থৣĦғᴛ؟ℬᵉ̶̶ᵃ̶̶ᵘ̶̶ℛᵉ̶ᵍ̶ᵃ̶ʳ̶ᵈ͠ ༈٫ viață, începu a-i curge în cascade din colțul buzelor, dezvăluind o
dentiție imaculată. Iar umerii îi săltau ușor. „Poate că…” și lăsă special fraza în suspensie, urmărindu-i reacția. Zâmbetul i se îngustă cu stupoare – cuprins brusc de o neagră presimțire, explodă:
