Mamica mea Acum sunt si eu, la randul meu, parinte. Abia acum pot intelege multe din framantarile pe care le avea si le mai are inca, mamica mea. Multe din ele nespuse niciodata. Imi amintesc cum, copil fiind, ma trezeam sa merg la scoala si ea se invartea ca un titirez prin bucatarie, prin casa pentru ca noi ( eu si sora mea ) sa fim perfecti cand iesim pe usa. Nu am fost niciodata o familie bogata insa ea ( si numai ea ) stia ce facea, cum facea... sa nu ne lipseasca nimic. Ma rog, aproximativ... Si uite asa, calcati, apretati, cu ghetutele sau pantofiorii lucind, porneam spre scoala. N-a avut posibilitate sa faca decat 4 clase insa nu imi amintesc sa fi raspuns vre-odata la vre-o intrebare "nu stiu". Avea ea secretele ei, mereu avea cate un raspuns multumitor. N-am vazut-o stand la tv sau la barfa cu vecinele la banca din fata blocului. Avea cate ceva de facut intotdeauna. Cand nu spala (nu aveam masina de spalat ), calca rufe, sau facea mancare sau facea curat prin casa sau aseza rufe la uscat sau le impaturea cu grija in sifonier. Ea era cea care "trezea cocosii". La ora 4 era in picioare pregatind micul dejun , cafeaua si pachetul pentru tata. Apoi ne pregatea noua.. In timpul in care termina treaba, croseta kilometrii de macrame sau ne impletea cate-un fular sau cosea cate ceva. Din mainile ei au iesit adevarate opere de arta pe care acum ar scoate bani frumosi. Insa... mamica mea cea draga nu mai poate .... Mamica mea nu mai vede! A fost operata de doua ori insa... ultimul control a dat un verdict sec si sadic "nu se mai poate face nimic". Am fost ieri si i-am dus cateva lalele din gradinita mea. Am ales de toate culorile, din cate am. Stiam ca nu le va putea vedea frumusetea insa i-am povestit eu.. Asta este rosie cu cupa mare, asta este galbena cu striatiuni rosii, asta este roz cum stiu ca iti plac tie, asta este lila cu petale franjurate... II povesteam despre flori fara sa le pot vedea nici eu, lacrimile ma orbeau... pe mine insa temporar.... Zambea ascultandu-ma... Multumesc frumos Imi. Imi plac mult. Stiu ca ai flori frumoase si ca le iubesti. Mamica, un episod unic din viata mea. Mamica, punctul de germinare a vietii mele.
Superbe cuvinte,m au facut sa lacrimez!Va doresc din suflet multa sanatate,la intreaga familie,iar mamei sanatate si putere multa,nu este usor sa nu vezi lumina zilei,dar dvs. o faceti fericita prin bunatatea si iubirea pe care io acordati!!
Splendida disertatie! Omagiul adus mamei dv,exprimat in cuvinte simple,pline de emotie si recunostinta,e omagiul celor ce stiu ca sa-si cinsteasca si sa-si onoreze parintii. Va felicit si va doresc s-o aveti cat mai mult langa dv!
Va doresc multa sanatate si dvs si mamicii dvs. Chiar daca nu mai vede, ea simte, stie ca o iubiti si sunteti norocos ca inca o aveti. Asa ca bucurati-va unul de celalalt cat inca se mai poate! Si eu ii am inca pe ai mei, sunt foarte batrani, tata 92 ani si mama 84. Sunt singurul lor copil si nu mi-e usor sa-i ajut si sa-i ingrijesc atunci cand e cazul ( si este destul de des) dar ii vad aproape in fiecare zi si ma rog pentru sanatatea lor in fiecare seara.
Viata trece nemilos de repede, perfida uneori si nepasatoare la nevoile si framantarile oamenilor. Toti avem un rol, mai mare sau mai mic in viata celor de langa noi. Trebuie insa sa recunoastem fara tagada ca rolul mamei este primordial iar valoarea ei in existenta noastra este incomensurabila. Cuminti, incercand din rasputeri sa fie de folos fara sa deranjeze prea mult, mama isi duce clipele stiute fiind doar de ea si Dumnezeu. Suntem martori orbi (de cele mai multe ori) la neputintele lor. Le aflam tarziu si constam uriasele noastre neputinte. Neputinte ce dor al dracu' de tare (iertata-mi fie expresia). Recunostinta nu ajuta nici la mersul drept al unei mame ramase schioapa, nici la buna vedere a unei mame ramase oarbe. Nu ajuta dar este fireasca si as putea spune si obligatorie. Uneori nici nu le poti spune prea multe de teama sa nu scurmi in rana lor ce stii ca doare. In noi sau aevea plangem neputintele lor, constienti de efemeritatea si micimea umana. Ajuta Bunule toate mamele si ajuta-ne si pe noi sa le putem fi de ajutor!
Mamele noastre merita toata pretuirea noastra! Am plâns citind descrierea dv. Poate pentru că am rezonat cu ceea ce ati transmis și ați transmis frumos și înduioșător. Să o țină Dumnezeu sănătoasă și să aveți grijă de dânsa.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
Omagiul adus mamei dv,exprimat in cuvinte simple,pline de emotie si recunostinta,e omagiul celor ce stiu ca sa-si cinsteasca si sa-si onoreze parintii. Va felicit si va doresc s-o aveti cat mai mult langa dv!
Toti avem un rol, mai mare sau mai mic in viata celor de langa noi. Trebuie insa sa recunoastem fara tagada ca rolul mamei este primordial iar valoarea ei in existenta noastra este incomensurabila.
Cuminti, incercand din rasputeri sa fie de folos fara sa deranjeze prea mult, mama isi duce clipele stiute fiind doar de ea si Dumnezeu.
Suntem martori orbi (de cele mai multe ori) la neputintele lor. Le aflam tarziu si constam uriasele noastre neputinte. Neputinte ce dor al dracu' de tare (iertata-mi fie expresia).
Recunostinta nu ajuta nici la mersul drept al unei mame ramase schioapa, nici la buna vedere a unei mame ramase oarbe. Nu ajuta dar este fireasca si as putea spune si obligatorie.
Uneori nici nu le poti spune prea multe de teama sa nu scurmi in rana lor ce stii ca doare.
In noi sau aevea plangem neputintele lor, constienti de efemeritatea si micimea umana.
Ajuta Bunule toate mamele si ajuta-ne si pe noi sa le putem fi de ajutor!
De tac, incet respirand cand e vorba de mine, imi vine sa tip de a mamei durere...
Parintii sunt sfinti,sunt icoane !
Multa sanatate mamei tale !
Sa tina Bunul Dumnezeu, zile multe in putere si bucurie toate mamele din lume!