Altoirea trandafirilor

Altoirea în pepinieră

Metodele de altoire a trandafirilor nu diferă de metodele de altoire a pomilor fructiferi. De asemenea, prezenţa celor doi parteneri - altoiul şi poraltoriul - este obligatorie şi în cazul trandafirilor, după cum prezintă Eckart Haenchen (2008). Portaltoiul se obţine prin una dintre metodele cunoscute, măceşul sălbatic fiind unul dintre cei mai indicaţi portaltoi. Portaltoii vor fi îngrijiţi corespunzător în vederea altoirii, pentru că altfel procentul de prindere va avea de suferit. De aceea, înaintea altoirii se va face o ultimă inspecţie a portaltoilor, urmând ca aceea dezvoltaţi insuficient să fie îndepărtaţi, fără a fi altoiţi. În cazul trandafirilor, starea portaltoiului este hotărâtoare pentru prindere, chiar dacă altoii sunt preluaţi de la plante mai puţin viguroase.

Înainte de a începe altoirea propriu-zisă, se vor face, prin sondaj, încercări de dezlipire a scoarţei portaltoiului. Dezlipirea uşoară este şi ea o condiţie a reuşitei. În general, lipsa de umiditate îngreunează dezlipirea scoarţei. Pentru obţinerea altoilor se vor alege doar ramuri pe care au fost flori ale căror petale s-au scuturat deja. Porţiunile mediane ale acestor ramuri sunt cele mai recomandate pentru prelevarea de ochi. Frunzele ramurilor recoltate se vor tăia, rămânând doar câte un peţiol, lung de aproximativ 1 cm. Acest fragment de peţiol va indica dacă prinderea s-a făcut sau nu. Atunci când după circa o săptămână de la altoire peţiolul cade uşor la prima atingere înseamnă că altoirea a reuşit. Când peţiolul se usucă şi nu se desprinde nici după săptămâni înseamnă că altoirea trebuie refăcută. Ghimpii de pe ramurile recoltate se îndepărtează. În continuare trebuie asigurată păstrarea corespunzătoare a ramurilor-altoi, asta în cazul în care altoirea nu are loc în aceeaşi zi cu recoltarea ramurilor-altoi. Imediat după tăiere, ramurile-altoi vor fi înfăşurate în cârpe ude şi introduse cu baza într-un vas cu apă, cu care vor fi transportate într-un loc umbros, ferit de curenţi. Aici vor fi îndepărtate frunzele, vor fi legate în mănunchiuri etichetate (soi, data recoltării). Păstrarea mănunchiurilor se face în musci umed, în nisip umed etc. Cele mai uzuale metode de altoire la trandafiri sunt: în ochi dormind, în ochi crescând, în placaj şi cu ramuri detaşate. Altoirea în ochi crescând şi altoirea în ochi dormind nu diferă absolut deloc ca tehnică de altoire, diferite sunt doar perioadele din an în care ele se aplică. Altoirea în ochi crescând are loc în lunile mai-iunie şi ochii altoiţi se dezvoltă în continuare până în toamnă, iar altoirea în ochi dormind are loc în lunile iulie-august, ochii altoiţi urmând să înceapă să se dezvolte în primăvara următoare.

Altoirea în ochi crescând necesită ramuri-altoi viguroase, care să aibă la bază 7-8 mm. La începutul lunii mai, când se execută de regulă această altoire, numai trandafirii ţinuţi în sere pot oferi ramuri de asemenea talie. Altfel, ramurile-altoi vor fi recoltate toamna şi ţinute la stratificat în şanţuri cu nisip, afară, în locuri ferite de curenţi şi umiditate în exces. Activitatea de altoire începe prin pregătirea instrumentelor necesare specifice: briceag de altoit, piatră abrazivă, rafie. Nu strică un exerciţiu de formare a mâinii pe plante sălbatice aflate în zonă. Puieţii se dezvelesc de pământ în zona coletului, care se curăţă bine cu o cârpă uscată. Următorul pas este execuţia în zona coletului a două incizii perpendiculare, în forma literei T. Tăietura orizontală va avea cam 1 cm lungime, iar cea verticală o lungime dublă. Apoi se dezlipeşte scoarţa în zona tăieturilor deja făcute. Imediat se trece la tăierea ochiului-altoi, care se introduce în despicătura portaltoiului şi se leagă cu rafie. Toate aceste operaţii vor fi făcute cât se poate de corect, dar destul de rapid. Ochiul-altoi se introduce, imediat ce a fost tăiat, sub scoarţa portaltoiului. El va fi ţinut de bucăţica de peţiol în timpul acestei operaţii. Introducerea sub scoarţă nu se va face forţat, iar atunci când altoiul nu mai înaintează în despicătură, el va fi retezat la partea superioară exact în dreptul tăieturii orizontale a portaltoiului. Este important ca la toate aceste tăieri lama briceagului să nu pătrundă în ţesuturile lemnoase ale portaltoriului, doar în scoarţă şi cambiu. Legarea cu rafie se începe de sus în jos, în aşa fel încât prima spiră a înfăşurării să prindă cele două margini ale despicăturii orizontale a portaltoiului. Se continuă înfăşurarea, spiră lângă spiră, până când este depăşită toată incizia. Strângerea rafiei trebuie să fie fermă, dar nu exagerată. Nodul va fi făcut în aşa fel încât să permită desfacerea uşoară. Când operaţia de altoire este încheiată, se va muşuroi baza portaltoiului astfel încât pământul să treacă cu aproximativ 7-8 cm deasupra punctului de altoire. Verificarea se face la 7-8 zile după altoire, când se îndepărtează pământul şi se verifică peţiolul. La altoii prinşi, legăturile se vor desface cam în 3 săptămâni de la altoire, când va avea loc şi desmuşuroirea. După următoarele 18-20 de zile, va avea loc tăierea sălbaticului, care se va executa la 1 cm deasupra ochiului prins. În continuare, altoii în creştere vor fi controlaţi regulat, eventualii lăstari sălbatici vor fi pliviţi. Când dezvoltarea altoilor permite, ei vor fi ciupiţi la 4-5 frunze.

Altoirea în ochi dormind se execută de la sfârşitul lunii iulie şi până în septembrie. Se aplică atât portaltoilor nealtoiţi, cât şi celor altoiţi în ochi crescând la care altoirea nu a reuşit. Tehnica altoirii nu diferă de cea expusă în cazul altoirii în ochi crescând. Puieţii altoiţi trebuie să fie muşuroiţi doar până în momentul în care suntem siguri că altoii s-au prins. Apoi muşuroaiele vor fi desfăcute pentru a expune la lumină altoii, în vederea fortificării lor până în iarnă. Înainte de primele îngheţuri, muşuroaiele se vor reface astfel încât ochii-altoi să se afle sub pământ, la 15-25 cm.

Altoirea trandafiilor cu trunchi înalt se poate face prin oricare dintre cele două metode, dar punctele de altoire se vor afla la înălţimi de 1,5-1,8 m deasupra solului. Dacă trandafirii cu trunchi înalt se găsesc mai mult la locul definitiv (grădini, parcuri), este preferabil ca altoirea să se facă la aceeaşi înălţime, pentru uniformitatea coroanelor. Înaintea altoirii, toţi lăstarii aflaţi sub viitorul punct de altoire vor fi îndepărtaţi. Inciziile în formă de T se pot face fie pe trunchi, fie pe ramurile laterale ale coroanei, cât mai aproape de punctul de ramificaţie. Pe trunchiurile bine dezvoltate se pot altoi chiar şi doi ochi, dar în poziţii opuse unul faţă de celălalt şi la câţiva centimetri diferenţă de înălţime. Când altoii prinşi încep să se dezvolte (13-16 zile de la altoire), portaltoiul se poate reteza deasupra celui mai înalt altoi prins (sau ramura aflată în continuarea altoiului). Lăstarii nobili aflaţi în creştere vor fi protejaţi de vânt printr-o legătură slabă cu trunchiul portaltoiului. Ei vor fi ciupiţi corespunzător. Lăstarii sălbatici care continuă să apară vor fi pliviţi. În situaţiile în care scoarţa portaltoilor nu se desprinde satisfăcător, se pot aplica celelalte metode de altoire, care nu sunt condiţionate de desprinderea cu uşurinţă a scoarţei.

Copulaţia este una dintre aceste metode. Ea poate fi simplă sau perfecţionată. Se aplică primăvara şi implică alegerea de portaltoi şi crenguţe-altoi de grosimi foarte apropiate. Atât pe portaltoi, cât şi pe altoi se vor executa tăieturi oblice cât se poate de asemănătoare, astfel încât altoiul să se poată suprapune peste altoi cât mai perfect posibil. Toţi ochii de pe portaltoi vor fi îndepărtaţi (orbiţi). Pe altoi se pot lăsa 1-2 sau chiar trei ochi. Se leagă strâns cu rafie.

Copulaţia perfecţionată se deosebeşte de cea simplă prin existenţa unui pinten atât pe altoi, cât şi pe portaltoi. Cei doi pinteni se vor întrepătrunde, asigurând astfel stabilitatea celor două suprafeţe în contact. Trandafirii pot fi altoiţi şi în timpul iernii, dar numai în spaţii protejate (sere, răsadniţe etc.). Astfel, se obţin trandafirii pitici din portaltoi de măceş cu talie mică. Pentru aceasta se vor alege din pepinieră puieţi de măceş cu vârsta de 1 an şi grosime de 7-9 mm, care se vor planta în ghivece, în noiembrie. Ghivecele vor fi aşezate în spaţii în care temperatura să nu depăşească 5-6 grade Celsius. Aici va continua înrădăcinarea. Pe la jumătatea iernii, plantele vor fi transferate în încăperi unde temperatura se va situa în intervalul 10-14 grade Celsius. În aceste condiţii, începe vegetaţia şi măceşii pot fi altoiţi. În timpul şi după altoire plantele se ţin la întuneric, li se asigură o umiditate corespunzătoare şi o temperatură de 12-14 grade Celsius. Altoii prinşi încep să crească şi, când au lungimi de 15-20 cm, vor fi scurtaţi la 3-4 frunze. În luna mai, trandafirii pot fi plantaţi la locul definitiv.

Trandafirii cu trunchi înalt pot fi obţinuţi şi din tufe de măceş crescute în flora spontană. Acestea vor fi scoase cu rădăcini din locurile în care se află, toamna, după căderea frunzelor. Din tufele scoase se aleg tulpini cu înălţimi de 1,5-1,8 m, care vor fi despărţite de tufă, având grijă să rămână cu cât mai multe rădăcini. Rădăcinile se fasonează, se mocirlesc şi astfel plantele sunt puse la stratificat într-un şanţ săpat la umbră şi ferit de curenţi. Se acoperă cu vegetale uscate şi se stropesc cu apă. În aceste condiţii, rădăcinile continuă să se dezvolte şi mugurii tind să pornească în vegetaţie. În acest moment, plantele sunt luate bucată cu bucată, li se înfăşoară rădăcinile într-un bol nutritiv, format din muşchi umed, argilă şi balegă de vacă, peste care se trage o pungă de polietilenă. Astfel, plantele sunt depozitate sub formă de grămezi, în încăperi unde să fie asigurată o temperatură de 6-10 grade Celsius. Umiditatea va fi asigurată prin pulverizări repetate. Condiţiile acestea declanşează intrarea în vegetaţie. Când lăstarii ajung la 4-6 cm, plantele vor fi altoite prin una dintre metodele descrise anterior. Plantele altoite vor fi aşezate în spaţii cu temperaturi între 12 şi 14 grade Celsius şi vor fi stropite de 4-5 ori pe zi. Poziţia de aşezare este cea oblică. Când lăstarii altoilor prinşi au deja lungimi de 4-5 cm (cam după o lună), se plivesc lăstarii sălbatici, se ridică plantele în poziţie verticală, se udă, se aerisesc. În luna mai, trandafirii pot fi plantaţi la locurile definitive.

Lucrări specifice - săpatul, prăşitul, plivitul

Aceste lucrări sunt foarte eficiente, mai ales dacă sunt aplicate la timp. Anual, cel puţin o sapă mare este necesară pentru a disloca solul, a-l aerisi şi a-l permeabiliza. Se poate aplica din toamnă, o dată cu îngroparea trandafirilor, ca măsură antiîngheţ, şi când, oricum, o bună parte din suprafaţa cultivată este săpată în acest scop. Primăvara, când are loc dezgropatul tufelor, situaţia se repetă. La sapa de toamnă se pot aplica îngrăşăminte cu potasiu şi fosfor în totalitate şi parţial cele cu azot. Bălegărirea se va face tot în acest moment. Praşilele se vor aplica ori de câte ori buruienile tind să invadeze spaţiile dintre tufe. Pentru aplicarea lor, este necesar să se urmărească o umiditate corespunzătoare a solului (după udare, după ploaie), dar nu o umiditate în exces. Mulcirea este un procedeu de limitare a apariţiei buruienilor, prin acoperirea solului cu fel de fel de reziduuri vegetale (lujeri, frunze, paie etc.). Prin mulcire se asigură şi o mai bună păstrare a apei în sol.

Ruperea fructelor în formare se face imediat după scuturarea ultimelor petale. Dacă fructele (măceşele) sunt lăsate să se dezvolte, ele vor consuma din hrana plantei cu mult mai mult decât a consumat floarea din care provin. Din această cauză este indicată ruperea fructelor în formare - operaţie care durează tot timpul înfloririi tradafirului. Tăierea se face lăsând 4-5 ochi la baza lăstarului.

Fertilizarea
Ca oricare altă plantă, trandafirul are nevoie de aportul nutritiv al solului. Când acest raport nu poate fi asigurat în mod natural, este necesară intervenţia specialiştilor. Cele trei elemente nutritive de bază - azotul, fosforul şi potasiul - pot fi completate prin administrare de bălegar sau de îngrăşăminte chimice.

Gunoiul de grajd
Se va administra toamna, o dată cu săpatul şi îngropatul trandafirilor, când va fi îngropat sub brazdă. Doza de bălegar recomandată este de 5 kg/mp. Aportul de N, P, K adus de gunoiul de grajd va fi completat cu îngrăşământ complex, care să sigure 3-5 g/mp N; 1-2 g/mp P2O5 şi 1-2 g/mp K2O.

Gunoiul de păsări
Este un îngrăşământ foarte potrivit pentru trandafiri. Doza recomandată este de 400-500 g/mp sau 100-200 g pentru fiecare tufă. Gunoiul de păsări putrezit poate fi administrat ca atare şi încorporat în sol.

Compostul
Se obţine prin fermentarea deşeurilor vegetale provenite din bucătărie sau din grădină: coji de cartof, de ceapă, lujeri de dovleac, de roşii, de fasole, toate depuse într-o groapă sau pe o platformă îngrădită, bine tasate; după fermentare şi descompunere, devin îngrăşăminte naturale ieftine. Se va aplica în cantitate de 2-4 kg/mp.

Umiditatea - trandafirii nu sunt plante cu cerinţe deosebite faţă de apă. Imediat după plantarea la locul definitiv este necesar un aport însemnat de apă, dar după aceea udările pot fi făcute doar în caz de secetă mare. În astfel de cazuri, primăvara se vor aplica cel puţin o dată pe săptămână, iar în timpul verii, de 2-3 ori pe lună. Udarea în fiecare seară, în zilele toride, nu este benefică.

Victor VĂTĂMANU
www.agrimedia.ro/articole/altoirea-trandafirilor

Recomand si : taisia.sunphoto.ro/ALTOIRE_TRANDAFIRI_-_in_ochi_dormind