›εϊз̤٢ ࢱ⋄‹̣̇͘͘͘.; itinerar haotic: ba pe un spic de grâu auriu ce-i râura peste umeri, ba pe breto-
›εϊз̤٢ ࢱ⋄‹̣̇͘͘͘.; înveseli de stângăcia lui și de interacțiunea comică cu japonezul. Sub
›εϊз̤٢ ࢱ⋄‹̣̇͘͘͘.; o lentă de amărăciune ce-i mângâia gâtul. O simțise de când întâlnise
›εϊз̤٢ ࢱ⋄‹̣̇͘͘͘.; obosită și ea de atâta haz; apoi, suspendată în aerul greu de antracit,
☼.:｡☽; Ziua se adânci în dospeală; o fâșie de aureolă oranj îi turti jumătate de față,
☼.:｡☽; cu un cor de glasuri încâlcite, și obraji rumeni, înghițiți de soare. Sorbea
╰ ·• Bate din picior, impacientă. Barmanul nici că putea să fie mai lent de atât. Bine, okay,
╰ ·• la el, iar la cât de zen se arăta acesta, ideea că probabil era deja amețit îi trece prin
̷͡︽. · Își permise să-și rotească ochii după ce-și retrage comanda, un Long Island, însă era
̷͡︽. · dădea apă la moară: era plictisit și el. Dar de câteva zile era tot un vibe zen. „Tu parcă
☼.:｡☽; O aromă putredă de tutun ars, amară, îi amorțea gâtul; iar fumul se pierdea în
☼.:｡☽; roșu, iar mișcările lente, cufundate cu totul în acea visare. Când se aplecă,
