›εϊз̤٢ ࢱ⋄‹̣̇͘͘͘.; lui... cu acea coroniță diafană încă poposind pe poalele frunții sale late, discur
-sul acela... nu putea să-l ia în serios. Își sprijini cotul de masă și obrazul și-l culcă în palmă, privindu-l cu un soi de beatitudine în ochi în timp ce un vacarm de cuvinte îi ieșeau din gâtlej.
