pierdut de n-om trezi mamaliga din noi!