Mă simt vinovat că prea mult am tăcut, că din piatră nu sunt (nici măcar nu-s din lut), că brazii mi-i tai şi stejari-mi dobor, că rane îmi fac deşi tare mă dor.
Mă simt vinovat fiindcă graiu-mi stâlcesc şi apa mi-o vând şi-n streini mă cerşesc, că ce-a fost ieri al meu azi e doar un durut că… of, ce am fost şi ce am avut…
Şi ranele-mi dor şi obida mi-e grea şi chiar de-o să mor asta e palma mea !
Nu-i soarta de vină că în jur e viran, că dat-am pe şperţ şi-am ajuns un golan huiduit de mai toţi ce sărit-au ca hunii pe aurul meu, rămânându-mi … tăciunii.
Nu-i soarta de vină c-am uitat unde-s bunii, că în loc de-a lor cruce crescut-au ciulinii, că fruntea plecat-am la fals dumnezeu uitându-l demult şi nedrept pe al meu.
Şi ranele-mi dor şi obida mi-e grea şi chiar de-o să mor asta e palma mea !
Eu sunt vinovat de pustiul din poartă, de copii-mi ce au moştenire deşartă, de lacrima unui fiu ce n-are trecut şi în viitor va avea … ce-a avut…
Nu-i soarta de vină de mă-neac-un oftat ! Avut-am prea mult şi prea mult eu am dat ! Avut-am onoare şi-am ajuns de pripas ! Fusesem ce-am fost şi-am ajuns ce-am rămas!
Şi ranele-mi dor şi obida mi-e grea şi chiar de-o să mor asta e palma mea !
Ce patimă poate s-arunce în noi cu-atâta desfrâu de negru noroi ? Ce haină îmbrăcat-am în zorii de-apoi când trista ispită muşcat-a din noi ?
Ce iureş născut-a crima de-o zi când nu mai ştiam ce am fost nici ce-om fi, când glonțu-a ucis ce încă speram, călăii jerfind şi zâmbet şi neam ?
Şi ranele-mi dor şi obida mi-e grea şi chiar de-o să mor asta e palma mea !
Greşeli nepermise tot facem prin veac, cădem tot mereu şi în puţ şi în lac. Nevolnici rămânem, mereu mămăligi prea moi că să facem mai mult de un … plici!
Prea stăm aşteptând ca para să cadă în guri mult prea multe căscate degeaba, cu mâinile-n sân oftând că ne doare în ştiu eu ce cot ( şi ăla prea mare ).
Şi ranele-mi dor şi obida mi-e grea şi chiar de-o să mor asta e palma mea !
Nu caut o scuză la tot ce a fost nici nu ştiu să fie, să aibe vre-un rost. Rămâne doar totuşi întrebarea divină de mâine… ce viața-o să vină ?
Cum pot să repar tot ce ieri am făcut ? Cum pot să înalț biet suflet cazut ? Cum pot să-I cobor privirea spre noi ? Cum poate să spele atâtea nevoi ?
Şi ranele-mi dor şi obida mi-e grea şi chiar de-o să mor asta e palma mea !
Neferic şi tern gândul mă duce spre drumul cel drept ori spre-o nouă răscruce spre calea ce-o caut, spre mâinele mut fără să–mi pese de sufletu-mi slut.
3 - Mihail Sadoveanu - „Maestre, fiţi mai îngăduitor. Ce nu face omul pentru o bucată de pâine?”. - George Enescu - „Pentru o bucată de pâine sunt în stare să înţeleg întotdeauna, pentru o felie de cozonac niciodată”.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
