›εϊз̤٢ ࢱ⋄‹̣̇͘͘͘.; ca și floarea-soarelui pe câmpul de luptă. Și ea era la fel acum: galbenă toată,
luminoasă; gâtul întins, drept; nasul sus, vertical, paralel cu podeaua; cu ochi despotici, negri cu tăciune. Brațul și-l întinde pe tejghea, cât să-și încredințeze puterea de a se da cu scaunul lângă
