̷͡︽. · peste cărțile din mână: doi de trei, un doi și un șapte. „S-o crezi tu, blondo!”, răspunsul
îi iese spontan, aproape grăbit, prinzând ambele cărți de trei și întinzându-se pentru a le trânti deasupra zecelui. „Nu de data asta, mhmm.”, își lipește din nou spatele de spetează.
