Pentru inceput am postat cateva imagini. In timp, pic cu pic, voi scrie despre fiecare. Sigur ca imi doresc si participarea dumneavoastra pe care o consider foarte importanta.
1 - PADUCHELE TESTOS - Este cunoscut şi sub denumirea de coşenilă. În literatura anglo-saxonă este denumit brown soft scale.
Femela are corpul de 4-6 mm lungime si 2-4 mm latime, de forma ovala, puternic bombat dorsal, de culoare brun-roscata, prevazuta cu dungi mai inchise. Masculul are corpul alungit, de 1.5-2 mm lungime, de culoare brun-roscata. Larva, la completa dezvoltare este asemanatoare cu insecta adulta, are 2.5-3 mm lungime, de culoare bruna, corpul plat, oval-alungit.
Are o singura generatie pe an si ierneaza in stadiul de larva de varsta a doua, pe ramuri, tulpini sau sub frunzele cazute. Corpul lor este acoperit cu un scut subtire de ceara (carapace) care le apara de intemperii. La sfarsitul lunii martie, cand temperatura ajunge la 7º C, sub actiunea razelor solare, stratul de ceara se dizolva si larvele tinere migreaza pe lastari, unde se si fixeaza. Dupa imperechere, la mijlocul lunii mai, femelele incep sa depuna ponta. Oualele sunt depuse sub corpul femelei, care dupa moarte se transforma in scut protector. Incubatia dureaza 20-30 zile, iar larvele apar incepand din a doua decada a lunii iunie, parasind scutul protector al femelei si migreaza pe partea inferioara a frunzelor, fixandu-se de obicei de-a lungul nervurii principale, unde inteapa si sug seva.
Este unul din principalii daunatori ai livezilor de pruni, mai ales pentru plantatiile situate in regiunile deluroase. Poate fi intalnit si la piersic, salcam, stejar, ulm, corn, vita de vie, plante ierboase, ornamentale, etc. Atat larvele, cat si femelele colonizeaza scoarta si ramurile pomilor, producand prin intepare necrozarea tesuturilor. In urma atacului frunzele se etioleaza partial sau total si cad in masa, recolta se diminueaza anual, iar pomii neingrijiti se usuca . Partile atacate de acest paduche sunt acoperite de dejectiile sale dulci, pe care se dezvolta fumagina, impiedicand procesele fiziologice ale plantei.
Acesta este foarte greu de combătut deoarece este bine protejat sub o carapace. Chiar dacă adultul moare, ouăle rămîn neafectate de insecticid sub carapacea acestuia şi din ele iese o nouă generaţie de dăunători. De aceea tratamentul trebuie repetat săptămînal timp de 5-6 săptămîni. Pentru combatere se va folosi Mospilan, un insecticid pe bază de petrol sau zeamă de tutun. Menţiune: insecticidele în exces pot arde frunzele. Zeama de tutun nu produce astfel de efecte, indiferent de cantitate şi frecvenţă. Se va pulveriza insecticidul peste tot, avînd grijă să acoperim dosul frunzelor, ramurile, trunchiul şi stratul de pămînt de la suprafaţa ghiveciului cu o pelicula de insecticid (atenţie la cantitatea de insecticid). Nu trebuie să lăsăm nici un ungher netratat. Pentru a verifica eficienţa tratamentului vom aşeza sub plantă o farfurie curată. Dacă după un timp observăm pe suprafaţa farfuriei minuscule picături transparente, unele lipicioase, altele întărite, păduchii (sau o parte din aceştia, sau puii lor) încă trăiesc. Picăturile sînt excrementele acestora, altă belea. Fiind dulci şi lipicioase, aceste secreţii se vor lipi de frunze şi de ramuri şi vor permite dezvoltarea unui mucegai negru care va impiedica lumina să ajungă la părţile afectate ale plantei. În general, păduchii ţestoşi invadează plantele cu frunze "pieloase" dar ocoleste majoritatea plantelor cu frunze acoperite cu puf sau periş
ori.Se recomanda efectuarea de tratamente in perioada de repaus vegetativ cu Confidor Oil (1.5%). In perioada de vegetatie, la aparitia larvelor se va efectua un tratament chimic cu Pyrinex 48 EC (0.2%), Actara (1.5 gr in 10 l apa).
2 - Păduchi lânoşi - Eriosoma lanigerum - Familia Pseudococcidae
În această familie intră păduchii ţestoşi, care sunt acoperiţi de o ceară lipicioasă, cu o consistenţă lânoasă.
Aspect: în funcţie de specie au 0,75- maxim 12 mm lungime, în medie au 2-5 mm; sunt cenuşii, maronii sau rozalii; capul se prelungeşte cu ma-xilele aparatului bucal pentru înţepat şi supt; corpul este oval şi clar segmentat; pe marginea corpului se află ţepi şi la capătul posterior al corpului se inserează nişte apendice lungi (filamente); spatele este prevăzut cu nişte apendice lungi, albe cu aspect prăfuit sau decolorat; femelele nu au aripi; masculii au o pereche de aripi de culoarea pielii, bine formate; în toate stadiile de evoluţie păduchii au trei perechi de picioare, fiind astfel mobili.
Biologie: Femelele depun mai multe sute de ouă în timpul anotimpului cald pe plantele gazdă, care sunt acoperite cu pânză lipicioasă. Unele specii de păduchi sunt vivipare. După maxim 10 zile eclozează deja nimfele. Acestea se răspândesc peste tot pe suprafaţa plantei, din care încep sa sugă. Pot apărea pe an de la o generaţie până la opt generaţii în condiţii favorabile de mediu (de exemplu în seră). Masculii nu se mai hrănesc după ce devin adulţi.
Răspândire: Păduchii din această familie sunt răspândiţi în aproape toată lumea, cumulând aproximativ 1000 de specii. Pot fi găsiţi în primul rând pe plante erbacee, precum ierburi, margarete şi păstăi ale leguminoaselor. În plus păduchii mai atacă şi numeroase plante ornamentale şi de cameră, precum şi fructe citrice.
cum scap de paduchele lanos
Dăunător: Este un parazit care slăbeşte planta. Plantele atacate pot fi recunoscute după pânzele albe şi fine, care apar mai ales pe lăstari, trunchiuri şi tulpini, partea inferioară a frunzelor, coada frunzelor şi alte zone asemănătoare. Din cauză că păduchii sug seva plantelor, pe frunzele acestora apar pete galbene (îngălbenire), dispuse neregulat. In cazul unei invazii în masă plantele gazdă devin atât de slăbite, încât pot fi perturbate în procesul de creştere. Plantele afectate pot prezenta concrescenţe, tumori canceroase şi adâncituri. Datorită faptului că păduchii elimină excrementele pe plantă, poate fi stimulată apariţia unor specii de ciuperci, precum ciuperca din grupa Fungi imperfecti (Cladosporium herbarum), şi de furnici.
Prevenire: trebuie atraşi prădătorii naturali precum gândacii vaca-domnului, muştele Chrysopa vulgaris, ploşniţele răpitoare, sirfidele din specia Syrphidae, viespile parazite din familia Ichneumonidelor. Plantele de cameră să nu fie aşezate în locuri prea înguste şi să aibă toate condiţiile de lumină/umiditate a aerului şi aerisire. Plantele bolnave să se separe de cele sănătoase. Sistemul imunitar al plantelor să fie întărit cu diferite substanţe ajutătoare, precum preparatele din alge.
Combatere: Plantele afectate să fie şterse cu o cârpă îmbibată în alcool. De asemenea, păduchii pot fi înlăturaţi cu soluţii cu săpun lichid de potasiu, cu o concentraţie de 2 % (de regulă 1 lingură de săpun lichid la 1 litru de apă). Pe lângă acestea mai ajută şi stropirea plantelor cu preparate din uleiuri de rapiţă sau cu ceai de calapăr. Plantele grav afectate trebuie tunse. Păduchii pot fi combătuţi pe cale biologică cu ajutorul prădătorilor naturali menţionaţi mai sus. Gândacii Cryptolaemus montrouzieri sunt crescuţi special pentru acest scop şi sunt folosiţi împotriva păduchilor în sere, grădini şi în cazul plantelor de cameră. Dacă se folosesc organismele folositoare, nu trebuie puse în aplicare metodele de dezinfectare menţionate mai sus.
Specii importante de păduchi din familia Pseudococcidae:
- Păduchele lânos al citricelor (Planococcus citri): 3-5 mm lungime; este cea mai des întâlnită specie din această familie pe plantele de interior; specia atacă în general plantele cu ţesuturi moi şi suculente, precum citrusul, leandrul, fucsia (cerceluşi), cafeaua, cacao, mango, schefflera (arborele umbrelă), codiaeum, coleus (urzica decorativă), ficusul, tutunul, pepenele roşu, vinul, diferite specii de cactus şi alte plante asemănătoare.
- Păduchele lânos al lămâiului (Pseudococcus longispinus) : 3-5 mm lungime; la capătul posterior al corpului: acestei specii sunt inserate nişte apendice (filamente) deosebit de lungi, care sunt aproximativ de aceeaşi lungime ca şi corpul păduchelui.
- Păduchele lânos al fagului (Cryptococcus fagisuga): 0,75-1 mm lungime; este un dăunător, care atacă în special fagii. Poate avea o influenţă asupra grădinii, doar dacă acolo există fagi plantaţi. Specia europeană de fag, fagul comun (Fagus sylvatica), este în acest sens mai rezistentă decât cea americană, fagul cu frunză lată (Fagus grandifolia).
3 - Tripsul - Este un daunator polifag care ataca cele mai diverse specii de legume si cereale, atat in camp cat si in spatii protejate. Produce pagube importante in culturile de tomate, ardei, ceapa, castraveti si cereale.
Cele mai intalnite si periculoase specii sunt tripsul californian (Frankliniella occidentalis) respectiv tripsul comun (Thrips tabaci). Sunt insecte de dimensiuni mici (0,7-1,9mm) ce pot fi observate cu ochiul liber in flori sau pe spatele frunzelor. Larvele colonizeaza partea inferioara a frunzei si impreuna cu adultii se hranesc cu sucul celular, prin intepare si sugere. Atacul se poate recunoaste dupa urmele lasate pe fructe si frunze. Datorita atacului pe frunze si fructe apar pete decolorate, care cu timpul devin argintii si chiar brune. Din cauza atacurilor de trips, se obtin productii reduse si de slaba calitate.
Este intalnit pretutindeni cu preponderenta in zonele de campie, atat in sere solarii cat si in camp. In serele incalzite se inmulteste tot timpul anului, iar in rest ierneaza in sol. Populatia de trips intr-o cultura se poate dezvolta in timp foarte scurt, poate avea 5-6 generatii pe an, inmultindu-se pe cale asexuata. Femela depune 30-50 oua in tesuturile funzelor, florilor sau fructelor plantelor gazda. Larvele se hranesc cu respectivele tesuturi, iar o generatie completa a tripsului, in functie de conditiile de mediu, traieste aproximativ 15-40 zile.
O actiune extrem de periculoasa este faptul ca tripsul este principalul vector de transmitere a virusului petelor de bronz (ofilirii patate -TSWV). Tripsii infectati isi mentin capacitatea de infectie pe toata perioada vietii.
Combaterea acestui daunator este extrem de dificila datorita adaptabilitatii lui la mediu si a rezistentei pe care o face fata de produsele chimice.
Poate fi mentinut sub control (sub pragul de daunare), utilizand, combatere biologica cu pradatori. Acestia consuma tripsul, ramanand o populatie mica care nu dauneaza culturilor si se creaza in acest mod un echilibru intre pradator si trips. Ca pradatori se utilizeaza: Amblyseius-System (Amblyseius cucumeris), Swirskii-System (Amblyseius swirskii - ) sau Orius-System (Orius spp).
Ultimele cercetari in combatrea tipsului au condus spre produse cu reziduuri zero (fara reziduuri) in fructe cu efecte devastatoare asupra acestui daunator. Aceste produse inhiba functiile organelor tripsului si conduce la moartea acestuia. Rezultate foarte bune au fost obtinute cu amestecul urmatoarelor cantitati de produse, la 100 litrii apa:
BOUNDARY SW 350-400 ml
HUNTER SW 170-190 ml.
TRAINER 350ml
Zahar 400 g
Amestecul trateaza si tuta absoluta, afide, paianjen, musculita alba de sera.
Va recomandam sa aplicati acest tratament la intervale de 14 zile, pe toata perioada culturii. In acest mod protejati cultura de daunatorii prezentati anterior.
Thripsul nu realizeaza rezistenta la aceste produse. Pe langa efectele eliminarii daunatorilor aceste produse stimuleaza dezvoltarea vegetativa a plantelor si creste productia.
Fermierii care au utilizat aceasta reteta au obtinut rezultate foarte bune !
www.seminte-ingrasaminte-turba.ro/articole/Articles-Detail/167-TRIPS-metode-eficiente-de-combatere-/0 
