De Halloween

Amintiri de Halloween
In seara de Halloween a anului trecut eram la tara.
Matusa Nina nu agrea foarte mult aceasta sarbatoare asa ca le-a rugat pe fetele mele, Livia si Loredana sa nu faca prea mult tam tam.
Cum castel, caleasca, print...nu aveau de unde , au cautat in gradina un bostan potrivit pe care l-au golit si l-au sculptat. Iesise mai mult haios decat inspaimantator asa ca ne-am amuzat cu totii.
Bucuroase de reusita lor au mai scobit un bostan, i-au pus lumanare in el si au mers la vecina sa i-l faca cadou baietelului ei.
Sa tot fi fost trecut putin de ora 22... noi, am ramas acasa uitandu-ne la un film (nu horror).
Cum au iesit pe usa, unchiu' a pus repede mana pe telefon si l-a sunat pe vecinul Vasile "Salut baiete, vezi ca vin nepoatele mele sa-i aduca lui ficioru-tau un bostan scobit. Sa iesi la poarta sa le dai drumul, te rog."
Loredana mergea mandra in brate cu bostanul a carui lumina palpaia lugubru. Livia pe langa ea tinand-o de brat.
La ora aia, la tara nu prea mai vezi oameni mergand aiurea pe ulite. Linistea era sparta din cand in cand doar de cate-un latrat.
Au batut la poarta si au strigat la vecina.
Vecinul, o minune de om mereu pus pe sotii si glume, tupilat pe langa gard, ia un bat si ii agata fesul Liviei dandu-il jos.
Atat de tare a tipat Livia incat Loredana, speriata a dat drumul bostanului si din doi pasi erau deja inapoi in casa.
Nu au apucat bine sa isi revina sa spuna ce au patit ca usa se deschide in spatele lor si un chip de vrajitoare se iteste facand bietele fete sa sara-n pat langa noi.
Bineinteles ca, cea cu masca de vrajitoare era vecina, vecinul secondand-o cu un cearceaf in cap urland ca o fantoma.
Din urma lor si praslea, manjit cu funingine pe obraji… “Eu vleau bostan plajit.”
Bostan copt nu aveam dar pe masa trona un plaou cu placinte cu bostan pudrate cu zahar si scortisoara.
Totul s-a terminat in mare haz, antrenandu-se la cioplit bostani toata familia.